Articol de Ciprian Ciucu: Daca mi-ar cere cineva sa caracterizez ministeriatul Miclea in doua, trei vorbe as spune: initiative bune la nivel inalt, in timp ce la firul ierbii degradarea a continuat. Initiativele lui Miclea, pe care le vom si detalia in cele ce urmeaza, au venit prea tirziu, dupa o perioada caracterizata de osificare a sistemului de educatie in timpul Ecaterinei Andronescu si al lui Alexandru Atanasiu. Din pacate, initiativele lui Miclea nu au avut timp sa devina politici educationale, demisia sa prematura taind elanul unui domeniu care oricum este inert si refractar la schimbare.
Cind a preluat portofoliul Educatiei, noul ministru si-a anuntat prioritatile si a marsat pentru indeplinirea acestora. Era vorba despre introducerea conceptului de calitate in educatie, despre procesul Bologna (compatibilizarea invatamintului romanesc cu cel european), despre descentralizarea invatamintului preuniversitar si punerea pe picioare a sistemului de formare a cadrelor didactice (pentru ca dascalii copiilor nostri sa fie ei insisi bine pregatiti profesional). Toate acestea, luate impreuna, dadeau un sens si inscriau educatia pe o noua linie a reformelor coerente. In mod ciudat, perceptia generala a fost si inca mai este ca in educatie s-au facut prea multe schimbari. Dar toate schimbarile care au avut loc au fost schimbari nesemnificative, schimbari care tineau de cite unul dintre subsistemele educatiei evaluare, manuale, orar scolar, regulamente schimbari administrative, care au avut darul sa oboseasca cadrele didactice si sindicatele fara sa produca cu adevarat schimbare acolo unde era mai mare nevoie de schimbare: in esenta si filozofia sistemului de educatie. Pe acest fond a venit Mircea Miclea si a propus cu adevarat noi schimbari. Si acum sa le luam pe ficare in parte. 1. Legea privind asigurarea calitatii. In principiu buna si modernista, legea a facut apel la ceea ce romanii au mai putin: simt civic si participare democratica (la viata scolii). Astfel, legea promovata de Miclea stipuleaza crearea in fiecare unitate de invatamint a unei comisii de asigurare a calitatii din care sa faca parte, la paritate, atit cadrele didactice cit si parintii, elevii, studentii, si reprezentanti ai angajatorilor (beneficiari ai sistemului de educatie) si autoritatea locala (consiliul local). Din pacate, aceste comisii sint lipsite de fonduri, oamenii trebuie sa activeze voluntar, ceea ce le face nefunctionale. Miclea si-ar fi dorit si fonduri mai mari, pentru a le putea sustine, dar bugetul educatiei, cauza declarata a demisiei sale, este si a fost insuficient. Legea mai prevede si infiintarea a doua agentii nationale pentru asigurarea calitatii pentru nivelurile universitar si preuniversitar, care, cel putin pe moment, se afla in suspans. Cum bine au remarcat sindicatele si Miclea a recunoscut prin demisia sa, calitate fara bani nu se poate. 2. Procesul Bologna sau crearea Spatiului Invatamintului Superior European. In 1999, fostul ministru Andrei Marga a semnat declaratia de la Bologna, prin care ne obligam ca tara sa compatibilizam invatamintul nostru superior cu cel european. Timp de patru ani ministrii PSD au dormit ori s-au facut ca au uitat angajamentul asumat si ne-am trezit in 2005 ca pasii procesului Bologna nu au fost parcursi. In acest context, ministrul Miclea a scos si legea calitatii educatiei (calitatea este parte distincta a Procesului Bologna) si a luat masurile necesare pentru ca diploma de licenta sa devina de 3 ani si cea de master sa fie de doi ani, diplomele sa fie recunoscute in toata Europa pina in 2010, iar invatamintul universitar sa fie structurat pe credite transferabile. 