My Lallie,
Here is a sad story about the Bellu cemetery, It mentions the vandalism,
thefts, the general neglect that in another 20 years will totally obliterate
the beauty of this open-air museum
Shame!
---
Frumos, celebru, bine intretinut – un muzeu in aer liber. Cu spatii largi si
monumente valoroase. Un adevarat loc de pelerinaj pentru cei care vroiau sa
invete istorie, literatura sau arta.
Bellu. O mandrie altadata, aproape o ruina astazi. Pe vremea cand oamenii inca
mai erau generosi, iar apartenenta la comunitate inca mai conta, un baron pe
nume Bellu, fost ministru al culturii si justitiei, a donat Bucurestilor zeci
de hectare de teren, sa fie folosite pentru inhumarea localnicilor.
Din darnicia baronului si dragostea de frumos a predecesorilor nostri, s-a
nascut cel mai faimos cimitir al Romaniei.
Anii au trecut, mentalitatile s-au schimbat, generozitatea a disparut. Astazi,
din Bellu a ramas doar un amestec haotic de cavouri kitsch, care sfideaza parca
trecutul, ingropat sub monumente profanate si vandalizate. Timpul si nepasarea
si-au spus cuvantul. Cate au mai ramas, operele de arta se sufoca printre
termopane si sculpturi grosolane.
Nici o urma de bun gust, nici un respect fata de ceea ce reprezinta Bellu
pentru Romania. In ultimii ani, singurul interes manifestat a fost cel
material, ignorandu-se cu desavarsire bogatia spirituala lasata de inaintasi.
Putine opere de arta au ramas intacte. Printre ele, cavoul familiei
Cantacuzino, pe care urmasii l-au ingrijit cum au putut.
Ion Mincu, cel mai cunoscut arhitect roman, a lasat in Bellu cateva lucrari de
exceptie, necunoscute acum profanilor. Una dintre acestea este cavoul fratilor
Gheorghief, bancheri celebri in secolul 19, care au finantat partial razboiul
de independenta. "Din pacate, spune Paul Filip, in anii 90, mausoleul acesta a
fost spart si s-au cautat dinti de aur si bijuterii. S-au furat cele 8 faclii
care erau inalte de 1 m si jumatate si groase cam de 40 de cm, pentru a fi
vandute la fier vechi."
Toata lumea a auzit de cimitirul Bellu, dar putini ar putea sa enumere cinci
personalitati inmormantate aici. Este locul in care dorm fondatorii statului
roman modern, de la familiile Cantacuzino la Ghica, Sturza sau Stirbei. Coltul
scriitorilor aduna toate manualele de literatura. Aman, Luchian sau Paciurea
sunt personalitati care au imbogatit artele plastice romanesti si care isi au
mormantul tot aici. Artistii sunt la loc de cinste pe o faimoasa alee, in fapt
un perimetru in care cu greu s-ar mai putea gasi un loc.
Desi teoretic pazit, Bellu a fost in ultimii ani tinta hotilor. Ai celor de
flori, de bogatii, de locuri de veci. Haosul a incurajat hotiile si i-a
descurajat pe toti cei care ar fi vrut sa-l salveze. Dupa revolutie, el a fost
ca o gaura neagra in bugetul primariei. Milioane de euro au disparut in
asa-zise lucrari de intretinere a cimitirului. Noul director al administratiei
cimitirelor e descumpanit.
"Stiti ce administrati? "
"Din pacate, doar partial", spune Bogdan Tanase.
"Cate locuri de veci are administratia cimitirelor? "
"Nu stiu! La aceasta ora, nu am o evidenta clara a locurilor de veci. Chiar nu
stiu cate locuri de veci sunt in cimitirele bucurestene. "
"Dar cate ar fi? Cu aproximatie. "
"Nici macar aproximativ nu pot sa am o reprezentare, pentru ca chiar sefii de
cimitire ar fi trebuit sa aiba o evidenta stricta, au fost schimbati, au fost
mutati de la un cimitir la altul, probabil ca n-a reusit sa stea niciunul
suficient de mult intr-un cimitir, cat sa aiba o reprezentare exacta a
locurilor din acel cimitir."
In urma cu cativa ani, s-a platit un cadastru in Bellu si in restul cimitirelor
bucurestene. Ca orice treaba romaneasca, s-a impotmolit si s-a ratacit in haos.
