Buna dimineata, la Mos Ajun :)

Intr-unul din ultimele numere ale Academiei Catavencu, pe ultima pagina, la 
"Contraeditorial" (pe care vi-l recomand cu caldura), I. T. Morar scrie scurt 
despre Craciun si Spiritul Craciunului, intr-un articol: "Craciunul: il 
petrecem, sau il sarbatorim?"

Mai de mult, mi-am obisnuit prietenii ca din cand in cand (in special in 
preajma Craciunului) sa le trimit cate o "poveste" adevarata - fie a mea, din 
copilarie sau adolescenta, fie a mamei mele (care o data a fost inchisa chiar 
de Craciun), fie mai "actuala" (cum e povestea de inceput de Mileniu III, a 
"protestului in sacul de dormit" ;)

Eu am avut in acest an prilejul sa "sarbatoresc" Craciunul, cu cateva zile 
inainte de a sosi - si despre asta am sa va scriu acum :)

E o poveste pe care am trait-o cu putine zile inainte de Craciun si care este 
"on topic" pe majoritatea acestor liste, asta in loc de alte urari :)

Nu de mult, ma intorceam din Apuseni si m-am urcat in rapidul Pannonia; nu stiu 
cati circulati cu el insa este unul dintre cele mai MIZERABILE trenuri de lung 
parcurs din Romania (nu mai vorbesc de strainanate); el "colecteaza" romanii 
care vin in tara de pe traseul Praga - Budapesta - Arad si, din cauza 
nesimtirii celor de la CFR, arata in ultimul hal. Aceia de la CFR au DESFIINTAT 
vagonul de bagaje, astfel incat, daca ai ghinionul sa te urci in acel tren la 
inceputul week-endului, esti "condamnat" ca pana la Brasov sa circuli in 
compartimente inghesuite, in care oameni obositi stau intinsi peste avutul 
(ieftin) pe care il aduc spre casa...

Dar nu am de gand sa va plictisesc cu nesimtirea celor de la CFR (care poate va 
face subiectul altor mesaje).

Din fericire nu era week-end, astfel incat inghesuiala era "suportabila", cu 
toate ca un vagon era de neutilizat (din cauza ca - normal! doar era "rapid 
international"!!! "carte de vizita" pt. Romania, la o adeca!!! - instalatia de 
caldura nu functiona)!!!

M-am uitat prin compartimente si am vazut, intr-unul din vagoanele incalzite, 
unul in care era o singura persoana; un barbat foarte "brunet", care manca 
ceva. Deoarece stiu ca de cele mai multe ori in astfel de conditii circuli 
linistit, genul asta de oameni lasandu-te in pace si ferindu-te de alte 
"agresiuni" verbale sau olfactive (pt. ca lumea nu prea intra in compartimente 
cu ei), am intrat acolo, am salutat si am spus "pofta buna". Nu ma inselasem: 
barbatul era un tigan din secuime, care vorbea mai greu limba romana, care mi-a 
multumit frumos si care m-a lasat linistita sa-mi scot cartea si sa citesc 
(mersul pe tren oferindu-mi ocazia sa ma "delectez" cu carti pt. care altfel nu 
stiu cat timp as avea).

La statia urmatoare a intrat un alt barbat, cam de 50 ani, solid si obosit dar 
care a intrat foarte repede in vorba; venea de undeva, de prin Tara Hategului, 
unde il purtasera niste necazuri. probabil sub influenta lor s-a uitat la 
brunet si a zis: "omul asta vine de departe si o fi obosit, merge si el acasa 
la copii, poate i-ar trebui niste colinde.."

Fara sa fiu foarte "vorbareata" (eram obosita dupa 3 ore de mers cu autostopul) 
dar cu cateva vorbe mici (gen: "da?" "oare?" "dar cum asa?" "si? mai departe? 
"dar cum se poate?" "inteleg...") am aflat si necazul omului.

El si sotia sa au crescut de la 2 saptamani o fetita, Roxana; isi dorisera MULT 
copii dar nu au avut noroc sa ii faca. Roxana era a unei femei care a avut 
ghinionul ca tatal natural sa nu doreasca copilul si sa o paraseasca. Isi 
gasise intre timp un alt barbat dar erau amandoi saraci si nu stiau cum vor 
putea sa creasca un copil; astfel incat ceilalti doi soti (din alt sat, de 
destul de departe) s-au oferit sa ia EI fetita - zis si facut...

Fetita a avut ca "tata oficial" pe sotul femeii dar a fost crescuta ceilalti 
doi soti timp de 11 ani, timp in care, ca sa il citez pe barbat (pe nume Petre) 
"am aflat ce inseamna iubirea de copil - eu pentru fata mea fac moarte de om! 
viata mi-o dau pentru ea!!!"

Ei ar vrea sa infieze copilul - dar fara acordul tatalui "oficial" acest lucru 
nu este posibil, cu TOATE ca o cresc pe Roxana de 11 ani; iar fata, desi intre 
timp si-a cunoscut mama naturala, nu ii vrea de "parinti" decat pe cei doi 
soti, care au leganat-o si au ingrijit-o de cand era bebelas.

