-----Original Message-----
From: Ovidiu Creanga <[EMAIL PROTECTED]>
To: [EMAIL PROTECTED]
Sent: Sat, 24 Jun 2006 09:33:19 -0400
Subject: [impact_romanesc] Articolul de azi
Stimati colegi,
Cititi articolul de azi al basarabeanului Andrei Vartic. Si cita dreptate are. Sa nu stam sa ne pice drobul de sare in cap.
Ovidiu creanga
România 2006: De la cultul personalităţii spre cel al mediocrităţii
„Functia de presedinte nu este compatibilă cu cea de cititor de carti"
Gabriel Liiceanu
Nu trebuie să fii prea mare poliţist ca să descoperi din ce zonă a intelighenţiei române vine teza „mediocrităţii instituţionale”, lansată recent în Parlament de Preşedintele României. Cu o zi mai înainte el discutase „tehnica neputinţei la români”, dar şi „ruşinea de a fi român” şi „cea mai preferată carte” a sa (Codul lui da Vinci) cu un anume cuib de intelectuali la târgul de carte Bookfest. Tot dinspre acel cuib vine şi sintagma „nemândriei de a fi român”, şi cea a „cadavrului lui Eminescu din debara”, şi cea a faptului că nu avem valori cu care să ne integrăm în Europa, şi cea a mediocrităţii limbii şi culturii române, şi ce a turmei care este poporul român. Straniu este că aceste sintagme ale nenorocirii de a fi român sunt emanate tocmai dinspre cercul de intelectuali care au mers de nenumărate ori la Păltiniş şi au discutat pe îndelete cu Noica, patriarhul mândriei de a fi român (vezi măcar „Cuvânt împreună despre rostirea românească” şi „Eminescu, sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti”). Întrebarea care se pune în aceste timpuri foarte dure este: de ce trebuie să ne biciuim anume noi, românii, într-o Europă care îşi construieşte un vector de devenire kalocagatonist (î-i spunem aşa în bună tradiţie românească)? De ce trebuie să refuzăm mesajul politic conservator, moral, creştin şi lingvistic, ce ne este adresat, de pildă, de George Bush (vezi iniţiativa lui legislativă despre „satatul limbii engleze”) şi să ne afişăm un demers politic şi moral care trage cu tunul atomic împotriva tradiţiilor poporului român? De ce să nu adoptăm şi noi „Legea limbii române”, dacă tot ne lăudăm că axa fundamentală politică a României este acum Washington-Londra-Bucureşti? De ce să nu organizăm concerte de muzică simfonică în palatul lui Iancu de Hunedoara şi vernisări internaţionale ale operei lui Ion Irimescu la poalele muntelui Ceahlău (cum fac japonezii la poalele muntelui Fuji)? De ce să nu îngrădim hotarele de pe Nistru aşa cum se îngrădeşte SUA de Mexic sau Israel de Palestina (că şi noi avem un război necruţător pe Nistru, la numai câteva zeci de chilometri de „hotarul dintre noi şi noi” de pe Prut)? De ce nu căutăm locul nostru bun şi frumos pe harta Europei şi a Lumii, prinosul nostru bun şi frumos la devenirea Europei şi a Lumii (ca un popor format din peste 30 de milioane), aşa cum ne învăţa Mircea Vulcănescu, ci scormonim în latrina noastră colectivă care, la orice popor, pute? De ce nu ne „tragem” de la Kogălniceanu sau Heliade, aşa cum americanii se „trag” de la Washington şi Franklin? Desigur, cineva poate spune: Dar nu vă amintiţi haina de fală domnească a lui Heliade? Ne amintim! Dar dacă aruncăm acea haină de pe Heliade sau Alexandru Cuza, ar trebui să le spunem şi americanilor să o arunce de pe George Washington şi Benjamin Franklin. Dacă îl scoatem din istorie pe Nicolae Iorga (cine a serbat la Bucureşti pe 5 iunie 135 ani de la naşterea lui?) ar trebui să le spunem şi americanilor să arunce cu pietre in Roosevelt. Dacă lichidăm manualele de istorie şi transformăm muzeele în debara unde se aruncă de-avalma, fără nici o arhivare patriotică, doar „cadavrele” poporului român, ar trebui să le spunem şi americanilor să lichideze sutele de mii de muzee din SUA, în care oamenii şi artefactele lor construiesc ziua de mâine a poporului american.