3. Descentralizarea invatamintului preuniversitar. Pentru ca banii sa urmeze elevul si nu profesorul, descentralizarea este imperativa. Procesul este de durata, este complex si presupune multe riscuri. Miclea nu s-a grabit si s-a marginit sa creioneze o strategie pe care a supus-o dezbaterii publice (inca este in dezbatere) in care oferea mai multe variante. A asteptat sa primeasca reactii de care a tinut cont pe parcurs, in timp ce aceasta strategie capata forma. In interiorul sistemului reactiile au fost halucinante. Obisnuiti cu politica faptului implinit, unii (in special sindicatele) au inceput sa critice de parca descentralizarea preuniversitara s-ar fi votat si s-a rasturnat pamintul. Principiile sustinute de aceasta initiativa sint sanatoase. Ea aduce managementul in institutia de invatamint, implica autoritatile locale, promoveaza competitia, si scoala devine factor de decizie in detrimentul inspectoratelor anchilozate si pline de interese politice. Mai concret, scolile au libertatea de a decide ce sa invete elevii lor; directorul devine manager si angajeaza cadrele didactice pe baza nevoilor scolii, evaluind totodata activitatea acestora; directorii sint selectati de comunitate si nu de MEdC; cadrele didactice au responsabilitati in dezvoltarea scolii, focalizate pe rezultatele invatarii; rezlutatele muncii scolii devin publice. 4. Formarea cadrelor didactice. Una dintre cele mai importante directii prefigurate de ministru, educatia continua a profesorilor, a ramas la stadiul de intentie, neapucind sa fie promovata decit la nivel declarativ. Trebuie insa mentionat ca sistemul de formare continua bazat pe monopolul Caselor Corpului Didactic judetene este falimentar. Exista un Consiliu de acreditare a programelor de formare adresate profesorilor, dar acesta este in mare nefunctional si responsabilitatea sa confuza. Profesorii doresc credite recunoscute de Ministerul Educatiei pentru a avansa in ierarhia gradelor didactice, creditele nu pot fi primite decit daca profesorii parcurg stagii de perfectionare acreditate (sau cel putin asa cred acestia), dar numarul de cursuri acreditate este infim, conditiile de acreditare si de livrare a cursurilor fiind practic foarte greoaie. Astfel, operatorii privati specializati in educatia continua a profesorilor sint eliminati. Formarea continua ramine la mina universitatilor care ii inghesuie pe profesori cu sutele in amfiteatre oferind servicii de calitate indoielnica. Ministrul a afirmat public ca intentiona ca scoala sa fie angajatorul de drept al cadrelor didactice si nu Ministerul Educatiei si Cercetarii. Argumentul, de bun simt, este ca nu ar fi normal sa fii angajatul unui sistem, ci al unei institutii. Aceasta abordare afecta direct interesele sindicatelor si desfiinta titularizarea pe posturi, stare de fapt care contribuie la perpetuarea unei mentalitati refractare. Printre deciziile administrative (inerente unui imens sistem centralizat) care i-au mincat timpul, cam asta este ce a reusit sa promoveze in cele noua luni de ministeriat Mircea Miclea. Pentru a face tot ce si-a propus, pentru a le pune cap la cap pe toate si pentru a le integra (asa au fost gindite, integrat) ministrul si intreg sistemul pe care il administra aveau nevoie de bani. Nu alti bani, ci doar banii promisi in programele electorale ale partidelor pe care le reprezenta. Evident ca toate initiativele de mai sus sint sortite esecului fara sustinere financiara. Mircea Miclea stie acest lucru si decit sa se faca de ris si sa bulverseze cu mina lui sistemul (mai mult decit era cind a venit in fruntea lui) a ales sa se retraga. Unii au spus ca e lasitate, altii ca e curaj. Curaj a avut, bani si sustinere nu a avut. Unde a gresit cu adevarat Mircea Miclea? A gresit acolo unde gresesc majoritatea diriguitorilor care nu reusesc sa-si duca politicile la bun sfirsit: la capitolul comunicare! Este greu de inteles cum un om cu pregatirea sa, de