Domnule!
Bucurestiul nu e "scapat de comunism" cum spui dumneata!Acolo sunt peste
35000 de fosti securisti care au fast si au ramas comunisti,peste 45000 de
activisti si nomenclaturisti comunisti cu functii de conducere in aparatul PCR
si UTC, cu peste 600000 de mambrii -clasa muncitoare pur sange-!E extrema
naivitate sa spui ca "Bucurestiul a scapat de comunism"...Pai daca ar fi scapat
eram in UE din 1990!!!In rest, e bine! Ovidiu
To: [EMAIL PROTECTED]: [EMAIL PROTECTED]: Sun, 27 Jul 2008 15:43:21
+0300Subject: [romania_eu_list] "In Romania totul e posibil si nimic nu are
consecinte"
Fraza de mai sus, pe care Emil Cioran o repeta adesea, cu amaraciune, isi
gaseste exemplificari aproape in orice minut si aproape in orice domeniu in
Romania noastra fabulospirituala si deloc surprinzatoare. Iata un exemplu in
relatarea de mai jos.
----------------------------
Vali
"Noble blood is an accident of fortune; noble actions are the chief mark of
greatness."
"When the power of love overcomes the love of power, the world will know peace."
Aboneaza-te la ngo_list: o alternativa moderata (un pic) la [ngolist]
Please consider the environment - do you really need to print this email?
http://www.ziua.net/display.php?data=2008-07-26&id=240723
LOCURI IN INIMA
Muzeul pe care il vedem, si nu e!
Sa ne imaginam urmatoarele doua situatii:
1. Un oarecare, eu sau unul dintre dvs., nu importa, doreste sa viziteze Muzeul
Comunitatii Armenesti din Bucuresti, situat in complexul mult mai cunoscutei
Biserici Armenesti. Afla adresa si porneste intr-acolo, intr-o miercuri, sa
zicem 23 iulie 2008. Ajunge destul de usor, la cateva minute dupa ora 2
(dupa-amiaza, fireste). Patrunde prin portile deschise si se indreapta care
biserica. Dupa numai cativa pasi, un domn care nu se recomanda si nici nu
poarta vreo uniforma anume, se repede la acest oarecare, inainte ca el sa se
apropie de intrare, si il intreaba: "Ce doriti? Biserica s-a inchis la ora
doua." Potentialul vizitator raspunde: "Buna ziua. As dori sa vizitez muzeul.
Se poate?" Iar domnul cu identitate necunoscuta raspunde: "Nu, e inchis.
Muzeografa e plecata la reciclare trei saptamani." Nedumerit, oarecarele dornic
sa intre in muzeu, tot mai incearca: "Deci peste cat timp sa revin?" Si i se
raspunde: "A, nu stiu, ca a plecat abia acum cateva zile." Ce-i ramane de
facut? Cale intoarsa, inainte sa fi apucat sa vada vreun program de functionare
afisat.
2. Acelasi oarecare, cu o zi dupa, adica joi, in jurul ore 10:30, se indreapta
spre Muzeul Colectiilor de pe Calea Victoriei, nr. 111, adica Palatul Romanit,
deschis publicului intre orele 10 si 18, in intervalul aprilie-octombrie, si
intre 11 si 17 in celelalte luni. Doritor sa reviziteze muzeul si stiindu-se in
orar, ca sa zic asa, apasa clanta de la poarta, dupa ce observa ca portile cele
mari, cele prin care intra si masinile, sunt ferecate. Si, da, ati ghicit, usa
pe a carei clanta apasa nu cedeaza. Si ea a ferecata. Iar prin ochiurile de
fier ale gardului imprejmuitor nu se zareste nici o miscare. Ce e de facut?
Persona in chestie se duce spre unul din muncitorii care lucreaza la numai
cativa metri distanta, tot in spatele unor porti, in fata unei aripi care face
parte din aceeasi cladire, adica Muzeul Colectiilor. Se ridica pe varfuri ca sa
poata vedea dincolo de poarta si intreaba unul dintre muncitori, sau mai exact
urla, caci fundalul sonor acopera totul: "Fiti amabil, stiti cumva, se poate
intra spre muzeu pe aici?" Iar domnul raspunde: "Nu. Incercati pe partea
cealalta." (adica pe la intrarea normala si oficiala, la care oarecarele a
esuat deja). Si asa-zisul vizitator, evident descumpanit, pentru ca nu intelege
ce se intampla, face o ultima incercare: "Stiti cumva, se poate vizita, caci
programul incepe la ora 10?" De primit, primeste un dat din umeri de la domnul
care si-a reluat munca si, oricum, nu-i mai arunca nici o privire curiosului,
care deja se indeparteaza, cu pasi sovaielnici. Afla, la cateva ore dupa, ca,
de fapt, ca nici un alt muzeul din Europa, Muzeul Colectiilor, care nu are un
website propriu, este inchis joia si vinerea!
Daca nu am vorbi despre Romania, tara europeana, aceste doua situatii ar fi
foarte ofertante pentru scenarii si exercitii de actorie, caci ar prespune
eforturi de imaginatie si intelegere. Dar, daca vorbim despre Romania, ele nu
sunt ofertante pentru ca sunt verosimile. Ba mai mult, sunt intamplari
adevarate, cum se spune. I s-au intamplat subsemnatei.
Ce sa faca turistul strain care, sa ne inchipuim, doreste sa intre la acest al
doilea muzeu, intr-o zi din mijlocul saptamanii, joi, de examplu, stiind ca
toate muzeele din statele UE sunt inchise lunea? De ce sa nu poata intra
intr-un muzeu bogat si interesant, situat ultracentral? Dar cel caruia i se
spune ca "muzeografa e la reciclare" ce sa faca? Vi s-a spus vreodata asa ceva
la vreum muzeu sau casa memoriala din capitala unei tari europene? Pare de
neinteles, nu?
Este de neinteles, dar este adevarat. Se intampla la Bucuresti, orasul scapat
de comunism care doreste sa atraga turisti.
Dana IONESCU
© 1998-2008 ziua "ziua srl"
_________________________________________________________________
Appelez vos amis de PC à PC -- C'EST GRATUIT
http://get.live.com/messenger/overview
