--- In romania_eu_list@yahoogroups.com, "Administrator" <[EMAIL PROTECTED]> wrote: > > ----- Original Message ----- > From: Florin D. Lung > > > Doresc sa spun ca premiile de la olimpiadele internationale nu spun nimic despre starea invatamantului. Marea masa a studentilor ce face ? Insisi acesti elevi premiati, cine i-a pregatit? Eu provin dintr-un liceu de elita care la olimpiade se baza exclusiv pe eforturile personale ale elevilor, eventual pe meditatiile private plus teroarea de la clasa. Puteti sa-mi spuneti ce s-a schimbat intre timp? Eu am mai dat pe acolo, si parerea mea, iarasi strict personala, este ca a ramas "brand"-ul, insa au inceput sa dispara performantele. Elevii nu stiu sa faca un referat, tot ceea ce stiu sa faca este sa-l downloadeze de pe net. > > Na ca ma bagai si eu in vorba. > 1. Profesorul poate fi un geniu, daca elevul nu vrea sau nu este interesat de materia xxx, ... degeaba !
Exact, insa problema se pune oarecum in sens invers: daca elevul deja este selectionat, atunci poate ar fi bine sa mai uitam din mitul fondator al lui Gheorghe Lazar si sa ne gandim ca educatia este, pana la urma, o activitate normala. > 2. Profesorul poate fi un bou cu tate, daca elevul vrea sa invete, ... invata si singur ! Da, insa mai trebuie sa treaca si clasa... si examenele ! Pentru acestea, au trebuit inventati profesorii. Cu meditatiile de rigoare. Chiar daca, in principiu, nu ar fi cazul. > 3. "Scoala" se face la scoala doar pt. a invata sa scri, sa citesti, sa aduni si sa imparti. Restul este studiu INDIVIDUAL ! Nu neaparat individual. Am cunoscut o serie de organizatii care isi au ca scop (unic sau nu) educatia nonformala. Despre asta voiam sa spun. Daca am privi atent la ce se intampla acolo, am gasi macar o parte din raspunsul pe care-l asteapta "educatia" institutionalizata. > > > Si atunci unde este meritul sistemului ? Bineinteles ca ii tineti partea, caci va aflati inauntrul lui, insa poate ar fi bine sa fiti de partea schimbarii atunci cand este cazul. > > 4. Normal ca orice ... profesor "tine de felie". Cam ce ai vrea dumneata ? Sa se trezeasca cu o inspectie de la "centru" ?, pardon acum se zice Inspectorat. > Mda, cam acesta este riscul. De fapt este acelasi model ca si cel utilizat, nu demult, cu privire la politistul care dintr-un exces de zel i-a arestat pe sepepistii agresori ai trabantistului. Ghici cine a fost cel "penalizat" ? Mama, ce repetitive vremuri traim... > > > Doresc sa spun, ca sa fiu mai bine inteles, ca eu consider situatia olimpicilor la fel cu cea din sport. Cu alte cuvinte, daca un antrenor foloseste metode opresive pentru a obtine performanta, valoarea sa este nula, indiferent de cate medalii olimpice obtin sportivii sai. Chiar daca, la limita, poate fi considerat de catre unii ca un motiv de mandrie nationala (ceva gen bataliile lui Stefan cel Mare, ori nationala de forbal), dincolo de faptul ca oricum acestia vor prefera, invariabil, sa-si continue studiile in afara tarii, faptul ca exista un olimpic medaliat nu inseamna ca aceleasi metode pedagogice pot fi aplicate tuturor. Exista persoane care se pricep sa lucreze cu supradotati (desi nu prea stiu sa fie multe specializari in acest sens), mai sunt si destui care ar dori sa lucreze cu indivizi normal dotati, iar altii prefera sa lucreze cu persoane avand anumite deficiente. Si atunci intreb: Care sunt performantele sistemului educational romanesc in aceste domenii, cu nimic mai putin importante decat cele olimpice ? > > > 5. Gresit. La 1.000 de elevi, 100 sunt cu scuzele de rigoare handicapati, 500 sunt mediocrii, 399 sunt branza buna in burduf de caine (depinde de prof daca face ceva cu ei) si unul poate, poate e exceptional. :) Idem si pt. profesori. [intamplator cunosc "sistemul" de invatamant din casa. :( ] > Na bun. Si cu cei handicapati ce facem ? Au si ei la fel de multe drepturi ca si cei superdotati. In