|
1.
Care credeti ca sunt cauzele care declanseaza aceste asa-zise "scandaluri
urbane"? S-ar
putea ca scandalurile urbane din ultima vreme sa fie de naturi diferite si acest
lucru se poate pune in evidenta daca facem o paralela intre Piata Revolutiei
si respectiv Cathedral Plaza. Exista diferente importante intre macheta care a
aparut in ziare si la televiziune si care prezenta propuneri de constructii noi
in Piata Revolutiei teren administrat de autoritatea publica si respectiv
constructia care se ridica langa catedrala Sfantul Iosif si care este o
investitie privata, pe o parcela aflata in proprietate privata. Este adevarat
insa ca lipsa de comunicare caracterizeaza ambele situatii. Aceste propuneri
apar ca niste suprize (neplacute) pentru cetateni. Scandalurile ar putea fi
evitate daca initiatorii unor investitii, atat Primaria cat si firmele private,
ar face informare si de ce nu si consultare cu cei care vor fi afectati de
acea investitie. Daca acesti oameni
sunt invitati sa afle din timp ce se va intampla si sa isi spuna punctul de
vedere, nu numai ca se pot evita conflicte (incontrolabile), ci s-ar putea
deschide oportunitatea de dialog care sa aduca solutii
inedite. 2.
De ce ajung niste proiecte importante pentru Bucuresti sa se transforme in
scandaluri? In
ce priveste Cathedral Plaza, investitorii au reusit sa foloseasca sistemul
confuz si permisiv al avizelor si al autorizatiilor pentru a construi o cladire
mult prea inalta pentru tesutul urban in care este parcela lor. Evitand analiza
de impact vizual care poate fi intrucatva subiectiva, ramane ca sigur criticabil
faptul ca o astfel de cladire va aduce si mai multa presiune asupra circulatiei
care este si asa aproape imposibila in acea intersectie. Poate ca vor fi si
probleme cauzate de fundatiile care ar putea afecta structura cladirii
Catedralei, asa cum sustin unii opozanti ai santierului care fac o pararela cu
ceea ce s-a intamplat langa Biserica armeneasca (un scandal urban mai vechi).
Daca
ne referim insa la proiectul Piata Revolutiei, aici scandalul era inevitabil
pentru ca s-a mers pe miscari de culise pentru un spatiu urban extrem de
sensibil, incarcat de semnificatii pentru locuitorii orasului. Asa cum a
afirmat primarul, s-a pornit de la un proiect pentru parcaj subteran, si a fost
nevoie de o viziune pentru ceea ce se va intampla deasupra acestui parcaj pentru
a corela lucrurile pana aici, un demers firesc, am putea spune. Insa, nu mai
suntem in Renastere si nici in Baroc, pentru ca printul (cel care detine
puterea) sa comande artistului o opera: este inadmisibil ca un singur arhitect
sa se prezinte ca vizionarul care stie cum trebuie rezolvat un spatiu public
situat in miezul orasului, cu argumente care nu depasesc nivelul functiuni
active propuse versus functiuni pasive existente si cu o solutie volumetrica
ce dizolva orice urma de spatiu public, propunand volume construite care ocupa
terenul intr-o logica speculativa dusa la extrem. 3.
Care sunt solutiile pentru a evita crearea unor astfel de situatii
conflictuale? In
situatia unor constructii initiate de investitori privati, evitarea unor
situatii conflictuale este o problema foarte delicata, pentru ca trebuie gasit
echilibrul intre interesul
privat- individual, si cel public- al comunitatii. Prin urmare exista, chiar
la nivel de principiu, o tensiune latenta. Dar tocmai de aceea a fost inventat
urbanismul! Regulile de urbanism pun in balanta aceste doua tipuri de
interese, in scopul de a proteja binele general. Din pacate, in orasele
noastre, poate ca o reactie a faptului ca, vreme de decenii, libertata de a
construi a fost foarte limitata, regulile de urbanism sunt vazute doar ca niste
ingradiri, ca niste obstacole peste care un investitor bun trebuie sa treaca
intr-un fel sau altul. Posibilele solutii pentru a depasi problemele acestui
moment sunt legate de educatie si o atitudine civica, ceva greu de obtinut
intr-un timp scurt si intr-o societate in care valorile sunt cam rasucite, si
unde om de afaceri de succes este considerat acela care stie sa se descurce sa
faca mai mult etaje si mai multa suprafata construita decat prevad regulamentele
de urbanism. Aparent, pentru proiectele primariilor, ar trebui sa fie
ceva mai simplu caci vorbim de investitii ale autoritatii publice in interesul
comunitatii. Numai ca si aici exista probleme si nu numai la noi. Daca e sa
lasam problema coruptiei inafara discutiei (caci altfel riscam sa ocupe tot
spatiul de dezbatere), si luand in consideratie ideile care se vehiculeaza in
tarile cu traditie democratica, se pare ca s-a produs o mutatie: autoritatea
publica nu mai este considerata ca fiind singura purtatoare a interesului
general si ca administratia a capatat un rol mai degraba stimulativ pentru
implicarea altor actori care aduc competente tehnice, resurse financiare si
informatii pe care primaria nu le are si de care este mare nevoie pentru buna
gestionare a problemelor orasului. Prin urmare, in ultimele doua decenii, in
tarile Uniunii Europene, deciziile privind dezvoltarea orasului sunt adesea
obiectul unui proces participativ. Prin urmare, pentru evitarea unor situatii
conflictuale in ce priveste modul in care primaria alege proiectele in care sunt
investite resursele comunitatii, solutiile trebuiesc cautate in directia
cooperarii intre primarie si alti actori urbani. Aceasta cooperare ia timp si
trebuie facuta dupa niste reguli care trebuiesc invatate, dar daca e bine
facuta, este sigur ca nu vor exista grupuri care sa conteste deciziile primariei
si care sa blocheze procesul de aplicare a acestor decizii si este de asemenea
de asteptat ca optiunile primariei sa nu para aleatorii, fara nici o legatura cu
necesitatile cetatenilor. 4.
