NOROC ca unii nu cedeaza! ca, daca ar fi ca Statul sa-si plateasca adevaratele datorii...!!!
Bataia de joc cu acest castel nu poate fi decat un f. bun "studiu de caz" despre ce s-a intamplat cu MULTE dintre cladirile de patrimoniu din Romania - inclusiv cu acelea care, in Bucuresti, au fost lasate DELIBERAT sa se darame, ca sa faca jocurile "mafiei imobiliare" >: Codruta --- Castelul Bethlen din Cris renaste din propria-i cenusa http://www.ziaruldemures.ro/fullnews.php?ID=12233 Castelul Bethlen din Cris renaste din propria-i cenusa Într-un sat uitat de lume din împrejurimile Sighisoarei se afla unul din cele mai impresionante castele ale Transilvaniei. A fost construit în urma cu peste 600 de ani si timp de secole a fost renumit în întreaga Europa, datorita maretiei si frumusetii sale. Dupa nationalizare a fost folosit drept depozit al CAP-ului, asa ca în scurt timp a ajuns în ruina. Astazi, ultimele vlastare ale nobiliei familii Bethlen se lupta sa-i redea stralucirea de alta data. În ciuda faptului ca majoritatea castelelor transilvanene se afla într-o stare deplorabila, castelul din Cris le spala tuturor onoarea cu prisosinta. Un edificiu-fortareata splendid, pentru imortalizarea caruia, orice camera foto este ridicol de neîncapatoare. În urma cu doar câtiva ani, în aceste locuri nu erau decât niste ruine. Acum, întreaga fortareata este refacuta cu o migala artistica. În câtiva ani, aceasta va fi mai frumoasa si mult mai stralucitoare decât în vremurile ei bune. Aici va functiona un centru turistic-cultural, cum numai prin tarile civilizate mai vezi. Pâna atunci însa, mai ramâne un singur impediment: banii. Aproximativ cinci milioane de euro mai sunt necesare pentru refacerea completa a castelului. Anika Bethlen: "Refacerea castelului este o munca istovitoare" Ultimul proprietar al domeniului a fost contele Gabor Bethlen. Batrânii din sat îsi amintesc cu mare drag de vremurile când acesta era stapânul mosiei de la Cris. Sandor bacsi este unul din ei. Are 86 de ani, dar lacrimeaza si acum când îsi aminteste de "groful Bethlen": "Groful era un om deosebit. Nu era hapsân deloc si-i ajuta mereu pe oameni când aveau vreo nevoie. Nici nevasta lui nu era mai prejos, ba dimpotriva, parca era si mai buna la suflet. Ea era doctorita satului si pe toti sarantocii îi trata fara sa astepte nici un ban. Am plâns când au fost izgoniti de pe mosie." În urma nationalizarii, contele a fost deposedat de toate bunurile pe care le detinea si desi era un inginer agronom foarte priceput, a ajuns sa lucreze cu ziua pe la diferiti oameni, doar ca sa-si poata câstiga o pâine. Anika avea pe atunci doar zece ani, dar îsi aminteste perfect umilintele îndurate de tatal ei. Reporter: Au trecut 60 de ani de atunci. Credeti ca s-a facut în sfârsit dreptate? Anika Bethlen: În ce fel? Noi nu dorim nici un fel de razbunare pentru suferintele îndurate. Timpul a trecut si le-a sters pe toate. Au ramas doar amintirile. Eu aveam zece ani când a fost nationalizat castelul si stiu ce s-a întâmplat doar din auzite, pentru ca în acele zile eram la Târgu Mures, la bunici. Ne-a povestit bucatareasa de la castel ca patru zile au carat camioanele tot ce era de pret. Au ramas peretii goi. Si de ferma domeniului s-a ales praful. Aveam sute de hectare de teren arabil si de paduri, utilaje agricole, animale si tot ce e nevoie pentru o ferma model. Tatal meu era un om foarte harnic si îi placea sa faca treburile asa cum e cel mai bine. Dupa nationalizare însa, a trebuit sa lucreze orice doar ca sa ne poata întretine. El era un specialist agronom foarte bun si pe unde se ducea sa lucreze, sefii lui erau foarte multumiti de el. Dar de fiecare data veneau directive de sus ca fostii mosieri nu trebuie tinuti în posturi bune, asa ca tot timpul ajungea la munca de jos. Reporter: Si în tot acest timp ce functiona la castel? Anika Bethlen: Depozitul CAP-ului. Tineau semintele si îngrasamintele în el, dar nu îl întretineau deloc. Iar o cladire neîntretinuta ajunge foarte repede în paragina. Într-un zid al fortaretei îsi deschisesera satenii o "cariera" de caramida. Toti care îsi construiau câte ceva veneau aici si se serveau cu câte caramizi aveau nevoie. Tin minte ca în anii 70 a venit o directiva de refacere a monumentelor istorice, printre care si castelul din Cris. Au fost aduse materiale de foarte buna calitate si s-a început lucrul. Numai ca, materialele s-au epuizat foarte repede. Toata lumea vindea tot ce se putea vinde. Reporter: Dar cladirea avea acoperis nou când v-a fost retrocedata. Anika Bethlen: Prin anii 90 s-au apucat din nou sa o refaca. De data aceasta însa materialele nu mai erau de calitate. Tigla era atât de proasta încât la primul înghet începea sa se exfolieze. Noroc ca avea garantie trei ani si de fiecare data îi chemam pe producatori sa ne-o schimbe pe cheltuiala lor, iar când si aceasta se