Buna Ma numesc Nicoleta, am 31 ani, sunt divortata din martie anul trecut, si am un baietel de 2 ani si 9 luni. M-am mutat cu chirie forztata de imprejurari si am facut tot posibilul sa aiba copilul camera lui asa cum avea la tatal lui, aceeasi mobila...asa incat sa nu fie schimbarea foarte brutala. Partea financiara este singura care ma impiedica sa fiu linistita, si sa pot lupta cu aceeasi putere si indarjire ca inainte, sa rezolv orice problema. Copilul a crescut, a inceput sa-mi puna intrebari despre tatal lui, isi doreste sa fie cu el, ma intreaba daca tati il iubeste...moment in care tatal lui venea sa-l vada o data pe luna. Cand am simtit ca sufera dupa tati, l-am sunat si l-am rugat sa vina macar saptamanal (desi legea ii permite 2 zile pe saptamana) sa se joace cu el, sa iasa...sa petreaca timp cu el..orice...doar sa fie cu el. Toate aceste probleme, care nu ma lasa nici sa dorm, si automat oboseala face ca toate sa para si mai coplesitoare, ma afecteaza, si in mod deosebit problemele copilului, intrebarile pe care le pune. Cand ma coplesesc toate, cad, plang cateva zile, apoi o iau de la capat si merg mai departe. Nu-mi permit sa cad in depresii, nu ma lasa puiul meu. Insa atunci cand cad, realizez ca exista inca rani nevindecate, probleme bine ascunse, zic eu , involuntar, si simt ca am nevoie de ajutor. Am nevoie de un psiholog care sa vada in spatele a ceea ce las sa se vada. Care sa ma ajute sa recunosc problemele emotionale ale copilului meu si sa stiu sa le abordez, asa incat sa sufere mai putin. Insa nu-mi permit sa platesc un psiholog...
In acest moment ma gandesc la posibilitatea de a emigra, m-am documentat, am intrebat...este clar ca ptr copil va fi mult mai bine, din punct de vedere financiar, va avea o viatza mai frumoasa, fara griji, insa mi-am dat seama ca nu luasem in calcul un aspect: ce fac atunci cand copilul ma va inteba de tati, cand va vrea sa mearga la tati, sa-l vada pe tati? Numai gandindu-ma mi se rupe sufletul. Si pun in balantza: o viatza mai ushoara ptr mine, un viitor mai frumos ptr el, si partea emotionala a lui, lipsa totala a tatalui, a afectiunii lui, indiferent cum este tatal. Ma intreb cum l-ar putea afecta aceasta ruptura. Ce mama sunt eu, daca privez copilul meu de prezenta tatalui, indiferent daca el este afectuos sau nu, daca participa sau nu la educare copilului? Ce sa aleg? Bineinteles mai intai trebuie sa am acordul tatalui sa pot demara formalitatile. Cu sigurantza nu am atins toate problemele, insa un lucru este cert pentru mine: am nevoie de ajutor! &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& Cine vrea sa o ajute pe Nicoleta cu niste sfaturi sau o sedinta ceva gratuita..sa-mi dea un mail cu niste date de contact si eu le voi oferi mai departe catre ea. -- Bogdan Grigore Trainer at Irex ( http://www.irex.org ) My Blog : http://bogdangrigore.ro Foto-Blog : http://www.bogdanphotos.wordpress.com Membru in trupa IMPROVIZATIE.RO - http://improvizatie.ro Coordonator TrainingPractice : http://trainingpractice.ro Linked in : http://www.linkedin.com/in/bogdangrigore82 Telefon : 0756 199 250 ID Messenger : abraxas_1982