O parte din arhive au disparut in servietele fostilor directori, asa ca nimeni
nu stie cu adevarat cate locuri de inmormantare sunt acum in Bucuresti. Anul
acesta sunt mai multi bani pentru Administratia cimitirelor. 14 milioane de
euro pentru amenajari, curatenie, paza si... din nou cadastru.
Inevitabil, unele dintre monumentele din Bellu vor disparea, invinse de timp,
de promisiuni fara acoperire si de oameni nepasatori. Un intreg hatis
legislativ, intretinut cu voie sau din incompetenta, le condamna la moarte:
Directia monumente din cadrul primariei asteapta cadastrul, Ministerul Culturii
ridica din umeri, Academia Romana nu mai e interesata. In cimitirul lor, de o
frumusete din ce in ce mai trista, monumentele din Belu vor redeveni cenusa.
Cand a preluat conducerea Administratiei Cimitirelor si Crematoriilor Umane,
acum cativa ani, preotul Radu Dumitru s-a ingrozit vazand dezastrul care era
peste tot. Om gospodar, si-a suflecat manecile si a pornit sa faca ordine. I-a
fost greu la inceput. Nu intelegea cum dispar statui intregi sau fragmente de
zeci de kilograme, monumente de valoare inestimabila din cimitir. In general,
monumentele se furau pentru a fi topite, dar se pare ca anumite persoane adora
sa le tina in casa... pe post de „bibelouri”! Una dintre traumatizantele
„disparitii” din Cimitirul Bellu-militar ramane cea a leilor de la monumentul
ridicat in cinstea eroilor din cel de-al doilea Razboi Mondial. Fiecare
statuie, realizata din bronz, cantarea o tona. Lumea vorbeste ca ele ar fi fost
incarcate, pe rand, intr-un camion si duse catre o destinatie necunoscuta.
”Acesti lei grei nu se puteau lua decat cu o macara“, este de parere directorul
ACCU. „Sau, poate, cu
ajutorul a 20 de insi voinici. Am auzit ca doar unul dintre lei mai exista azi
si este prin Sintesti, la casa unui bulibasa bogat. Il tine ascuns acolo”.
Disparitiile au continuat. De la cavoul familiei bulgaresti Gheorghieff, cu
sculpturi realizate de Carol Storck, unice in lume, reprezentandu- i pe Sfintii
Evanghelisti in marime naturala, s-au furat cele patru faclii din bronz masiv.
Una singura cantarea 160 de kilograme!
In cimitir se afla cele mai importante lucrari funerare ale marelui arhitect
Ion Mincu (1853-1912). Amintim de mausoleul Ghica, apoi de cel al
Cantacuzinilor. Urmeaza capelele Christian Tell, Pache Protopopescu, Antonescu
si Lahovary (distruse si jefuite, din pacate, in perioada 1990-1995). O
plimbare printre mormintele vechi e ca o lectie de istorie in aer liber. In
prag de primavara, aproape toate cavourile se imbraca in flori. Miroase a
marmura uda, a ceara curata si-a brad ars. Trec plutind ca-ntr-un vis pe langa
„poetul rozelor“, Macedonski, apoi pe langa Ispirescu. Se iveste de dupa cruci
si cavoul Vacarestilor. Poeta Elena Vacarescu, chiar daca traia la Paris, era o
mare iubitoare a poporului roman. A murit in anul 1947, iar in 1959 ramasitele
sale pamantesti au fost aduse in tara si ingropate la Bellu. Pe aleea
scriitorilor, la umbra teiului, odihneste Eminescu. Intotdeauna are flori si
lumanari aprinse pe mormant. Alaturi ii stau confratii
Cosbuc, Caragiale, Iorga, Sadoveanu, Labis, Nichita, Marin Preda. Iti vine sa
calci usor, sa nu-i trezesti din somn, sa nu-i deranjezi. Din cand in cand se
mai aude in departare un bocet de femeie sau o pasare tipand a moarte. Daca te
opresti si iei loc pe bancuta de langa morminte, parca ii si auzi pe poeti
vorovind sub patura de flori: „Ce s-a mai schimbat Bucurestiul si oamenii lui!“.
