De unde atâta venin pe limba şi pana scribilor „independenţi”?


 
Mult stimaţi domni de la revista FLUX şi domnilor deputaţi
creştin-democraţi Iurie Roşca, Vlad Cubreacov şi Ştefan Secăreanu, în
primul rând, vreau să-mi cer scuze pentru faptul că vă scriu în grafie
chirilică. Sunt o simplă ţărancă de vârsta a treia, n-am nici măcar
studii medii terminate. De mică, am muncit în colhoz, ajutând-o pe
mama. Am crescut fără tată.

   
Tata, fost ostaş în Armata Română, a fost luat prizonier de
„eliberatorii” ruşi, chiar pe pământul străbun, în luptele de la
Tătărăşti. Lupta pe front în cadrul Regimentului 3, artilerie grea. În
captivitate s-a pomenit la 23 august 1944. N-am ştiut nimic despre
soarta lui până acum. Am apelat la autorităţile române şi mi-a venit
răspuns cu datele lui.
    Abonez de la bun început, mai întâi „Ţara”, acum FLUX. Citesc cu
dificultate, deoarece sunt operată la ochi, dar scriu şi mai greu, din
păcate, de aceea am făcut-o în felul pe care-l cunosc mai bine. FLUX
este ziarul sufletului meu.

O lumânare de sănătatea celor care m-au amendat

    Dle Roşca, nu ştiu dacă mai sunt legi în ţara asta, conform
cărora cei care ne-au prădat ar fi traşi la răspundere. Nu de alta, dar
mă conving tot mai mult că cei corupţi sunt protejaţi de alţii, tot de
teapa lor. Drept exemplu pot aduce cazul meu, ieşit din comun, produs
în anul 2007, când am fost amendată de poliţia din Călăraşi pentru
simplul fapt că unui domn de la anticorupţie nu i-a plăcut locul unde
lăsasem să pască cele două căpriţe ale mele. N-au făcut nicio
stricăciune. Acolo creşteau spini, precum cresc şi acuma, teritoriul
respectiv fiind poluat de o sumedenie de pachete, sticle goale,
aruncate peste tot, şi alte recipiente. În anul acela a fost o secetă
cumplită, căpriţele mele nu prea aveau ce paşte. Numai eu ştiu cu cât
greu le întreţin, pentru ca atunci când vor veni la mine nepoţii, de
prin străini, să-i pot întâlni măcar cu o cană de lapte, cu atât mai
mult că am un nepoţel de 4 anişori, născut bolnav de astmă. Domnilor
poliţişti le vine mai uşor să tragă la răspundere un biet ţăran, şi
încă pentru asemenea contraveniente supte din deget, decât un
funcţionar corupt – să nu zică sus-puşii, care se cred statul, că
gradaţii nu-şi fac datoria.
    Dar mare-i Bunul Dumnezeu: am plătit amenda din puţinul pe
care-l am şi mai aprind, la biserică, câte o lumânare, întru sănătatea
celor care m-au pedepsit pe nedrept.

Atacuri pe calea „undelor basarabene”

    Domnilor, încă deputaţi, până la 5 aprilie (deşi mandatul, dacă
nu greşesc, v-a expirat deja), şi cei care se vor în fotoliile din
Legislativ, mă doare foarte mult când aud asemenea vorbe, ieşite din
gurile domniilor voastre, precum că vina pentru starea de lucruri
actuală o poartă persoanele în etate, care, chipurile, sunt limitate la
minte şi nu ştiu cu cine votează, că au ales până acum comuniştii etc.
Pretinşi democraţi de pe această palmă de pământ, aţi auzit vreodată ca
reprezentanţii PCRM să toarne atâtea zoi în capetele oamenilor care au
făcut parte din acest partid, aşa cum procedaţi dumneavoastră, în
raport cu unii foşti colegi?
    Vă spun sincer şi cu tristeţe în suflet că, iniţial, ascultam cu
plăcere postul de radio „Antena C”. Asta, până am înţeles că, dacă
cineva îl lăuda pe Urechean, putea să vorbească atât cât îi dorea
inima. Dar, de îndată ce încerca să scoată adevărul la iveală, imediat
era oprit. Exact acelaşi lucru se întâmplă astăzi la alt post de radio,
„Vocea Basarabiei”: pot să împroaşte cu noroi în Iurie Roşca până la
infinit, numai nu în Urechean, Filat, Pleşca şi toţi aliaţii acestora.
Astfel, un moderator de la „Vocea Basarabiei” a pus în discuţie
problema, de ce Voronin scuipă în fântâna din care bea apă. La
rându-mi, vreau să-i întreb pe diriguitorii de acolo, de ce scuipă ei,
cu atâta răutate, în oamenii din Front, cu care au fost cot la cot, ani
de-a rândul? Chiar nu vă mai temeţi de Dumnezeu şi judecata Lui?

Când aţi fost sincer, dle Petru Bogatu?

