O replica EXTRAORDINAR de interesanta (zic eu ca merita citita); o pun aici, cu scuze pentru "off-topic" (exista si niste referiri la "biomasa", adica, nah... "padure", in principal ;)
Codruta --- Exista doua domenii separate puse in discutie: - regenerabilele si cu circuitul financiar adiacent, anume certificatele verzi (care sunt mai mult sau mai putin subventii); - protectia mediului - care in domeniul energiei a dat nastere la interesanta piata a certificatelor albe (o ramura) si cogenerarea de inalta eficienta (alta ramura, si mai sunt astfel de ramuri). Desi par legate ele sunt, in fapt, dihotomice: prima se refera la solutii care sa nu mai permita emisii de dioxid de carbon prin inlocuire de tehnologi sau/si domeniu de producere, cea de-a doua se refera la reducerea emisiilor existente, respectiv adoptarea de solutii care sa reduca emisiile. Si sunt dihotomice pentru ca una propune renuntarea la tehnologiile poluante, cealalta umbla la paleative dar doreste renuntarea la influenta atit de sensibila a regenerabilelor. (Legislatia este mentionata in raspunsul dlui Vilt, cu exceptia Legii 220/2008 care ramine doar document de referinta si "redirectionata" de OUG 88/2011 (daca imi aduc aminte, nu am la indemina bibliografia)). Exista citeva puncte de legatura: - ambele se reduc, de fapt, la chestiunile financiare de promovare de investitii si (re)tehnologizare. - ambele conduc, in final, la cresterea pretului energiei, este adevarat ca de fapt doar pe termen destul de redus. Aceasta crestere este semnificativa doar comparativ cu pretul curent/actual al energiei si cu puterea (energetica) de cumparare. De asemenea, aceasta crestere este parte si are drept scop cresterea generala a preturilor in energie, de fapt o anume "aliniere". Scopul final este de crestere a profitabilitatii domeniului energetic din PDV AL INVESTITORILOR (ma repet! - dpdv al investitorilor, iar in subsidiar ca si debuseu pentru marea masa monetara existenta si "nefolosita"), nou domeniu avut in vedere de investitori odata cu "ocuparea" si "suprasaturarea" pietelor clasice. - ambele se adreseaza investitorilor, propunindu-si si sa creeze piete secundare care sa sustina finantarea; Putina lume stie ca exista si un (sub)domeniu de granita intre cele doua: biomasa, anume centralele pe biomasa cu producere de energie termica, cu sursa de energie regenerabila: plante energetice de exemplu. Domeniul este usor sensibil. Faultarea oricui in domeniu poate avea loc astfel (teoretic): - cel care doreste sa faulteze devine el insusi jucator: fie investitor, fie jucator pe piata de energie (tranzactionare), fie jucator pe pietele secundare ale energiei; - cresterea preturlor este oricum de neoprit - trebuie doar profitat de ea. Este un mod de a faulta constructiv. Cea mai simpla solutie in domeniu, cea a "baietilor destepti" (care, repet, ca si schema investitionala a fost foarte "desteapta" - in sensul bun al cuvintului) a fost consumata. Exista si altele, unele "in lucru"; - este dificil de faulta si chiar ineficient la nivel mic - este perceputa doar ca "mica razbunare". Marea problema a domeniului energetic in Romania poate fi usor sintetizata astfel: in contextul general al unui consum (foarte) mic, solutiile de reducere (suplimentara) a consumului (optimizare, etc. etc.) intra in conflict direct cu SEN (sau oricare dintre componentele sale): cu structura sa dispecerizabila (in primul rind cu rolul dispecerizarii, asa cum a fost ea gindita (eheheeee!!! - de cind a fost gindita....), ceea ce putin recunosc) - care se traduce prin: de la "orice numai regenerabile nu..." pina la "trebuie sa creasca preturile pentru ca cresc costurile cu dezechilibrele datorate regenerabilelor si reucerii/scoaterii din functiune de capacitati (mult prea) costisitoare. Pe scurt: preturile nu cresc neaparat datorita certificatelor verzi si altora adiacente ci datorita cresterii implacabile a costurilor pentru producerea curenta/clasica a energiei, datorita "des"tehnologizarii rapide - pentru Romania in special. In plus apar si costuri financiare mai mari si structuri de costuri care nu erau luate in considerare anterior: derogari anulate de la amortizare, consecintele injectiei si extractiei dezechilibrante a energiei, separarea excesiva a distributiei de transport si de ... etc. Mai mult, cu cit scad cheltuielile cu energia si, de cele mai multe ori scade consumul si mai mult, cu atit cresc (compensatoriu neh?!) costurile cu productia (clasica) - transport - distributie. Altfel spus, ce se economiseste intr-o parte se risipeste pe partea cealalta. Exemplul energiei termice (incalzirii de exeplu) este notoriu. Ca si "semnal de alarma", pentru prima oara cresterea costurilor a depasit scaderea chltuielilor. Observati cu atentie, va rog, ca fac deosebirea neta si folosesc (adecvat) cei doi termeni: cheltuieli si costuri. Problema finala ramine: SEN trebuie sa se "restructureze" prin adaptarea (mai ales!) la tipologia de consum actuala nu cea pentru care a fost proiectat - este deja obligatoriu dpdv economic, pdv care nu este prea baga in seama. In schimb se doresc investitii pentru noi capacitati de productie care insa nu pot inlocui (efectiv) capacitatile actuale (considerate absolut necesare), si nu le pot inlocui (necum de a sustine singure!) din destule puncte de vedere: tehnic (cu marele subiect tabu al sigurantei SEN) in primul rind. Ca atare efortul financiar este imens pentru a sustine simultan "si solutia laie si solutia balaie", iar pierderile sunt pe masura. Exista solutii (economice si financiare) pentru asa ceva dar responsabilitatea este foarte mare. Si-o va putea asuma cineva? Dan Loghin, free-lance consultant
