|
Ziarul Camerei de Comert si
Industrie a Romaniei are un ciclu de articole de fond, scrise de
reputatul ziarist Emil MUNTEANU care sprijina revendicarile
bucurestenilor: interviu cu presedintele OAR - arh.M.OCHINCIUC (nr.32),
prezentul articol si problema Pietii Obor (nr.34) MESAGERUL ECONOMIC, periodic al CCIR, nr.33 / 21.08.2006 Joi, 10 august, la fântâna de la Arhitecturã, Piata Universitãtii, a avut loc al treilea miting de protest împotriva mutilãrii identitãtii culturale, istorice si arhitectonice a Bucurestiului. Ca si în 9 si 23 iulie, a treia manifestare de protest a Grupului Civic Bucuresti, Alianta Civicã, Alianta Femeilor, Civic Media si Asociatia 21 Decembrie a dorit sã arate îngrijorarea societãtii civile fatã de indiferenta administratiei locale de a tine cont de pãrerea bucuresteanului în toate proiectele pe care si le propune. Practica este veche,
dateazã de peste 16 ani, edilii multumindu-se sã se sfãtuiascã doar cu
propria
lor comisie tehnicã, înainte de a informa cetãtenii asupra viitoarelor
proiecte. Iatã, în aceastã privintã, opinia d-lui Mircea Ochinciuc,
presedintele Ordinului Arhitectilor, Filiala Bucuresti: <Edilii au
datoria
moralã de a respecta opinia specialistilor – arhitecti, urbanisti etc.
– si
obligatia legalã de a supune proiectele dezbaterii în societatea
civilã,
respectiv în rândul locuitorilor. În anii ’30, proiectele erau
publicate în
ziare, aduse deci la cunostinta opiniei publice. Astãzi, în toate
marile orase
ale lumii existã uriase panouri explicative, expozitii cu planse si
machete
puse la dispozitia publicului, pentru a-si forma si exprima o opinie în
cunostintã de cauzã. De ce în Bucuresti asa ceva pare imposibil?> Distrugem istoria construind un
kitsch Interviu în exclusivitate cu ing. Dan
Ghelase,
presedintele ARTRAD – Domnule inginer, în
numele ARTRAD (Asociatia nonprofit pentru promovarea artei si culturii
traditionale din România), ati cerut autorizarea de cãtre Primãria
Capitalei a
mitingului de joi. M-am informat la cabinetul secretarului general
Dumitru
Stãnescu si am retinut cã, la fel ca si pentru precedentele dvs.
actiuni, vi
s-a acordat aprobarea fãrã probleme. Este o atitudine pozitivã a
municipalitãtii, un interes indirect pentru ceea ce faceti? Cum
considerati? – Pare o întrebare-capcanã.
Aprobarea se dã în baza Legii nr. 60 din 1991, modificatã prin Legea
nr. 31 din
2004, deci nu ni s-a fãcut o favoare. Si, hai sã cad în capcanã, sã
recunoastem
cã asta asteptati: nici la celelalte actiuni autoritãtile nu ne-au
bãgat în
seamã. În pofida faptului cã Adriean Videanu a promis cã dupã 7 august
se va
întâlni cu noi în vederea organizãrii unei dezbateri publice pe tema
controversatului proiect Piata Revolutiei. – Apropo de acest proiect,
care sunt obiectiile dvs.? – Amenintã identitatea culturalã,
istoricã si memorialã a unui oras mereu supus agresiunilor, începând cu
anii
dictaturii si, mai pregnant, în perioada postdecembristã. Deja s-a
distrus
specificul Bucurestiului, prin constructii noi în locuri în care nu
aveau ce
cãuta. – Sã ne fixãm, deocamdatã,
pe Piata Revolutiei. – Piata Palatului este un
complex unitar, început de Carol I care a construit primul palat si
finalizat
sub Carol al II-lea care a realizat clãdirile monumentale pe care le
vedem
astãzi. Si pe care vrem sã le vadã si generatiile viitoare. – Se pare cã s-a renuntat
la constructia de blocuri mamut si se va realiza doar parcarea
subteranã. Cine mai crede în promisiuni?! – Avem precedente: clãdirea
ce se înaltã pe locul Teatrului Excelsior, Mall-ul proiectat lângã
Biserica
Kretzulescu (monument de arhitecturã brâncoveneascã), Catedrala Plaza
care
amenintã Catedrala Romano-Catolicã Sf. Iosif. Si aceste obiective se
înscriu
tot în perimetrul centrului istoric. – Existã o motivatie a
edilului sef, si anume animarea acestei zone centrale. Vi se pare putin? – Sã fim seriosi. Este
penibil. Zona se animã de la sine. Oamenii vor spatiu, aer, verdeatã,
nu
blocuri turn care sã acopere capodopere arhitectonice. Din pãcate, zona
este
supusã unui trafic infernal, mai mult de jumãtate din suprafata de
promenadã
este ocupatã de nelipsitul Dalli, a dispãrut terasa Cina. Scurt, este o
motivatie falsã. Pe unde sã se plimbe omul? Printre masinile din
parcare?