plus, au mai multa nevoie de asistenta. Parerea mea este ca mai degraba in latura asta se pune in valoare ceea ce mentionati dumneavoastra mai jos, acea "chemare". Cu conditia sa poti sa faci si sa fii la curent cu instrumentele necesare. De aici necesitatea formarii profesionale adecvate. > > Cu regret trebuie sa va spun, insa, ca nu suna deloc incurajator ceea ce spuneti dumneavoastra, adica daca eu am plecat si asta e vina mea. Mai presus de toate, incercati sa nu mai amenintati. Eu am plecat pentru ca nu mai suportam salariul ridicol, apoi faptul ca nu aveam la dispozitie nici o cale de formare veritabila (perfectionarea prin grade didactice, pe banii nostri,e o adevarata jignire, de fapt), pentur ca nu-mi mai permiteam sa-mi cumpar carti (nici la biblioteca judeteana nu se mai cumparau de mult timp ce ma interesa pe mine), apoi din cauza faptului ca unicul lucru ce-l faceau superiorii erau sa ma umileasca, si nu doar pe mine, iar despre ajutor din partea lor nici nu putea fi vorba. Cat despre elevi, putin le pasa. Ah, si nu mai suportam gandul ca in iunie iarasi vin examenele cu supravegheri si corectari, unde, daca o sa fiu cuminte, o sa mananc iarasi pe saturate, eventual o sa primesc un plic si o sa mai platesc niste datorii din banii dinauntru. > > 6. Gresit. Perfectionarea profesionala NU este obligatia statului !!!! Este obligatia dvs. daca doriti, daca nu .... Asa cum ati pus dumeavoastra problema, cred ca e loc de discutie. Anume, este in interesul cetateanului roman ca educatia sa fie una de calitate. In momentul actual exista foarte putine posibilitati de formare profesionala veritabila, in timp ce metodele pedagogice sunt mult in urma vremilor. Cum salariile profesorilor sunt practic insuficiente pentru a le asigura un trai decent, investitia proprie in formarea profesionala iese, practic, din discutie. Exista o singura sursa relativ clara de a obtine granturi de formare profesionala individuala, prin Socrates- Comenius si prin Socrates - Grundtvig (Asta pentru educatia adultilor). Problema este ca aceste programe sunt de tip competitiv, daca obtii o astfel de finantare (care nu acopera integral costurile, insa orisicat), trei ani devii ineligibil (stiu asta cu exactitate, intrucat am beneficiat anul trecut de un astfel de grant UE). Deci programul este selectiv, ceea ce este bine pana la un punct, insa sistemul are actualmente nevoie de o infuzie masiva de "know-how". Nu oricui, ci cui vrea cu adevarat. > Doar nu vreti sa cotizez eu prin taxe si impozite ca sa deveniti dvs. academician. Si asta eventual. Adica daca va tin curelele. Pe mine nu ma intereseaza sa ajung academician. Nu asta este ideea. Dar nu inteleg de ce va cramponati de ideea ca "prea multa scoala strica". E drept, ea strica in actualul mod de a pune problema educatiei. Tocmai aceasta este miza in momentul de fata: "las-o ma ca merge-asa" sau "gata, nu se poate, absolventii de medicina din Romania nu fac fata la unele teste sumare in domeniu utilizate in Olanda". > Si revin la marota mea. Romania are nevoie si de "plugari" nu numai de "ingineri". Deci trebuie sa acceptati din start ca x% din elevii dvs. nici macar nu ajung la liceu. Corect, de fapt poate ca este vorba tocmai de acei, hai sa le spunem, dupa voia dumneavoastra, "handicapati", in fapt persoane cu un orizont limitat de realizare profesionala veritabila. Din peisajul actual lipseste orientarea profesionala adecvata, intai pentru ca actorii din campul scolii nu realizeaza importanta ei, iar mai apoi pentru ca elevul traieste cu speranta indreptatita in fapt de vremurile pe care le traim, ca nu conteaza ce stii, conteaza pe cine stii sau cati bani ai, si poti ocupa virtual orice post. > Profesorul este sau nu bun doar daca reuseste sa il faca pe copil sa ii placa invatatura. Asta se cheama har ! Si nu se cuantifica in bani. > Aici nu suntem la biserica, si