PARAPOLITICA: PSIHOPATOLOGIA NEINTELEGERILOR CULTURALE SI ACTIUNEA POLITICA A FORTEI
[disponibil la http://ro.altermedia.info ] De secole, Islamul a constituit singura forma de legitimitate in Lumea Araba a Orientului Apropiat si Mijlociu. Pina in vremurile noastre, post-coloniale, cind germeni ai mecanismelor democratice au fost implantati, la inceput cu grija, ulterior cu forta, ca in cazul frecvent al copiilor neascultatori. 11 septembrie 2001 a spart, parca, istoria contemporana in doua, pentru ca prima impresie de dupa atacul din SUA a fost si cea mai puternica: nimic nu va mai fi ca inainte! In ce priveste subiectul din titlu, lucrurile sunt simple: conform rapoartelor uzuale, pozitia, strategia si sistemele de forta impuse in Irak de catre trupele de ocupatie – cele americane, nu Coalitia ca intreg! – au fost puternic influentate de cartea lui Raphael Patai, intitulata "Gindirea araba". Casa Alba a fost supusa in permanent, mai ales la debutul presedintiei George W. Bush, celor doua tendinte strategice majore care au polarizat, practic, activitatea decizionala a Departamentului Apararii: "uliii" si "porumbeii", intr-o oarecare masura, corespondente ale politicii republicane, respectiv democrate. Lucrurile, care au parut relativ simple in schimbarea de regim din Afganistan, s-au complicat inimaginabil in Irak, tocmai din cauza lipsei de aprofundare a cunoasterii mentalitatii arabe de catre decizionalii militari americani. Fenomenul s-a produs si continua sa se produca in ciuda uriasului aparat diplomatic american din zona si a consilierii de specialitate de pe linga Departamentele vizate. Doua elemente cu valoare de teme – exacerbate ca prejudecati, cum s-a dovedit ulterior – au girat comportamentul american in Irak: 1. Arabii nu inteleg decit de forta, si 2. Cea mai mare slabiciune a arabilor consta in rusine si umilire. Aceste date primare, justificative ale unor actiuni atroce, ca cele din inchisoarea Abu Ghraib, au fost introduse in mentalul decizionalilor americani dintr-o singura sursa: "cele 25 de pagini ale capitolului 'Arabii si sexul', din cartea lui Raphael Patai, descriind sexul ca pe un tabu sub semnul rusinii si al reprimarii", conform comentariului lui Seymour Hersh (The New Yorker, octombrie 2004). Acest fragment a devenit "biblia neoconservatorilor experti in comportamentul arab" (id. art. cit.) Dar, sa vedem cine a fost Raphael Patai? El nu a fost anti-arab sau anti-musulman ci, chiar un romantic sustinator al culturii arabe. Antropologul Patai (1910-1996) a fost un evreu maghiar care a studiat orientalistica cu experti ca Brockelmann, dupa care s-a stabilit in Palestina sub mandat britanic intre 1933-1947. Nu s-a implicat politic sau nationalist in temele cercetate ci, Ie-a abordat cu rigoare academica. Si-a luat in 1936 doctoratul la Hebrew University si a editat jurnalele lui Theodor Herzl. Asa se face ca pentru multi adepti ai teoriilor conspirationiste Ie-a venit ca irezistibila aducerea lui Patai in prim-planul scandalurilor generate de Abu Ghraib. Baza studiilor de personalitate folosite de el a pornit de la faptul ca fiintele umane ce cresc intr-un mediu de grup manifesta, pe linga deosebirile specifice ale persoanelor, un foarte puternic factor comun de personalitate, definit adesea drept un caracter national, care motiveaza credinte, obiceiuri, conceptii, aspecte morale. Singura lui carte in care evreii sint pusi direct fata in fata cu arabii este "Saminta lui Abraham": evrei si arabi in contact si conflict, in care sustine ca arabii "sint psihologic incapabili sa accepte Israelul". Cartea "The Arab Mind" a aparut in 1973 incepind cu o fraza reprezentativa: "Cind vine vorba de arabi, trebuie sa recunosc ca sufar de un romantism incurabil". in vremea cind Patai isi elabora studiul era raspindita ideea ca lumea araba este