Printre cele din trafic? Abia de ne mai putem strecura pe singura
trecere de
pietoni. Ce-a ajuns acum Calea Victoriei, locul de promenadã al
bucurestenilor?
O arterã comercialã deplorabilã. Se închiriazã, se subînchiriazã, se
renoveazã
mereu, apar magazine neinteresante, precum alimentara de lângã Hotelul
Bulevard, care etaleazã într-o vitrinã maldãre de hârtie igienicã. Herãstrãul – poligonul de
experimente al primãriei – În statutul societãtii al
cãrei presedinte sunteti, principalul obiect de activitate apare
refacerea
Herãstrãului si <cresterea atractivitãtii marilor parcuri, prin
conturarea
unui specific, pentru amplificarea rolului lor benefic: sãnãtate,
ecologic,
social, turism>. De fapt, ce vã doriti în acest parc? – Cred cã nimãnui nu îi
stricã putinã istorie, mai cu seamã tinerilor. Aici s-au lansat în 1935
festivitãtile <Lunii Bucurestilor> de cãtre primarul Al. Donescu.
În 1939
a fost lansat noul Parc National (Herãstrãu-Expoflora) de cãtre
primarul V.
Dombrovschi, continuându-se festivitãtile <Lunii Bucurestilor>,
între 9
mai - 9 iunie. A fost încurajat fluxul turistic spre Capitalã, pentru
cã
dispunea de pavilioane expoziþionale cu caracter patrimonial – istorie,
culturã, turism intern si international (Pavilionul Micii Întelegeri),
creatii
ale tineretului (Pavilionul de artã si meserii). Au existat 5 terase –
bibliotecã, cu periodice pentru tineret si câte altele. – Ceva-ceva s-a mai
pãstrat. Chiar nu vã place Herãstrãul? – Sã nu-mi placã?! Îl
iubesc! Si în 2003 am depus la Primãrie un proiect de reabilitare,
neînsusit
oficial, dar cu unele elemente aplicate, ca sã fiu corect. Este însã
foarte
putin în comparatie cu constructiile si sistematizãrile realizate
odinioarã de
arhitecti renumiti, precum O. Doicescu si Horia Creangã, la care au
contribuit
mari artisti, ca C. Baraschi (arhitectul care a realizat „Aleea cu
Cariatide>),
Jalea sau Medrea. Baruri pe post de bibliotecã! – Spuneati cã Parcul
Herãstrãu a devenit un fel de poligon de experimentãri pentru edili. La
ce vã
referiti, concret? – O precizare: proiectul
depus de mine presupune drept investitie multã inteligentã si
organizare si
foarte putini bani. Iar prin parteneriat public-privat se pot realiza
investitii în pavilioane si expozitii, suplinindu-se astfel carenta
Capitalei
în valori artistice. Or, nu asa s-a actionat. Din 6 biblioteci s-au
renovat
douã, una transformându-se în cârciumã. Un fel de terasã în formã de
corabie,
cu mobilier specific de local. În urma mitingurilor noastre, primãria a
renuntat si a anuntat cã se face bibliotecã. Pe bar au fost însirate
niste
creioane si cãrti de colorat, dupã care l-au închis! – Ce credeti cã va fi la
redeschidere: bar sau bibliotecã? – Întrebati-l pe Adriean
Videanu. Exploflora avea douã clãdiri, dintre care una era galerie de
picturã.
Dupã renovare, ce sã vezi? Exploflora propriu-zisã a devenit cofetãrie,
care
trãieste din vânzarea berii (?!), iar florile au fost înghesuite în
Pavilionul
de picturã. Întrebare: ale cui interese servesc asemenea renovãri din
banii
contribuabililor?! – În nici un caz al
cetãtenilor. Lângã grãdina-cinematograf mai sunt douã pavilioane în
renovare.
Stiti ce vor deveni? – Din nou va trebui sã-l
întrebãm pe primar. Dacã mãcar o sti. Statuile olmece din Columbia – Mi-am adus aminte de
Insula Trandafirilor. Acolo mereu se schimbã ceva, de nu mai întelege
bucuresteanul nimic. Aveti ceva informaþii suplimentare? – Si aceastã oazã de
frumusete face parte din poligonul de experimente. Ea trebuia sã fie o
mare
expozitie de sculpturã în aer liber, cu o cafenea la care sã se facã
aprecieri
sau critici la adresa operelor. În primãvarã, a apãrut în mijlocul
insulei un
monument oribil, care eclipseazã tepusa cu cartof din Piata Revolutiei.
