Am fost aseara la intalnirea dintre studenti si domnul Dan Puric. Dupa cateva minute de inghesuiala in amfiteatrul facultatii de litere, ne-am mutat in facultatea de istorie, unde se mai putea respira. Teamwork a reactionat cum a putut mai bine la numarul mare de participanti, macar ca in amfiteatrul de la istorie incapuse cam toata lumea in sala si nu asculta de pe culoar...
Si ca sa va faceti o idee...Dan Puric nu a vrut sa se urce pe catedra la litere, dar "incurajat" de noi, s-a urcat la istorie. Tema discursului a fost inutilitatea discutarii si clasificarii identititatii, pentru ca acel continut pe care il redau cand zic "neamul MEU", prin "MEU", este intraductibil. Este al meu, nu al tau, asta e singurul lucru care se poate spune "despre". identitatea e ceva intim, intimitatea e ceva firesc, firescul e indiscutabil. (de ce l-am discuta?) Eu nu cred ca domnul Dan Puric, dupa toate rolurile pe care le-a jucat, are nevoie sa isi asume un rol pentru a se exprima in public. Eu cred ca e mai degraba o continuitate, de la identitatea lui Dan Puric la manifestarea, prin exprimare, a lui Dan Puric. Tot respectul pentru tine, Bogdan Grigore, te stiu de la Sibiu - scoala de vara Cognosis. Stiu ca esti un trainer pe personal branding, si imi dau seama de ce era intr-un fel inevitabil pentru tine sa fii atent (voluntar si involuntar) la imagine, la ambalaj. Totusi, Dan Puric crede intr-o revenire la radacini a "neamului". Romanul de rand nu este expert in personal branding si nici nu stie in ce fel religia ii limiteaza gandirea, viata, etc. Insa parerea mea este ca la nivel "arhetipal" romanul e crestin. Chinezii acum nu sunt experti in Confucius, dar totusi societatea lor este inca adanc impregnata de norme morale elaborate de Confucius. La fel, cred ca felul crestin de a fi nu ii este prea strain romanului. Si uite, Bogdan Grigore, nici eu nu sunt "prea" atasat de religie si/ sau crestinism. Totusi, sunt multi oameni care pot fi considerati "buni crestini" fara a fi dogmatici sau fara a fi deschis vreodata vreun text din ala dogmatic sau fara a avea calendarul ortodox lipit de frigider. Spunea un psihiatru american ca nu poti sa renunti la ce nu ai. Prin analogie, cine intelege si vede clar crestinismul (sau orice religie) din el, il poate transcende. Cine nu tinteste asa de departe la o astfel de eliberare dogmatica, are alta optiune decat sa revina la ceea ce crede el ca este? "dogma" nu pare dogma decat pentru cel care e in afara ei si ii vede limitarile. Hai sa transcendem conventia sociala. Hai sa facem ce ne vine, nelimitati de nimic. Sau hai macar sa avem pretentia ca, in limitele firesti ale conventiei, putem fi liberi. Nu te obliga nimeni sa mergi cu autobuzul. Poti sa mergi cu metroul. Sau cu tricicleta. Atat timp cat nu dai branci sau calci pe cineva. Cam asa ceva. Mai simt un fel de emotie care nu imi place, cand citesc mailul tau despre Dan Puric. "jocul cuvintelor pe care d-l Puric il stapaneste extraordinar de bine". Probabil iti inchipui inconstient ca esti in masura sa faci astfel de evaluari:) Poate il stapaneste extraordinar de bine, poate ca tu il stapanesti mai bine, sau poate ca el il stapaneste mai bine decat ar putea vreodata multi oameni percepe. Acum, este prea posibil ca filtrele perceptiei sa se fi concentrat exclusiv pe jocul de cuvinte si pe ambalaj. Nu e vina nimanui. Dan Puric e Dan Puric. Nu poti sa dai la o parte "SHINING-ul" si carisma. Ai putea, daca ai crede ca acestea sunt rezultatul vreunui program de self-help, self- improvement, personal branding. Si totusi, actorii devin rolurile interpretate, nu si le adauga ca pe niste accesorii. Dan Puric a devenit Dan Puric. Si daca le dai la o parte, veti putea sa identificati un discurs de sprijin al moralei crestine? Nu. Daca dai la o parte ce iti inchipui ca poti sa tai din dan puric, ramane ceva tot din dan puric. Ai vrea ca un budist sa iti vorbeasca cu inflacarare despre crestinism? Dan Puric este, se crede, stie ca este, traieste in felul de a fi - crestin. Nu realizeaza o interpretare asupra crestinismului. Dan Puric este nu un om, nu un actor, nu un regizor, ci acel ceva care constient sau inconstient a ales sa se exprime prin complexul de credinte, ganduri, emotii, stiluri, etc, pe care noi le recunoastem a fi ale lui Dan Puric. La fel, fiecare este tot ceea ce este. Categoriile de genul "student", "membru ASPSE", "psiholog" sunt doar pentru referinta, pentru a transmite informatii. B.P.Hasdeu: Adevar fara stiinta este, dar stiinta fara adevar nu poate fi. Pentru a descrie complet un fir de praf, ar fi nevoie de milioane de cuvinte, pentru a descrie pozitia fiecarui atom. Categoriile sunt pentru intelegere conceptuala, nu pentru transfer de identitate de la un om la altul. Identitatea e unica, intima, netransferabila. Imi cer iertare daca as putea fi mai anti-reductionist de atat. Cum l-as clasifica eu pe Dan Puric, neexcluzand "shining-ul"? As zoce ca e un om ale carui credinte personale au avut ocazia sa fie provocate (si modificate) in numeroase contexte, in rolurile interpretate, in tarile vizitate, in conversatiile cu oamenii intalniti. Are un stil personal fluid, captivant. Crede ca acel ceva pe care noi il numim "neamul" este esential. Omenia este esentiala. "Randuiala" este esentiala. Sunt calitati care pot fi observate la "taranul" roman autentic care, uite, nu prea este in valtoarea dogmelor. In stilul urmator: "Sa traiti (salut comunist:D)", zise Dan Puric. "Sa te-ajute Dumnezeu", zise ciobanul - care, in ciuda transformarilor politice, a ramas strans legat de radacinile lui. De acord, radacinile pot limita, dar au calitatea extraordinara ca sunt un reper care nu minte. Nimic nu e asa de simplu si de dogmatic cum pare... Oricum, eu inteleg ca fiecare e subiectiv, si sper ca acest mesaj sa nu fie perceput de nimeni ca vreun fel de critica la colegul nostru Bogdan Grigore. Daca am parut neprietenos in vreun fel, imi cer scuze.
