http://www.romanialibera.ro/actualitate/bucuresti/perjovschi-pune-degetul-pe -ranile-bucurestiului-183822.html
Atitudine. Spatiul public al Capitalei, sub lupa unuia dintre cei mai cunoscuti artisti vizuali Perjovschi pune degetul pe ranile Bucurestiului 20 Aprilie 2010 de <http://www.romanialibera.ro/autor/manuela-golea-486.html> MANUELA GOLEA Dan Perjovschi, ale carui desene au decorat cladiri prestigioase ale lumii explica pentru Romania Libera cum pot fi reconsiderate punctele cheie ale Bucurestiului si cum poate fi salvat spatiul public al orasului. Desenele lui Dan Perjovschi, desi efemere, reali-zate mai ales in creta, au fost vazute de sute de mii de oameni, de la americani si canadieni pana la japonezi sau australieni. Mesajele lui sunt de actualitate si ating teme delicate, de la politica, la razboaie sau la globalizare. Unele din chestiunile pe care le abordeaza deseori sunt viata privata, spatiul public, li-bertatea/ingradirea individului, publicitatea. "Graffiti inseamna democratie" "Partea democratica a Zidului Berlinului e cea cu graffiti, partea care nu era pictata, era in dictatura. Asta trebuie sa gandeasca primarul Oprescu si toti politicienii romani: graffiti inseamna democratie. Pentru graffiti nu poti sa asiguri un spatiu special, pentru ca este ceva care te irita, este un strigat al unor tineri care-si afirma dorinta de a vorbi. Este un act de libertate, ar trebui pretuit. Pe de alta parte, tag-urile apar in general pe cladiri abandonate, pe un loc neglijat de administratie... Tin minte ca in Piata Univer-sitatii noi eram golanii si pe noi ne asociau cu promiscuitatea, cu drogurile. Asa fac azi si cu grafferii. Mie nu-mi plac tag-urile, nu-mi place ceva pe care cineva isi pune numele. Mie imi plac stencil-urile, adica lucrurile care spun o poveste, au atitudine, care m-ar putea critica pe mine sau pe Basescu. Problema este ca acum vezi un tag de asta pe perete si te uiti cu atentie si este o reclama la un produs. Exista o practica de rezistenta urbana - toate miscarile astea skateboard, muzica alternativa - au aparut si au cucerit teritorii care nu li s-au dat. Intre timp, orasul si comertul, fiind destepte, recupereaza asta si le vinde. Romania este tara cu cele mai scumpe biciclete din lume, numai de astea smechere. In Olanda sunt numai jafuri, aia nu-si arata statutul social prin bicicleta cu care merg. Se tot vorbeste de reforma edu-catiei. Pai, asta e limbajul nepotului lui Oprescu. Oprescu poate sa-l interzica cat vrea, ca neposu' tot o sa faca graffiti, intelegi? Ce faceti, porniti lupta cu propriii vostri nepoti? E vorba de un tip de limbaj vizual, pentru ca totul se leaga: skateboardul meu, t-shirtul meu si graffitul pe care il fac sunt intr-o relatie. Nu trebuie sa se creada ca spatiul li se cuvine grafferilor, dar nici altora. La Revolutie lumea a scris <Jos cu dictatura!>. Era un graffiti. Acum ce faci? Dai o lege sa interzici asta?! Si pe urmatorul dictator cum il dam jos?" Casa Poporului: "Parcul ala ingradit ar trebui sa fie public" "Pana la urma, spatiul e unul de negociere. Nu trebuie neaparat sa facem categorii de tipul <in centru nimic si pe blocuri, in cartiere, totul>. Trebuie sa avem niste reguli minimale, de convietuire si discutii pe spatiul public. Nu sunt de acord, de exemplu, ca in fata Casei Poporului sa fie parcare. Faptul ca cineva poate sa inchirieze spatiul ala pentru mine nu este o justificare. Acolo trebuie ca cetatenii orasului sa voteze daca vor sau nu asa ceva in centru. E o chestie de civica. Iar parcul ala ingradit ar trebui sa fie un parc public, e al poporului pentru ca este Casa Poporului. Si argumentele lor sunt slabe. La Senatul american te duci pana in buza. Cand vrei sa intri in cladire, esti controlat, dar poti sa atingi zidul cand vrei. Ar trebui sa fie un loc public. Nu vad de ce trebuie ca eu sa platesc zeci de kilometri inchiriati pentru dosarele CNSAS - unde se dau bani de la buget unui privat care da spatiu pentru aceste dosare - si de ce sa nu le punem in Casa Poporului pe gratis. O gramada de institutii stau in alte case inchiriate cand avem Casa Poporului. Problema este ca tot ce se leaga de istorie, de analiza unei societati si de convietuire urbana si-ar putea gasi loc in acest spatiu, care ar trebui regandit arhitectural, cu interventii majore. Dar noi inca nu ne-am lamurit relatia cu istoria noastra. Nici Anca Petrescu nu si-a lamurit-o, ea e inca mandra de opera domniei sale. Eu n-as dormi noaptea prea usor sa stiu ca 3/4 din poporul roman a trebuit sa-si piarda dintii sau sa faca foamea ca sa plateasca casa asta. Si apoi, sunt oameni care au trait pe dealul ala, carora le-ai daramat casele, astia traiesc. Cum ma duc eu, parlamentar, la lucru, cand stiu ca cineva ma blestema in fiecare zi?" Parcari: "L-as obliga pe cel care isi parcheaza jeepul pe trotuar sa mearga cu copilul pus in carucior" "Cetateanul de la bloc intelege spatiul public cam asa: taie din bucata verde ca