    Pe timpurile când apărea ziarul „Ţara”, mai apoi în paginile
revistei FLUX, citeam cu o deosebită plăcere articolele semnate de dl
Petru Bogatu. Astăzi, vreau să-l întreb un singur lucru: când a fost
sincer, atunci sau acum?
    Dle Valeriu Saharneanu, de unde aţi acumulat atâta ură faţă de
cei care v-au fost colegi de partid? Or, ei au rămas pe aceleaşi
poziţii, iar dumneavoastră aţi dezertat, în cel mai laş mod, după ce
nimeni nu v-a adus cu sila în rândurile PPCD.
    Ia să-mi spuneţi, ce crimă a săvârşit dl Roşca, votându-l, la
funcţia de şef de stat, pe dl Voronin? În condiţiile în care comuniştii
au câştigat alegerile, ce trebuiau să facă aceşti câţiva deputaţi, care
nu fug de la un partid la altul? Să admită un război civil? Nu cumva am
fi avut alt preşedinte? Şi care ar fi fost preţul acestei aventuri?
Unde erau pretinşii democraţi atunci când tot cei din tagma lor au
readus în legalitate acest partid? De ce la postul de radio „Vocea
Basarabiei” (a ei să fie, oare?) a fost ponegrită Mitropolia neamului
nostru, Mitropolitul nostru şi dl Vlad Cubreacov, omul care a făcut
atâta pentru reactivarea acesteia?
    Nu m-ar fi durut atât de mult, dacă aceste invective veneau din
partea unor oameni cu minţi tulburi. Pe Mântuitorul nostru tot
cărturarii l-au trădat…

Nişte întrebări

    Spuneţi-mi, vă rog, domnilor Vlad Filat, Serafim Urechean, Ion
Pleşca şi alţi „garanţi” ai viitoarei noastre bunăstări sociale: dacă
oamenii din Front sunt corupţi, de ce nu scrieţi şi dumneavoastră
despre ei vreo carte? Cine vă încurcă?
    Vă spun eu, o femeie bătrână, mai puţin învăţată, dar în stare
să facă anumite deosebiri: nici în cot nu vi-i de bietul nostru popor,
mereu umilit. Doriţi să ajungeţi la putere doar pentru a vă răzbuna pe
oamenii care v-au scos la iveală afacerile murdare.
    Dle Urechean, acum vă plângeţi că vi se interzice să organizaţi
acţiuni de protest. Dar de ce, atunci când eraţi primar general al
Chişinăului, nu autorizaţi manifestaţiile similare ale PPCD şi oamenii
erau pedepsiţi de poliţie? Unde eraţi, domnilor, când Roşca protesta la
televiziune şi radio? Dacă Angela Aramă era astăzi în compania lui
Filat, aşa-i că nu îndrăzneaţi s-o numiţi trădătoare?
    Domnilor Camerzan şi alţii, inclusiv Ion de la Truşeni, de unde
aţi acumulat atâta răutate în sufletele voastre, cu ce v-a călcat pe
coadă dl Roşca? Ori, după ce v-aţi făcut interesele, aţi hotărât să
daţi cu piciorul în el şi în PPCD? A mai fost în Front o doamnă, care,
fiind întrebată ce a făcut-o să se înroleze în rândurile membrilor
organizaţiei în cauză, a răspuns în felul următor: „Ha, îmi trebuie mie
Frontul o sută de ani, vreau numai să-mi învăţ copiii în România”. Aşa
aţi procedat toţi acei care aţi trădat Frontul.
    Domnule Dumitru Matcovschi, am citit articolul dvs. din FLUX.
Ştiu că aţi suferit mult şi mai suferiţi şi astăzi. Dar nu v-aţi trădat
oamenii dragi, nu le-aţi scuipat în suflet, nu v-aţi vândut pe un
argint. Aţi fost schilodit de cei fără de Dumnezeu. Sus Crucea, căci
tot ea 

va birui!

Ruşine să vă fie, fariseilor!

    Domnilor deputaţi PPCD, vă rog din tot sufletul să cutreieraţi
satele şi să le lămuriţi oamenilor ce se întâmplă în ţara asta, că aţi
fost până acum o mână de parlamentari şi nu aveţi îndeajuns susţinere
pentru a face mai mult, astfel încât în Parlament să ajungă cel mult
două partide. Nu coalizaţi cu mai multe partide, nu formaţi alianţe de
genul celor care au mai fost, căci acestea, după ce se vor vedea în
legislativ, or să-şi facă mendrele, aşa cum s-a mai întâmplat.
    Oamenii n-au de unde afla adevărata voce a Basarabiei, pentru că
postul de radio cu acest nume numai zoi toarnă în capetele
dumneavoastră. Acolo vorbesc numai Filat, Urechean, Ghimpu, care nu
demult mai că nu s-a plâns, sărmănelul de el, că din puţinul pe care îl
are, a făcut donaţii pentru sinistraţi şi tot din acel puţin a dăruit
clopote unei biserici din cadrul Mitropoliei Moldovei. De parcă
bisericile din Mitropolia neamului n-au nevoie de nimic.

Un îndemn către alegătorii cu scaun la cap

    Precum spuneam, am o vârstă înaintată. În toţi aceşti ani nu
mi-am pus semnătura în dreptul altui simbol, decât Sfânta Cruce.
Părerea mea este că un creştin adevărat, ieşind din biserică şi trecând
pe lângă Răstignire, în sfânta zi de Duminică, 5 aprilie 2009, mai ales
că suntem în Postul Mare, trebuie să-şi facă semnul Crucii, după care
să se ducă să voteze tot pentru Sfânta Cruce.
    Să fim mulţi, să câştige adevăraţii democraţi, cei de sub
flamura PPCD, aceasta mi-i dorinţa. Iar dacă nu vor fi în stare să
schimbe lucrurile, le vom cere socoteală, îi vom obliga să răspundă de
ce nu şi-au îndeplinit promisiunile şi misiunea de creştin-democraţi.
Acum nu avem dreptul să-i acuzăm de tot răul din ţară, pentru că în
Parlament au fost o mână de oameni şi n-au avut puterea necesară.
    Domnilor pretinşi democraţi, să nu credeţi că o să moşteniţi
Pământul. Judecata o va face doar Dumnezeu. Încă o dată îmi cer scuze
pentru greşeli. Sunt o bătrână singuratică. Nu-mi indic numele, dar
adresa de la domiciliu poate fi văzută pe plic.

Doamne ajută!
Maria H., or. Călăraşi, pentru FLUX


      

Raspunde prin e-mail lui