formatie socio-umana, psiholog fiind, a neglijat chiar comunicarea. A initiat reforme mult prea profunde si cu implicatii deosebite fara sa se ingrijeasca sa le explice suficient, lasindu-i pe contestatarii inerti ai sistemului sa-i ia fata si sa umple de mituri si zvonuri creatia legislativa. Nici una dintre initiativele sale nu a fost insotita de o promovare pe masura si oamenii se intreaba pe buna dreptate: dar ce a facut Miclea asta? Biroul sau de presa, limitat ca resurse umane de calitate, s-a marginit sa fie reactiv si nu a dezvoltat nici o strategie de comunicare si de constientizare a presei si a populatiei. Si nici el insusi nu prea s-a obosit sa iasa in fata si sa lupte pentru munca sa, pentru ideile sale. S-a limitat sa informeze si nu sa convinga. Nimeni nu-i reproseaza nimic in ceea ce priveste transparenta, pe site-ul ministerului toate au fost la timp postate. Dar profesorul are profilul tipic pentru cei care nu au acces la Internet si nici nu prea stiu sa stea pe Internet. Cu profesorul-tipic nu a venit nimeni sa discute fata in fata, nici de la minister, nici de la inspectorat si nici de la partide. Nici Miclea nu a reusit sa faca ce nu a reusit nici unul dintre predecesorii sai, si anume sa faca din educatie tema de dezbatere publica. Si cum educatia nu a intrat pe agenda publica, asa nu a intrat nici pe agenda Guvernului si a partidelor Aliantei. In mod firesc am putea spune, educatia a ajuns sa fie neglijata la impartirea bugetului. Demisia lui Mircea Miclea din postul de Ministru al Educatiei si Cercetarii a fost o consecinta a esecului sau de a convinge. Mircea Miclea a fost un ministru cu formatie profesionala tehnicista specifica domeniului educatiei. Oamenii care au militat si care militeaza pentru asezarea educatiei romanesti pe principii solide se tem ca iar vor trebui sa se adreseze unuia care nu va intelege nimic din ce i se spune. Raspunsuri pentru acest subiect: http://www.infoupb.ro/forum/viewtopic.php?p=2997#2997 ------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~--> Get fast access to your favorite Yahoo! Groups. Make Yahoo! your home page http://us.click.yahoo.com/dpRU5A/wUILAA/yQLSAA/1MXolB/TM --------------------------------------------------------------------~-> _________________________________________________________________________ Asteptarea s-a terminat. Informis vine la tine! De marti, 1 noiembrie, ai parte de ceea ce meriti: informatie de calitate intr-o forma de calitate. Nu fugi de oamenii cu tricouri Informis pe care ii intalnesti in facultatea ta. Ei iti aduc ceea ce ti-au promis: numarul pilot al revistei studentesti de informare si opinie Informis. Gratuit! http://www.informis.ro _________________________________________________________________________ Nu poti merge in America oricand! Mergi ACUM! Prin Work&Travel 2006! http://www.ziptravel.ro Work and Travel USA este un program de munca si calatorii reglementat de Guvernul SUA, administrat de Departamentul de Stat, care permite studentilor sa lucreze si sa viziteze America pe perioada vacantei de vara. http://www.work-travel.ro _________________________________________________________________________ Paseste in ARENELE CARIEREI. Primul targ de cariera dedicat tinerilor profesionisti si companiilor dinamice. http://www.ecareer.ro _________________________________________________________________________ [email protected] - cel mai mare grup studentesc din Romania, peste 1800 de studenti de la toate facultatile din Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti. http://www.infoupb.ro/forum/ - Forumul Studentilor din Politehnica In curand: Portalul Studentilor din UPB: http://www.infoupb.ro Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/infoupb/ <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/