sa-si parcheze masina. Eu il inteleg, dar si el trebuie sa ma inteleaga. Ce-mi pasa ca tu nu ai avut loc decat pe trotuarul meu! Pe ala care isi parcheaza jeepul pe trotuar in felul asta l-as obliga - ca in America sentintelor ciudate - sa mearga prin Bucuresti cu copilul pus in carucior. No, treci tu, sa te vad, cu propriul tau copil! Daca administratia nu salta masinile, ar trebui ca orice masina parcata pe trotuar sa aiba dreptul sa fie zgariata. Trebuie sa fie dur, sa vedem cati oameni ar mai parca asa. Noi nu am avut o cultura urbana a spatiului public romanesc, care a avut si el o revolutie. Oamenii care au murit, cei care au fortat sau au impus democratia in tara asta au fost pe strada. Deci strada trebuie respectata in acest fel. Sa fie festivalul berii in fata Ateneului, dar in acelasi timp locul ala sa nu fie dominat de acel fel de discurs. Noi avem orase vechi europene cu piete in centru, in timp ce in America orasele sunt cu strazi paralele si perpendiculare, este foarte greu sa te orientezi, nu mai au un suflet, totul este pulverizat. Asta e felul de societate de acolo, al nostru e altfel, e ierarhic, are piata in centru, pastreaza sau respecta o ordine." Lipscani: "Daca merg restaurante frantuzesti, de ce sa nu ai si gratare cu mititei?" "Daca lumea nu are timp sa gandeasca, sunt unii platiti sa faca acest lucru. Am scris un text despre faptul ca Banca Nationala si Erste Bank, cele mai tari banci din Romania, au intre ele pe Lipscani o gaura unde e istoria orasului Bucuresti si peste care cetatenii orasului arunca chistoacele. Pai, daca voi, cei cu bani, nu sunteti in stare sa puneti un capac transparent la ruinele alea si le lasati sa se degradeze, ce imi spuneti voi mie? Si pe urma toata strada Lipscani ar trebui sa apara in orice ghid international si sa spunem <haideti sa vedeti minunatia Bucurestiului!> Pai aia sa le arat?! Lumea care ma viziteaza este impresionata, vede case si lucruri speciale, o arhitectura interesanta, o incursiune de-a lungul secolelor care surprinde intr-un mod placut. Marile bulevarde din care dai in cartiere mai mici, cu casutele lor... E interesant, si atunci de ce sa nu pastrezi asta? Asa este si cu marea discutie cu Lipscanii, vrei sa faci o buticarie ca oriunde in lumea asta, sa crezi ca esti in Austria. Dar pot fi spatii comerciale, pot fi si restaurante, poate fi si altceva. Eu nu as avea nici o problema sa pastreze locuri in care se fac mititei. Care e problema cu gratarele? Pentru ca asta e cultura mea de aici, eu nu am fost parasutat din marele Paris! Trebuie cu totul ras si pe urma sa punem numai restaurantul Rembrandt si Hotelul Van Gogh? Daca merg restaurante frantuzesti si indiene, de ce sa nu ai si mititei?" Piata Universitatii: "Nici presedintele nu ar trebui sa vorbeasca acolo" "M-am enervat foarte tare cand in Piata Universitatii a aparut o mare reclama la whiskey. Dar pana la urma asta este libertatea, au murit unii, ca sa puna ala reclama pe bloc. Dar acum ce e prea mult, e prea mult. Nu vreau o religiozitate a spatiului public sau a locului unde oamenii au murit, dar totusi... Este istoria noastra si unii au fost destul de nebuni sa moara pentru ea. Ar merita un pic de gratie, de grija. Chiar nu sunt deloc de acord cu Piata Universitatii asa cum e, ar trebui sa ramana in afara. Nici presedintele sa nu vorbeasca acolo cu oamenii, nici alte partide, sa o lase in pace asa cum e ea si sa ne scuteasca de discursurile publice si politice. Si as avea o foarte mare grija la ce fel de reclame se pun acolo. Ar trebui protejata, sa nu se permita celor care au bani sa cumpere orice metru patrat. Nu cred ca intr-un oras adevarat se poate pune o reclama cat toata casa. Cand critic reclamele, nu critic ideea, pentru ca reclama in-seam-na iarasi libertate, dinamism. Cand sunt billboard-urile goale e nasol, inseamna ca e criza. Excesul ma deranjeaza foar-te tare. Oamenii care traiesc sub banner "Faptul ca am bani sa inchiriez un banner cat casa... nu am inteles-o niciodata, stii ca sunt niste oameni care traiesc dupa banner si care nu mai vad cerul. Probabil ca vor bani, dar pot sa-mi exercit puterea pe care o am ca sa le acopar sau nu? Nu-mi ajunge acoperisul, imi trebuie si fereas-tra lor. Sau aia cu condimentele, puneti-va inimile pe geam... dar tu cine esti? Imi vinzi chimicale si vrei sa arati clar locul unde ai facut crime, ca asta ai facut, mi-ai bagat in copii chimicale. Si lor li se pare foarte tare campania si smechera, sunt incantati de ea. Cred ca ar trebui sa se simta usor jenati de acest lucru." C Romania libera ---------------------------- Vali "Noble blood is an accident of fortune; noble actions are the chief mark of greatness." "When the power of love overcomes the love of power, the world will know peace." Aboneaza-te la <mailto:ngo_list-subscr...@yahoogroups.com> ngo_list: o alternativa moderata (un pic) la [ngolist] Please consider the environment - do you really need to print this email?