o zona culturala omogena. Azi, aceasta apare ca si cind "ai echivala in generalizare o familie veche din Boston cu observarea unor fermieri din Kansas", spune Slaine Hagopian (Journal of Palestine Studies, 1977). Dar, problema de fond care a incins spiritele in ultimul timp tine de cercul imposibil de spart al paradoxului irakian, si al uriasei "mizerii politice" in care s-au trezit americanii, care, practic, au cistigat razboiul dar au pierdut pacea. "Efectul Patai" in politica Departamentului Apararii al SUA a fost devastator si a condus la concluzii extrem de critice privind profesionalismul expertilor in mentalitati orientale, care elaboreaza preparativele teoretice pentru actiunile directe din teren. Scandalul de presa a determinat o vehementa luare de pozitie a fiicelor lui Raphael Patai, Jenifer Patai Schneider, medic si scriitor in Tucson, si Daphne Patai, profesoara la Universitatea Massachusetts, Amherst. Ele acuza intreg sistemul informational american, inclusiv raspindirea prin presa si Internet, pentru implementarea in constiinta colectiva a ideii ca tatal lor "este victima asertiunii simpliste ca a scris o carte-manual aplicat de americani in tortura semenilor lor" (Doug Henwood, 2004). "Ne repugna constiinta faptului ca tatal nostru este asociat implicit si explicit blamarilor care deriva din aceste atrocitati. El a avut o intelegere profunda a culturii arabe pe care a studiat-o, simpatizind si admirind popoarele care au constituit substanta studiilor sale. Nu a gindit nici o clipa ca ideea vulnerabilitatii prin umilirea sexuala ar putea fi exploatata politic si folosita ca justificare a abuzurilor armatei" (id. art.cit). Lucrarile lui Patai au demonstrat faptul ca fundamentele structurale ale culturii arabe ce deriva din limba, obiceiuri de crestere a copiilor, riturile religioase, modul general de abordare a provocarilor vietii, au creat o personalitate araba tipica, net diferita de personalitatea occidentala moderna. Faptul ca "ulii" au luat cartea lui Patai drept o biblie a politicii militare neoconservatoare (Seymur Hersh, art. cit.), dovedeste stricta orientare a acestora spre politica de forta si impunere in forta a unor valori occidentale, ca democratia, unor popoare care au alte mecanisme de structurare a puterii, in concluzie, subiectiv dar relevant, suspiciunea occidentalilor fata de lumea musulmana este modulata de mecanisme fine ce deturneaza atentia publica in privinta diferentelor interculturale. Astfel, exista explicatii clare pentru puternica rezistenta la schimbare in contactul dintre doua culturi, zona de contact direct fiind, in sens primar, piata. Dincolo de conservatorismul arab la vestimentatia vesticilor, la drepturile femeii (intr-o societate eminamente masculina), la progresul tehnic, se afla o lupta acerba pentru piete. Daca occidentalii (americanii, in speta) ii accepta pe "ei" (arabii) asa cum sint, vor pierde piata uriasa a bunurilor de consum (ginsi, papusi Barbie, Coca-Cola...), poate ca ii vor cistiga pe arabi - noile lor generatii - ca prieteni. Daca nu ne vom grabi sa apreciem valoric ca fiind bun tot ceea ce este cunoscut, si nociv ceea ce este diferit, avem sansa unei noi perspective. Pina atunci, insa, petrolul de sub nisipurile islamice va mai intuneca mintile strategilor globalisti de peste ocean. Carol Hârsan ========================= http://ro.altermedia.info http://www.altermedia.ro email: [EMAIL PROTECTED] tel. 0722.190.685 ------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~--> Help save the life of a child. Support St. Jude Children's Research Hospital. http://us.click.yahoo.com/ons1pC/lbOLAA/E2hLAA/DXOolB/TM --------------------------------------------------------------------~-> Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/ <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/
