...sau de ce se bucura unii ca n-au patron (de presa) Inca de la infiintare, Altermedia s-a vrut a fi o fortareata a libertatii de exprimare. De-a lungul timpului, am scos la iveala incalcari ale acesteia, am publicat in numele aceleiasi libertati luari de pozitie cel putin controversate si ne-am mindrit cu pozitia noastra incorecta politic. Mai mult decit atit, scopul Asociatiei Altermedia, consfintit ca atare in statut, este tocmai de a promova libertatea de expresie (prin stimularea implicarii sociale si facilitarea accesului cetatenilor la informatie). In aceste conditii ar trebui sa ma situez probabil in prima linie a celor care se solidarizeaza cu acei jurnalisti danezi care au publicat deja celebrele desene si caricaturi infatisindu-l pe profetul Mohamed. Ei bine, nu ma solidarizez cu ei si, cu atit mai putin, cu acei jurnalisti norvegieni, francezi sau polonezi care au republicat caricaturile, chipurile in numele libertatii de expresie.
Nu am vreo simpatie deosebita pentru Islam si am considerat intotdeauna ca acei musulmani care aleg sa traiasca in Europa trebuie sa se adapteze normelor noastre de civilizatie; iar daca nu reusesc, cu atit mai rau pentru ei… aici nu-i tine nimeni cu forta. Am criticat in dese rinduri concesiile facute Islamului in Europa in numele multiculturalismului si am condamnat atacurile musulmanilor la adresa Europei, care nu de putine ori au capatat valente tragice, ca in cazul uciderii regizorului olandez Theo Van Gogh. As fi facut-o fara indoiala si de aceasta data, condamnind protestele violente ale musulmanilor la adresa caricaturilor daneze, daca nu le-as fi considerat...justificate. Exagerate? Poate. Dar justificate. Furia musulmanilor din Damasc, Teheran sau Beirut e distructiva si de rau augur, dar pot spune ca o inteleg din cel putin doua puncte de vedere. Pe de o parte, inteleg indignarea lor fata de reprezentarea blasfemiatoare a profetului lor, Mohamed. Admir chiar ardoarea cu care isi apara valorile. O fac uneori prin metode violente, dar prin asta nu sint cu nimic mai prejos decit acea mare democratie care isi apara valorile bombardind si cotropind alte popoare sau decit acel popor care nu si le apara deloc (ba chiar, intr-un efort masochist greu de inteles, isi premiaza si isi elogiaza blasfemiatorii). As vrea sa fac aici o paranteza si sa ma refer la imprejurarile bizare in care a izbucnit scandalul caricaturilor. Conform versiunii oficiale, un domn a scris o carte despre Islam destinata copiilor si nu a gasit pe nimeni dispus sa o ilustreze. Exasperat, se adreseaza prietenului sau, redactorul cultural al unui cotidian serios, Jyllands Posten, care lanseaza in paginile ziarului un concurs de desene infatisindu-l pe profetul Mohamed. Cotidianul publica apoi cele douasprezece desene primite. Lasind deoparte incultura crasa a unui “redactor de cultura”, este de-a dreptul ilara candoarea autorului care a scris o carte intreaga despre Islam fara sa stie un adevar elementar: anume ca Islamul interzice cu desavirsire orice fel de reprezentare a lui Mohamed, asadar dificultatea lui de a gasi un om care sa-i ilustreze cartea e cit se poate de explicabila. In aceste conditii, caricaturile daneze, care nu numai ca-l reprezentau pe Mohamed, dar il infatisau pe acesta in ipostaze degradante si chiar insinuau ca Islamul inseamna terorism, constituiau o provocare si o insulta mai mult decit explicite, pe care musulmanii le-au luat ca atare. In acelasi timp, merita mentionat faptul ca ziarul norvegian care a preluat caricaturile “in numele libertatii de expresie” este o publicatie cu caracter religios (protestanta), asadar una care ar fi trebuit sa fie mai sensibila la insultele la adresa credintei facute din perspectiva libertatii de expresie. Revenind la subiect, inteleg, chiar daca nu aprob, ostilitatea musulmanilor din Siria, Liban sau Iran, la adresa Occidentului in totalitatea sa. In cazul manifestarilor violente de la Beirut sau Damasc, caricaturile nu au reprezentat decit pretextul, scinteia care a declansat explozia resentimentelor antioccidentale, alimentate de vreo cinci ani incoace de episoade percepute ca antimusulmane: invadarea Afghanistanului si Irakului, amenintarile de razboi la adresa Siriei si Iranului, imaginile cu musulmani umiliti la Abu Ghraib, zvonurile privind prizonieri musulmani umiliti la Guantanamo si chiar ofensiva laicista in scolile din Franta, considerata (nejustificat) tot un atentat la adresa Islamului. In conditii normale, caricaturile nu ar fi meritat, poate, decit niste presiuni vizind obtinerea de scuze publice (pe care ziarul Jyllands Posten, tardiv, si le-a cerut) si un proces de daune morale usturator. In aceste conditii insa, ele vin ca niste paie pe foc intr-o ciocnire a civilizatiilor de care nimeni nu se mai indoieste. Nu pot sa inchei fara a medita o clipa la cazul redactorului-sef de la France Soir, Jacques Lefranc, unul dintre jurnalistii europeni care au republicat caricaturile in numele libertatii de expresie. A fost concediat in aceeasi seara de patronul sau franco-egiptean, Raymond Lakah, ocazie cu care si-a insusit, probabil, o viziune mai nuantata asupra libertatii, una adaptata la rigorile economiei de piata. Acestea fiind spuse, ma bucur de propria-mi libertate de expresie reflectata de faptul ca, neavind patron, pot sa scriu si sa public orice imi trece prin cap si, in acelasi timp sa le cer iertare celor pe care, de-a lungul timpului - folosindu-ma de aceasta libertate - ii voi fi jignit. - Dan Ghita - ========================= http://ro.altermedia.info http://www.altermedia.ro email: [EMAIL PROTECTED] tel. 0722.190.685 Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/ <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/