nici nu suntem la ora de indoctrinare. Orice analiza se pune in termeni de resurse ale fiecarui actor implicat. Prima conditie ar fi ca insusi profesorul sa aiba starea de spirit necesara pentru a se putea apuca de aceasta, hai sa-i spunem nobila, misiune. Aceeasi problema a functionarului care este tracasat de sef si de lipsa banilor, pe care-l poti calma ca prin farmec cu o atentie si astfel iti va elibera actul la care oricum aveai dreptul. ASta, bineinteles, se traduce in BANI. > > Probabil ca dumneavoastra o duceti bine financiar, insa in acest caz nu aveti dreptul sa generalizati concluziile la nivelul intregului corp profesoral. Sau va multumiti cu ceea ce aveti. Habar n-am. > Este incurajator, insa, ca reusiti sa comunicati pe e-mail. Este un semn bun, indica faptul ca s-ar putea sa scapati de deprofesionalizarea care musca atat de crunt personalul didactic romanesc. > > 7. Aveti dreptate cand catalogati marea majoritate a profesorilor drept "linjinieri". Dar aceasta situatie este valabila in orice meserie. Sincer, nu am prea inteles termenul "linjinier". Mi-am facut, insa, o anume idee, dupa care acesta ar fi un profesionist slab motivat din punct de vedere profesional, poate chiar si slab pregatit. > Nici macar toate vanzatoarele nu sunt VANZATOARE ! Problema rezida, iarasi, in proportia in care este prezenta aceasta anomalie. Probabil ca orice sistem educational ar tolera o anumita cota de profesori neadecvati. Problema pe care o are sistemul educational actual este ca ei reprezinta deocamdata majoritatea, si nu o spun asta ca sa-i blamez, ci privind cu un ochi asupra a ceea ce ar trebui sa fie, sau asupra a ceea ce se gaseste la alti actori educationali (incercati www.cedu.ro) sau in alte sisteme educationale. > Greseala este, apare, insa in modul cum ganditi dvs. Sunt cateva profesii care cer atat har cat si dedicare. Printre acestea se numara si cea de profesor. > Daca lipsurile materiale pe care le amintiti, sau mojicia unui "director" de scoala v-au impiedicat sa profesati, inseamna ca nu a existat "chemare". Cam cu cati ani de "apostolat" in desert ati echivala dumneavoastra aceasta "chemare" ? Caci totul se cuantifica ... Vorbind mai la obiect, as dori sa spun ca nu ma consider neaparat cu o mare chemare pentru dascalie. Problema as pune-o insa intr-un mod mai putin simplist. Anume, as face referire la un fapt de acum clasic, anume ca in ceea ce priveste nivelul de performanta pe termen scurt, motivatia intrinseca poate face minuni. In ceea ce priveste insa performanta pe durate mai mari, aici devine deosebit de importanta motivatia extrinseca. Asadar, anumite recunoasteri exterioare ale rezultatelor propriei activitati. Or, aici nu ma prea diferentiez de restul corpului profesoral romanesc, in sensul ca, in afara de unele progrese pe care le fac elevii, si de relatia efectiva cu ei, si evolutia acesteia, care sunt oarecum intrinseci (desi nu chiar, dar oricum sunt mai "inefabile"), mai departe nu exista nimic. Aceeasi lipsa de materiale, de consideratie, care pana la urma sfarsesc in a-ti pune botnita. Da, am cunoscut si persoane care obtin astfel de recunoasteri (ceea ce este destul de neobisnuit in peisajul gri autohton), insa eu nu obisnuiesc sa calc pe cadavre pentru a-mi atinge scopurile. Cu alte cuvinte, tema ar merita sa fie discutata intr-un context mai larg decat un simplu operator boolean gen ai vocatie vs nu ai vocatie. Exista nuante si aici, nu doar alb si negru. Va multumesc pentru ocazia de a-mi asterne gandurile. > > Cu stima, > Dicu-Sava Cristian > www.dsclex.ro Cu aceeasi stima, Florin - Dacian Lung *** sustineti [romania_eu_list] prin 1% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.europe.org.ro/euroatlantic_club/unulasuta.php *** Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/romania_eu_list/ <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/
