Societatea Romana de Fenomenologie si Centrul de Studii Fenomenologice (Universitatea Bucuresti) va invita sa participati la dezbaterile initiate la Casa Lovinescu in jurul unor aparitii recente de filozofie.
Vineri 7 noiembrie, ora 18h00: ANDREI CORNEA, âNOUL, O VECHE POVESTEâ. Invitat: Dl ANDREI CORNEA "Opozitia dintre reformisti si traditionalisti, ca si aceea dintre revolutie si restauratie, vazute ca scopuri ultime, nu e chiar atat de clara si de elementara cum s-a impus ea ideologilor, politicienilor si jurnalistilor de tot felul in ultimele doua secole. Credem, asadar, ca merita sa fie incercata denuntarea antitezei simpliste revolutie-restauratie, ori progres-traditie, fie si numai pentru a scoate gandirea din lenevie si dihotomie simplista. Nu pretindem, fireste, ca vom putea analiza totalitatea, sau chiar majoritatea situatiilor de utilizare novatoare a traditiilor. Nici nu vom incerca. Nu pretindem ca vom intelege complexitatea circumstantelor prin care reactionarii devin revolutionari si invers. Ne va lipsi, pesemne, metoda adecvata. Dar mi se pare important a verifica chiar si asa temeiurile discutabile ale antitezei conservator-reformist, sau revolutionar-traditionalist, care a capatat atatea marcaje ideologice in epoca noastra. Demersul mi se pare cu atat mai util cu cat aceasta epoca pare sa considere tot mai mult si mai nechibzuit ca traditia, oricare ar fi ea, e dispensabila si ca noul absolut e cu putinta." (Andrei Cornea) Un gand mai adanc subintinde intotdeauna eseurile pe care Andrei Cornea le scrie pe diverse teme de istoria filozofiei, dupa cum se poate vedea din cateva carti care reunesc asemenea texte aparent disparate (De la Scoala din Atena la Scoala de la Paltinis sau Cand Socrate nu are dreptate). Cartea de fata nu face exceptie: ea exploreaza, programatic am putea spune, strategiile pe care le adopta ganditorii, dintotdeauna si de pretutindeni, pentru a-si impune ideile in lumea si in mintea oamenilor, ca si pentru a le face acceptate ca atare. Pentru Andrei Cornea, "personajele" cartii -- Platon si Iosia, Plotin si Leibniz, Porfir si Umberto Eco, Nietzsche si Socrate -- mizeaza pe demersuri asemanatoare care isi raspund peste veacuri, conturand unitatea fundamentala a neamului omenesc. Joi 27 noiembrie, ora 18h00: GEORGE BONDOR, âDANSUL MASTILOR: NIETZSCHE SI FILOZOFIA INTERPRETARIIâ. Invitat: Dl GEORGE BONDOR Filozoful, scrie Nietzsche, trebuie sa fie un bun dansator. Prins in jocul lumii, el se bucura ca un copil de caderea vechilor masti, dar si de aparitia altora noi, intelegand senin ca toate sunt la fel de iluzorii. Gandirea lui Nietzsche izvoraste si se hraneste constant din seva unei atitudini fundamentale. Inaintarile si retragerile, intensitatile existentiale, bataliile cu sine insusi si cu lumea sunt expresiile dispozitiei critice a autorului, adanc inscrise in fiinta sa. In numele ei, morala, cultura, religia si filozofia sunt constranse sa-si arate adevarata fata. Nenumarate masti, unele hidoase, altele de-a dreptul divine, ies acum pe scena, facandu-ne partas la orbitorul carnaval al lumii. Experimentele lui Nietzsche ne introduc, de fapt, in metafora centrala a gandirii sale. El ne provoaca sa descoperim dansul universal al mastilor, in care suprafata apare in sfarsit eliberata de umbra falselor profunzimi. (George Bondor)
