|
Gabriel
ANDREESCU Ordonanta de urgenta nr. 31 care fusese adoptata de guvern la 13 martie 2002 a trecut recent de Senat. Deci, la trei ani de la intrarea in vigoare a acestui act normativ care interzice organizatiile si simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob si promovarea cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii. Intervalul de timp ar fi permis o analiza aprofundata a temei. Nimic nu sugereaza ca asa ceva s-ar fi intamplat. Senatorii par sa fi votat senin articolele unui act normativ care are implicatii ample asupra intregii vieti publice. Propaganda nazista si negarea Holocaustului sunt sanctionate in cateva tari europene. Acestea formeaza un grup minoritar totusi, caci pedepsirea negationismului loveste serios in libertatea de expresie. Situatia explica esecul initiativei de anul trecut, ca negarea sau trivializarea crimelor care au fost subiectul Tribunalului militar international creat in 1945 sa fie incriminate in Uniunea Europeana. Sa ne oprim un moment la detaliile legislatiei anti-negationiste. In Franta, "celebra" Lege Gayssot din 1990 pedepseste, citez, "contestarea existentei uneia ori a mai multor crime impotriva umanitatii asa cum au fost acestea definite de catre articolul 6 al statutului Tribunalului militar international anexat acordului de la Londra din 8 august 1945 si care au fost comise fie de membrii unei organizatii declarate criminale (...), fie de catre o persoana recunoscuta a fi vinovata de astfel de crime de catre justitia franceza ori cea internationala". In Austria, o lege din 1992 interzice partidul nazist, promovarea obiectivelor naziste, ca si negarea, trivializarea grava, aprobarea sau justificarea publica a genocidului nazist si a crimelor impotriva umanitatii. Germania a extins in 1994 prevederile unei legi privind negarea, trivializarea sau aprobarea publica a actiunilor partidului nazist. In Elvetia, legea din 1994 sanctioneaza negarea publica si trivializarea genocidului si a altor crime impotriva umanitatii. Legea spaniola din 1995 sanctioneaza autorii "ideilor sau doctrinelor care promoveaza crima de genocid" ori "neaga, trivializeaza sau justifica actiunile genocidare". Legea anti-negationista din Belgia, adoptata in 1995, condamna negarea, trivializarea, justificarea sau aprobarea genocidului comis de catre regimul nazist in perioada celui de-al doilea razboi mondial. Am reprodus toata aceasta lista, caci detaliile sunt importante pentru explicatiile ulterioare. Legislatia anti-negationista, cand exista, face referire la partidul nazist, la crimele pedepsite de Tribunalul militar international, la genocid. Ce spune textul votat de Senat? "Negarea in public a Holocaustului ori a efectelor acestuia constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi". Am vazut ca ideea de a sanctiona "negarea efectelor Holocaustului" nu a iesit pe usa vreunui parlament din tarile europene. Este prea generala, prea interpretabila. Formularea romaneasca permite orice abuz al unui magistrat. Daca sustii ca uciderea in masa a evreilor nu are legatura cu statul Israel, se va gasi candva un judecator cu veleitati de istoric doritor sa te trimita in inchisoare. Dar daca declari ca poporul evreu nu isi defineste astazi identitatea prin raportare la Holocaust? Cel putin 6 luni! Holocaustul inseamna, conform definitiei adoptate de Senat, "persecutia sistematica sprijinita de stat si anihilarea evreilor europeni de catre Germania nazista, precum si de aliatii si colaboratorii sai din perioada 1933-1945". Este uzanta Muzeului Memorial al Holocaustului. Dar, in context normativ, definitia are implicatii orwelliene. Desigur, la Holocaust au participat si aliati ai Germaniei. In particular, Romania are de recunoscut participarea regimului Antonescu la anihilarea evreilor de pe Continent. Este obligatia noastra sa numim corect cele intamplate si sa asumam istoria. Numai ca, daca transcendem referirea la Holocaustul nazist (invocat de tarile unde s-a admis sanctionarea Holocaustului), implicatiile asupra dezbaterilor publice sunt infricosatoare. Pentru o mare parte dintre romani, gravitatea persecutiei evreilor incepand cu anul 1933 nu e deloc inteleasa. Pentru multi, evenimentele din Transnistria sunt o noutate. Despre aceste fapte istorice trebuie discutat pe larg. Insa orice dezbatere isi pierde sensul daca nu este libera. Nu poti sa discuti cu pistolul la tampla. Practic, ceea ce a votat Senatul inchide un capitol de istorie, unul care fusese pus sub obroc si de comunisti. In plus, ideea ca persecutia sistematica a evreilor intre 1933 si 1941 apartine "Holocaustului" constituie o greseala de concept. Holocaustul reprezinta, in esenta, un act genocidar. Or, crima de genocid are o semnificatie bine circumscrisa in dreptul international. Genocidul nu este deloc echivalent cu "persecutia sistematica". Cu ce specialisti lucreaza Senatul? Peste asta se adauga faptul ca Romania are alta istorie decat Franta si Germania. Noi am suportat vreme de 50 de ani un regim comunist. Si Polonia a condamnat negationismul. Dar tara miscarii Solidarnoscz sanctioneaza atat nerecunoasterea crimelor naziste, cat si pe a celor staliniste. O astfel de logica este implicita si in Constitutia Romaniei. Ea limiteaza exercitiul libertatii de expresie si asociere in cazul propagandei pentru un stat totalitar, nu doar pentru cel fascist. Cativa senatori au propus o amendare a Ordonantei 31/2002 care sa faca referire si la promovarea ideologiei de tip comunist. Senatorii - cati fosti PCR-isti? - au facut insa abstractie de sensul legii fundamentale. Reglementarile adoptate recent de Senat reprezinta o romaneasca saritura peste cal. In domeniul libertatii de exprimare, ne aflam in fata unei mini-revolutii culturale de sorginte bolsevica. Asa ceva nu da mai multa decenta statului, nu incurajeaza responsabilitatea cetatenilor. *** sustineti [romania_eu_list] prin 1% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.europe.org.ro/euroatlantic_club/unulasuta.php *** Yahoo! Groups Links
|