strica îi chemam iar... si tot asa. Reporter: Proprietatea v-a fost retrocedata în anul 2007, nu? Anika Bethlen: Sentinta de retrocedare a fost pronuntata în anul 2005, dar au durat peste doi ani de zile formalitatile si întocmirea documentatiei. Probabil ar fi durat si mai mult daca nu îi bombardam continuu cu telefoane. Reporter: Din câte stiu eu ar mai fi nevoie de aproximativ cinci milioane de euro pentru terminarea lucrarilor. De unde veti face rost de atâta banet? Anika Bethlen: Aceasta este într-adevar o problema. Va dati seama ca din pensiile noastre nu putem face mare lucru. E foarte greu sa facem fata cheltuielilor. Doar lucrarile urgente, cum ar fi curatarea parcului si împrejmuirea lui au costat peste o suta de mii de lei. Tocmai de aceea am deschis o fundatie a carei menire este salvarea castelului. Totodata, am dori sa accesam niste fonduri europene în acest scop. Reporter: Si ce va functiona acolo? Anika Bethlen: Cel mai probabil, un centru cultural. Oamenii vor veni sa viziteze cetatuia, va exista si un mic muzeu si o mica pensiune. Vom practica doar turism cultural, asa ca sa nu va închipuiti castelul închiriat turistilor care vin sa chefuiasca. Va fi o activitate mai mult intelectuala si mai putin comerciala. Reporter: Tineti în vreun fel legatura cu mostenitorii celorlalte castele din Transilvania? Anika Bethlen: Sigur ca da. Ne întâlnim periodic ca sa ne împartasim experientele si frustrarile cu care ne confruntam. Refacerea unui castel este o munca istovitoare. Nu exista bani suficienti, lucrarile sunt greoaie, iar muncitorii sunt neseriosi. Cei mai multi mostenitori clacheaza si vor sa scape de castel cu orice chip, fie ca-l vând, fie ca-l doneaza. A consemnat Allain CUCU Istoria castelului Bethlen din Cris Prima atestare documentara a localitatii dateaza din anul 1305 si se refera la trecerea mosiei în posesia unei ramuri a dinastiei Bethlen, numita ulterior ramura de Cris. Castelul Alexius si Georgius Bethlen a fost construit între secolele 14 si 16, fiind cel mai frumos exemplar arhitectural al unei constructii destinate apararii si locuirii din Transilvania. Resedinta nobiliara a fost construita în mai multe etape. Cea mai veche parte e donjonul cilindric cu cinci niveluri, din care ultimul etaj slujea ca punct de observatie. În 1559, consilierul principelui, Georgius Bethlen, si sotia sa, Clara de Nagykároly, au construit un nou corp, continuat de fiul lor Michael, care pastreaza numeroase ancadramente sculptate de usi si ferestre, galeria cu arcade pe 15 coloane masive de piatra si scara de onoare, sculptate de un mester scolit în Italia. Tot din secolul 16 provine si cladirea ce cuprinde intrarea principala. În secolul 17, prefectul comitatului, Alexius Bethlen a întarit castelul cu bastioane înalte, poligonale la colturile incintei. La constructia acestui castel s-a vazut interesul pentru cultura, stilul si rafinamentul nobililor Bethlen. Pe lânga confort si siguranta, ei au pus mare pret pe decorarea edificiului. Sali precum "palatul de aur", "turnul bastion de zi" sau "camera aurita" erau bogat ornamentate cu blazoane, "tavane curcubeu" picturi, inscriptionari, portrete si tapiserii, iar mobilierul autentic era pictat si slefuit cu mare maiestrie. În curtea cetatii se afla o gradina cu flori, iar în jurul complexului se întindea un mare parc englezesc. Nu lipsea nici pavilionul pentagonal cu pereti împodobiti cu imagini pictate. Farkas Bethlen, eminentul istoriograf, a adus aici chiar si o tipografie pentru editarea cartii sale, care ulterior a fost mutata la Sighisoara. Castelul a fost locuit pâna la data nationalizarii, 3 martie 1948, toate încaperile fiind amenajate conform traditiei familiare. Se spune ca în ziua nationalizarii, în curte au intrat camioane mari care au carat neîntrerupt patru zile si patru nopti, toate obiectele de valoare din castel. Restul lucrurilor, care nu prezentau interes pentru jefuitori, au fost arse în curte. Începând cu aceasta data, domeniul a ajuns în gestiunea Sfatului Popular din Danes. Astfel a început distrugerea celui mai frumos castel renascentist din Ardeal. Organele de ocrotire a monumentelor istorice au declansat în anii 1970 si dupa 1990 lucrari de renovare, lucrari ce au fost întrerupte în mai putin de doi ani. Acest splendid monument s-a ruinat prin nationalizare, reavointa unor persoane si lacomia dusa la extrem a altora. În iunie 2007, dupa ani întregi de procese, castelul si parcul au fost restituite oficial mostenitorilor familiei Bethlen, în stare deplorabila. Astazi, nobilul edificiu renaste încet dar sigur din propria-i cenusa. --- "Let me, at least, to know that she'll try Then she'll be a true love of mine". www.ursuletiisuparati.ro Puteti dona 2% din impozitul pe venitul Dvs. pentru combaterea defrisarilor - detalii cont la www.arin.ro ; denumire "entitate": Asociatia ARIN
