|
Interviurile sunt foarte ample. Si realmente emotionante. In general acopera povestea intregii vieti a persoanelor respective. Din acest motiv am hotarat sa postez numai paragrafele referitoare la coabitare. Cei care le-au realizat merita multe multumiri. Pentru cei dintre dumneavoastra care doresc sa le citeasca in intregime am pus linkul. http://www.intercultural.ro/carti/minoritati_text_ro.html
"- Indiferent de nationalitate? - Nu, numai evreii. Numai evreii... Am vrut tare copii, dar n-am indraznit sa facem pana in �45. In �45 s-a nascut an. In timpul asta n-am avut voie sa mergem la cinema, n-am avut voie sa mergem la strand, nu am avut voie sa mergem la piata decat dupa o anumita ora, n-am avut voie sa tinem servitoare. Adica era prietena noastra, stii, intr-adevar, era prietena noastra, dar a facut si treaba. Sotul meu a fost avocat. A fost radiat din baroul de Ilfov, a fost avocat la Bucuresti, in timpul legionar antonescian. Nu stiu niciodata unde-i granita (temporala, n.n.), dar in timpul dintre �39 si �44 a fost scos din armata. N-a fost ofiter activ, a fost rezervist, dar a fost scos din armata, nu mai era nici rezervist. Am avut doua depozite de cherestea. Ni s-au luat doua depozite de cherestea. Nu, nu ni s-au luat. S-au romanizat, adica am putut sa fim si noi, dar proprietarul trebuia sa fie un roman. Romanizare s-a numit atuncea, nu nationalizare. Nationalizarea a venit pe urma. Deci, am avut un romanizator foarte cumsecade. Ni l-a gasit cineva, cineva extraordinar de cumsecade, care era mai mult de fatada. Barbatul meu, care n-a mai avut alt serviciu, lucra la depozit si primea o cota parte acest romanizator. O cota parte mare, dar puteam trai amandoi, puteam trai si noi. Adica nivelul nostru de viata n-a scazut din punct de vedere material. Am avut, fiecare din noi, din familie, a avut cate un rucsac gata impachetat, pentru orice clipa, statea gata impachetat pentru clipa in care ne vor deporta. Zi de zi se astepta sa fim deportati. - Ati trait cu frica asta... - Am trait cu..., tot timpul am trait cu frica asta. Tot timpul... Dar aicea, intr-adevar, probabil la unele interventii ale, se pare, reginei-mama, ale lui Maniu, ale lui Bratianu, ale lui Filderman, Antonescu nu - dincolo au fost dusi in Transnistria - dar de aicea n-a fost deportat nimeni. Barbatu-meu a fost luat la munca, dar n-a stat mult, a stat vreo cinci, sase luni. La Piatra Olt a fost. El fiind singurul ofiter evreu din lot, a fost conducatorul lagarului. Nu, conducatorul a fost un ofiter roman, dar conducatorul... Nu s-a intamplat nimic rau. Ma rog, mancarea a fost groaznica, asta era natural, dar altfel..., lucrau la calea ferata, ceva traverse, cu pietre, nu mai stiu ce. Au trecut si cele sase luni, a venit acasa si pe urma a stat acasa. Pe urma cred ca s-a facut nationalizarea depozitului si pe urma a fost barbatu-meu acolo. Ca angajat a figurat, ca angajat. Si asa a trecut, incetul cu incetul, razboiul. Prieteni am avut toata viata mea: si evrei, si neevrei. Poate chiar mai multi neevrei decat evrei. Am avut doua prietene, trei prietene foarte bune, care erau evreice si foarte multi care nu erau evrei. Fostii colegi de militarie ai barbatului meu continuau sa vie la noi, ca el n-avea prieteni aicea. S-a imprietenit cu o serie de doctori de aicea, care nu erau evrei, deci nu faceau nici o diferenta. N-am simtit nici o clipa, noi. Nu stiu altii, noi nu am simtit nici o clipa antisemitismul pe pielea noastra. - Din partea civililor... - Din partea romanilor, din partea..., nu de legionari vorbesc, din partea oamenilor, din partea populatiei, sa spunem. La scoala cand am fost, am mai auzit de cateva ori �jidanca" si chestiile astea. Barbatu-meu a auzit de multe ori zicala romanilor ca �daca toti evreii ar fi ca tine, atuncea ar fi bine". Asta era lozinca alora care erau antisemiti, dar erau prieteni cu el. Ieseau in oras cu el, iti spun, nu am suferit nici o clipa efectiv de antisemitism. Dar, in general, in partea asta nu era la moda... Aici se intelegeau toti. Unii prieteni germani, unii prieteni germani de-ai parintilor mei au fost hitleristi, s-au indepartat, aia nu ne mai cunosteau. Si-a trecut si razboiul si-a venit pacea. Atuncea s-a facut transformarea locuintei. Dan s-a nascut deja aicea. Atunci au fost vreo trei, patru ani, atunci au mai fost niste ani buni. Pe urma a venit regimul comunist, ne-au luat absolut totul, absolut totul, adica cele doua depozite, casa. Nu lucruri, nu lucruri din casa sau asa ceva, dar bunuri din care am trait. Barbatu-meu tot n-a..., inca n-a..., n-a mers asa de repede reinscrierea lui in barou, ca sa fie avocat." (Interviu realizat de Sonia Liebmann, in aprilie 2000, la Lugoj, cu A. L.,
etnic evreu. Intervievata a dorit sa-si pastreze
anonimatul.) *** sustineti [romania_eu_list] prin 1% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.europe.org.ro/euroatlantic_club/unulasuta.php *** Yahoo! Groups Links
|