Care ar trebui sa fie pozitia arhitectilor in aceste
conflicte? Problemele orasului ar fi mai putine daca pozitia
fiecarui profesionist (arhitect sau urbanist) ar fi una de punere in slujba
comunitatii si nu a celui care plateste proiectul, mai ales in acele situatii
in care este usor de identificat binele general. In
contextul confuz de tranzitie, poate ca atitudinea potrivita pentru arhitecti
si urbanisti ar fi una mai smerita. Este insa un lucru foarte dificil, care da
masura marelui compromis al acestei profesii: pe de o parte arhitectul are orgoliul
unui artist si, pe de alta parte, este conditionat de resursele financiare ale
unui beneficiar pentru a construi, pentru a crea. Ceea ce produce arhitectul nu
este exprimarea vreunui mesaj artistic, ci este cadrul de viata pentru
locuitorii orasului. Arhitectii trebuie sa invete ca nu detin cheia adevarului,
ca desi stiu poate cum trebuie sa arate si cum trebuie sa functioneze o
constructie, nu au cum sa stie aceleasi lucruri despre un intreg cartier. Este
adevarat ca nu e o idee usor de acceptat pentru ca arhitectii si urbanistii pot
desena orasul si pot astfel sa isi inchipuie ca ar avea un oarecare control.
Tocmai aceasta capacitate de PROIECTIE in viitor, de a da concretete fizica
ideilor poate fi ATU-ul acestei profesii, cu conditia de a-si asuma conditia de
mediator in locul celei de star. O imagine vorbeste mai mult decat foarte
multe cuvinte si poate fi un instrument foarte puternic ramane la alegerea
fiecarui profesionist modul in care foloseste acest
instrument. 5.
Cum ar trebui sa reactioneze OA Bucuresti si ce masuri ar trebui sa adopte
vis-a-vis de aceste "scandaluri urbane"? Poate ca este
periculos ca presedintele OAB sa reprezinte in bloc pe arhitectii care traiesc
si lucreaza in Bucuresti. Fostul presedinte OAB a jucat acest rol pentru
proiectul Piata Revolutiei si pentru ca el dorea proiectul, a lasat sa se
inteleaga faptul ca breasla sustine pe primar sa construiasca acolo blocurile
de sticla si metal Poate ca ar fi bine ca O A B sa defineasca mai degraba o
pozitie de principiu, decat o pozitie pentru fiecare caz de scandal in parte:
sa vegheze la respectarea eticii profesionale, sa incurajeze sanse egale pentru
arhitecti prin organizarea de concursuri, sa fie extrem de zgarcit cu girul
profesional catre alesii locali pentru a pastra valoarea acestei garantii de
buna calitate. Poate ca ar fi interesant un program prin care, arhitecti
care ar lucra fie ca voluntari fie platiti din fonduri ale Ordinului si ale
Primariei, ar putea fi contactati de cetateni care nu isi pot permite sa
angajeze un arhitect, si care ar dori totusi sa dea forma ideilor lor privind
spatiul public. S-ar putea obtine
astfel niste solutii alternative care vin de la locuitori si care nu sunt
obiect al mercenariatului pentru un investitor cu resurse financiare.
----- Original Message -----
From: Vera Marin
To: viorica buica
Sent: Wednesday, June 28, 2006 2:46 PM
Subject: Re: ancheta igloo proceduri scandaloase salut!
scriu; multumesc de invitatie
vrem sa facem o "coproductie" : cu colega mea
Anca Ginavar, asistent la catedra de urbanism si director ATU
sa scriem un raspuns care sa fie pozitia "atu" -
ONG de urbanisti, dar un URBANISM ALTERNATIV
sa auzim de bine,
Vera
SPONSORED LINKS
YAHOO! GROUPS LINKS
|
- [Bucuresti] Rez. Conferinta - 3-iulie-2006 Romania News
- [Bucuresti] ATU scrie pentru revista IGLOO Vera Marin