Ghinion, insa! tatal "oficial" a plecat in Italia acum multi ani, mama (dupa ce 
a mai facut un copil, un baiat - pe care il creste ea de data asta) a divortat 
iar de urma tatalui nu se mai poate da!
Astfel incat cei doi soti nu pot sa o infieze pe Roxana, ca ea sa se poata 
bucura de toate drepturile pe care l-ar avea un copil "oficial" :(

Am incercat sa-l consolez pe Petre, spunandu-i ca Dumnezeu stie si o sa ii 
ajute - si poate, din cauza ca am discutat despre Dumnezeu si dreptatea Lui, 
Petre si-a amintit iar de barbatul singur, drumetul venit de undeva, de dincolo 
de Budapesta si care mai avea de schimbat un tren si de facut un autostop 
pentru ca sa ajunga si el la familia lui - astfel incat a zis iar: "poate 
omului asta i-ar prinde bine niste colinde, ca o fi fost si el singur destul si 
n-a avut pe acolo cine sa ii cante..."

Si pentru ca am zis "da' chiar! de ce nu?", Petre a inceput sa cante - cu o 
minunata si puternica voce de bariton, a cantat colinde specifice, din zona lui 
(de pe langa Blaj) si colinde pe care le stim cu totii... si la un moment dat 
n-am rezistat, si m-am alaturat lui... :)

Se insera peste Ardeal, prin sate se aprindeau luminile de Sarbatoare iar in 
trenul care inainta spre noapte se auzeau colindele romanesti, care ne-au 
leganat copilaria... :)
Petre canta din sufletul lui bun - si ascultandu-l, cu cata generozitate isi 
oferea glasul unui calator obosit, am simtit, in noaptea care se lasa printre 
dealurile inzapezite, fiorul adevarat al Minunii Nasterii Mantuitorului...

Mi-am amintit copilaria in satucul mic in care ai mei fusesera deportati si cum 
il asteptam pe Mos Craciun - si cum de fiecare data el venea... chiar daca 
sacul nu era mare, avea intotdeauna un lucrusor pe care mi-l dorisem mult!
Si pentru ca n-am incetat sa cred in el, Mos Craciun a venit la mine de fiecare 
data - chiar si atunci cand eram in munti (ca tanara geoloaga) in vremuri 
cumplite... si chiar si acum! Chiar si acum, Mosul stie sa imi aduca ceva 
"bun", in afara de darurile "materiale", o mica "minune", darul cel "adevarat", 
poate "cerul instelat de deasupra mea" si amintirea "legii morale din mine"... 
si puterea de a continua... si increderea... :)

Eram acolo, in compartimentul cu lumina chioara, un taran cu suflet bun, un 
tigan secui plecat din tara sa isi gaseasca norocul si eu, venita din inima 
Apusenilor, si care aveam in comun faptul ca ne bucuram impreuna ca peste 
cateva zile lumea avea sa sarbatoreasca Minunea Nasterii Domnului Iisus... 

Dar atrasi de cantarea lui Petre, au venit mai multi calatori la usa 
compartimentului murdar (a carui murdarie deja nu se mai vedea) si au inceput 
si ei sa cante... :)

La Blaj Petre a coborat - si i-am dat (ca la orice colindator) ce aveam si eu 
prin traista: portocala si ciocolata pe care le aveam pentru drum, sa le duca 
Roxanei; nu a vrut initial sa le primeasca, dar i-am explicat ca NU se lasa 
colindatorii sa plece cu mana goala - e drept, mie nu mi-a mai fost nici foame 
si nici sete pana la Bucuresti :)

Dupa ce a coborat Petre, calatorul de departe a stat o vreme tacut si visator 
si dupa aceea a spus: "frumos a fost!" :) Apoi a ramas tacut pana la Brasov 
(unde a coborat), cu ochii la dealurile impodobite cu zapada de diamant 
luminata de Luna, si la satele rare si cu luminite calde, prin care treceam... 
:)

De ce v-am spus, boieri Dumneavoastra, aceasta poveste?

Uite, pentru ca am vrut sa impartasesc cu Voi ceea ce am trait in acel tren: 
sentimentul Minunii, care nu are nevoie de fast si de "lucruri", ca sa se 
implineasca :)

Am vrut sa va impartasesc bucuria ca in acel tren mizerabil am "sarbatorit" 
Craciunul si faptul ca am simtit (si in acest an) ca Mosul a venit la mine :)

Va urez deci tuturor (prieteni si adversari, pt. ca si adversarii te ajuta sa 
te "imbunatatesti") Sarbatori fericite si sa incepeti anul "sarbatorind", 
indiferent daca petreceti sau nu! :)

Cu mult drag,

Codruta


p.s. O parte din colinde le-am inregistrat pe telefon, ma rog! nu la cine-stie 
ce "calitate", mai ales ca trenul mai scotea si zgomote specifice - dar inca 
n-am reusit sa le descarc :)


--  
Puteti contribui cu 2% din impozitul pe venitul Dvs. la combaterea defrisarilor 
abuzive.
Detalii cont la:
www.arin.ro

[Non-text portions of this message have been removed]



Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! 
Yahoo! Groups Links

<*> To visit your group on the web, go to:
    http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/

<*> Your email settings:
    Individual Email | Traditional

<*> To change settings online go to:
    http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/join
    (Yahoo! ID required)

<*> To change settings via email:
    mailto:[EMAIL PROTECTED] 
    mailto:[EMAIL PROTECTED]

<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
    [EMAIL PROTECTED]

<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
    http://docs.yahoo.com/info/terms/
 

Raspunde prin e-mail lui