O dragoste blestemata
La cavoul familiei Poroineanu vine multa lume curioasa. Monumentul funerar
reprezinta o tanara femeie moarta, intinsa pe spate intr-un pat. In genunchi,
plange pentru vesnicie un barbat cu barba. Ansamblul transmite atata durere
incat ai impresia ca auzi bocetul aievea. Povestea celor doi tineri este de-a
dreptul cutremuratoare. Cand erau foarte mici au fost despartiti. Baiatul a
ramas in tara, iar fata a plecat la Paris. Nu li s-a spus niciodata ca sunt
frati. A trecut timpul si tanarul a plecat la randul lui in Franta, la studii.
Acolo, insa a intalnit marea iubire, o femeie de o frumusete rapitoare, cum nu
mai vazuse. S-au casatorit imediat si au trait clipe de fericire nebuna. Totul
a durat, pana cand, revenind in tara, au aflat, prin nu se stie ce imprejurare,
ca sunt... frati buni. Oroarea, disperarea si durerea i-au facut pe cei doi
amorezi nefericiti sa-si puna capat zilelor. In urma lor a ramas povestea si
monumentul din marmura neagra, ridicat
de artistul Raffaello Romanelli.
„Animalul asta de doctor m-a ucis!“
O alta drama inmormantata in Cimitirul Bellu, despre care candelaresele vorbesc
in soapta, este cea a „Femeii cu umbrela“, pe numele ei adevarat Katalina
Boschott. Povestile despre aceasta tragedie romantica sunt incredibile. Unii
spun ca un bucurestean foarte bogat si insurat s-a indragostit nebuneste de o
fata frumoasa, pe care a luat-o ca guvernanta pentru copiii lui. Sotia,
geloasa, a vrut sa scape de ea punandu-i otrava in mincare si ucigand-o. Rapus
de durere, barbatul a inmormantat- o undeva pe aleile din fata, aproape de
cavoul familiei, si a dat ordin maestrului Romanelli s-o sculpteze in marime
naturala. Intervine din nou sotia, care porunceste sa fie scoasa de acolo si
mutata tocmai in fundul cimitirului, sa n-o vada nimeni. Mai exista si o alta
varianta a povestii. Cica frumoasa femeie, amanta bogatasului, a fost operata
gresit de un medic incompetent. Ultimele cuvinte ale ei pe patul de moarte ar
fi fost: „Cet animal de médecin m’a
tuée!“ (Animalul asta de doctor m-a ucis!), cuvinte care au si fost incrustate
cu litere de aur pe monumentul din granit rosu. Din pacate ele nu s-au pastrat,
fiind furate. Doar urmele se mai vad...
Nume celebre de artisti si scriitori
Pantheon national de o inestimabila valoare, Cimitirul Bellu din Bucuresti are
cu ce se mandri si acum, dupa atatia ani de la infiintare: monumentul Iuliei
Hasdeu, considerat unicat mondial, construit de Ion Georgescu conform
indicatiilor precise date de Bogdan Petriceicu-Hasdeu, statuia ridicata de
sculptorul Oscar Spathe pe mormantul parintelui ziaristicii romanesti,
Constantin Mille (1861-1927), monumentul din bronz realizat de Lidia Kotzebue,
autoarea monumentului Aviatiei de la Sosea, cele patru statui ale
evanghelistilor Luca, Marcu, Matei si Ioan aflate in laturile exterioare ale
cavoului fratilor Gheorghieff, inaltate de sculptorul Frederic Storck, si
multe, multe altele, de o rara frumusete. Sunt multe nume celebre inscrise pe
cruci: Nicolae C. Paulescu, Victor Ion Popa, St. O Iosif cu fetita lui Corina,
Ion Barbu (Dan Barbilian), Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Nae Ionescu, Ion
Marin Sadoveanu, Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu,
Panait Istrati etc. Toti acestia ne-au luminat cu scrierile lor si asteapta
acum, poate, sa le aprindem o lumanare sau sa le punem o floare la capatai.
Pe mormintele si cavourile artistilor se joaca razele unui soare zgarcit de
primavara timpurie. Crucea Mariei Tanase straluceste ca luminata de cantec,
mormantul lui Birlic iti aminteste expresia uimita a fetei lui, iar cavoul lui
Constantin Tanase te trimite cu gandul la „Carabus“. Maestrul Iozefini se
odihneste langa fragila Anda Calugareanu. Nea Marin-Amza Pellea e si el in
apropiere. Urmeaza Gina Patrichi, Vasile Vasilache, Ioan Luchian Mihalea, Tudor
Vornicu, Virgil Tatomir.