Apoi,
capetele fondatorilor Uniunii Europene, niste dovleci enormi, realizati
în
antiplasticism, vãcsuiti cu bronz si asezati direct pe pãmânt, de
spuneai cã
sunt statuile olmece din Columbia. Totul a fost inaugurat cu mare
tam-tam, la
aniversarea UE, dar bucurestenii au început sã ocoleascã insula. – Grotescul are darul sã
alunge. – Si-au dat si
oficialitãtile seama, asa cã, pe nesimtite, totul a dispãrut. Chiar si
piscoturile care înlocuiserã vechile lespezi din piatrã, au fost smulse
(cã si
asa începuserã sã se degradeze) si au apãrut din nou lespezile. Aducere
la zi: Intre timp "dovlecii" au reaparut, turnati din bronz! – Alti bani, altã
distractie. Bucuresteanul plãteste, nu?! – Ca si în cazul Teatrului
de Varã, concesionat Teatrului de Revistã, în locul sediului de pe
Calea
Victoriei. S-a pãpat un milion de dolari, dar tot înecat în buruieni si
munti
de gunoaie a rãmas. Ce doreste societatea civilã? – Pãcat cã spatiul este
neîndestulãtor, pentru a aborda si celelalte parcuri reprezentative
(Cismigiu,
Carol, Bordei) sau terenurile expropiate de pe lângã râul Colentina,
care
trebuiasu sã devinã, conform unui pricaz al regelui Carol I, la 1906,
patrimoniu vital al Bucurestilor. Vom vorbi cu alt prilej. Acum vã
întreb: cum
au reactionat bucurestenii la mitingurile dvs. de protest? – Neplãcutã întrebare. Noi
am avut bannere mari, cu lozinci limpezi si sugestive: <Locul unde
eroii au
murit, pentru voi o sursã de venit>. Sau: <Identitatea Capitalei
noastre,
victima lãcomiei voastre>. Sau: <Simboluri arhitecturale,
distruse de
interese murdare>. Din pãcate, bucuresteanul este mult prea
încovoiat de
povara grijilor zilnice si nu mai este în stare sã percuteze. Presa
însã este
mereu alãturi de noi si prin ceea ce publicã sperãm sã suscite
interesul locuitorilor.
– Vreun oficial v-a luat în
seamã? – Doar fortele de ordine.
Cred cã este imperios necesar ca societatea civilã sã fie resuscitatã.
Mai ales
tineretul. Si se impune, de asemenea, crearea unui Forum, a unui
Consiliu
Consultativ la primãrie, sub tutela Academiei Române si cu o
semnificativã
participare a societãtii civile, care sã supravegheze toate proiectele
nãscocite de edilii Capitalei. Acum, dupã trei mitinguri pe aceeasi
temã, am
ajuns la concluzia cã trebuie sã purcedem la resocializarea tinerilor,
a
bucurestenilor, în general, trebuie sã o luãm de la zero, dacã este
nevoie, si
sã reconstruim societatea civilã. A fost doar un dialog
neconventional pe marginea unei actiuni de protest a societãtii civile.
Considerãm cã n-am fãcut mare lucru pentru a suscita interesul
oficialitãtilor.
Care autoritãti manifestã o dãunãtoare arogantã, nu numai fatã de
reprezentantii ONG-urilor, ci si fatã de toti locuitorii acestui mare
oras.
Uitând cã se aflã pe acele fotolii datoritã vointei bucurestenilor, pe
care
s-au angajat sã-i slujeascã, dar pe care, de fapt, îi ignorã. Domnilor
primari,
v-am pregãtit o surprizã (din care vã puteti înfrupta chiar sãptãmâna
viitoare), care sã vã reaminteascã faptul cã BUCURESTIUL ESTE AL
BUCURESTENILOR, NICIDECUM PROPRIA DVS. MOSIE! Emil MUNTEANU ---- Grupul Bucuresti ---- inscrirere: email la: [email protected] dezabonare la email: [EMAIL PROTECTED] trecere la primire maxim 1 email/zi: [EMAIL PROTECTED] Adresa web a grupului: http://www.RomaniaMea.ro Adresa web stiri + petitii: http://www.RomaniaNews.net Petitia web: http://www.romanianews.net/petitie-salvati-centrul-istoric-bucuresti.html
SPONSORED LINKS
Your email settings: Individual Email|Traditional
Change settings via the Web (Yahoo! ID required) Change settings via email: Switch delivery to Daily Digest | Switch to Fully Featured Visit Your Group | Yahoo! Groups Terms of Use | Unsubscribe __,_._,___ |