Aşadar, printr-un „raport despre starea naţiunii”, preşedintele României a arătat poporului român că „mediocritatea instituţională” este ciumă de stat şi structură de fond al statului român. Or, dacă totul este mediocritate în acest stat, de unde ne vine salvarea? Care sunt fundamentele, adică resursele umane şi naturale, de pe care se poate construi o Românie puternică în actualul context al globalizării, care nu este unul de carnaval? Chiar să nu le aibă poporul român? Chiar să orbecăim mediocri într-o ţară mediocră, fără nici o lumină la orizontul de fiinţare, fără nici o lumină la cel de mântuire? Oare să fim noi, poporul român, atât de încrucişaţi cu răul, prostia, ateismul, demitizarea şi subdezvoltarea încât nici destinul de ţară crescătoare de căpşuni să nu ni-l putem cere demn de la Europa? Oare chiar nu înţelege Preşedintele României că oferta pentru ziua de mâine a României şi-o propune România însăşi şi că ea nu poate veni din zona „mediocrităţii instituţionalizate”, adică a celor care transformă această mediocritate cinovnicească în fond al statutului român? Ci din cea a creativităţii poporului român, a tradiţiilor sale economice şi culturale, din zona sutelor şi miilor de elevi şi studenţi români care iau primele locuri la olimpiadele de matematică, din zona paleoliticului şi neoliticul românesc, din zona sanctuarelor dacice, din zona cercetărilor părintelui Stăniloae sau iluminărilor părintelui Cleopa, din zona serii pe deal şi a dangătului de clopot care aşează seminţiile lumii în faţa porţii de care încă nu a scăpat nimeni.
Se uită oare preşedintele României măcar pe Google Earth să vadă ce minuni tehnologice şi spirituale construiesc mai multe ţări ale lumii pentru a nu li se pierde „naţiunea-stat” nici în secolul 50 după Iisus Hristos? Este măcar cineva în preajma preşedintelui României care să se gândească magistral la ziua de mâine a poporului român, aşa cum s-a gândit Mihail Kogălniceanu încă pe la 1840? Punem aceste întrebări fiindcă în zona de criză a porţilor Orientului problema României nu este critica zilei de azi, ci proiectul zilei de mâine. Anume pentru acest proiect, ce strategii propun cei care au atacat parlamentar mediocritatea (adusă tot de ei la putere!)? Tot mediocritatea? Tot anihilarea tradiţiilor româneşti! Tot aruncarea la groapa de gunoi a lui Eminescu şi a limbii române? Tot căsătoriile dintre homosexuali de care s-a lepădat public (şi constituţional!) George W. Bush? Tot schimbarea Bibliei cu romanul lui Dan Brown? Sau, poate, aceşti oameni, de altfel destul de citiţi, şi-au pus în gând să înlocuiască cultul personalităţii care a nenorocit poporul român în comunism, cu un nou cult, cel al mediocrităţii, împotriva căruia nu te poţi opune cu nici un fel revoluţie?
Care este locul producerilor româneşti în producerile globalizării? Care este locul românilor în concertul violent al religiilor şi culturilor? Ce ne va deosebi benefic mâine de nemţi şi englezi, şi chinezi, şi indieni, şi ruşi? Nenorocirea de a fi român? Alungarea în pusta rusă a celor 4 milioane de români din Basarabia? Chiar să fie reprezentat poporul român doar de mediocritatea celor care au înmulţit aviara la Codlea? Sau, poate, la masa valorilor universale poporul român este reprezentat de Biserica Neagră din Braşov? De excepţionala Piaţă a Sfatului din acelaşi oraş minunat. De bisericile rupestre din stânca Nistrului. De pictura fenomenala din bisericile lui Ştefan cel Mare. De pridvorul fenomenal al bisericilor lui Brâncoveanu, devenit la poporul român loc de întâlnire al omului cu Dumnezeu. De păsările lui Brâncuşi, de sonatele pentru vioară şi pian ale lui Enescu, de metafizica limbii române, elaborată de Noica, de terţul inclus al lui Ştefan Lupaşcu, dar şi de cenuşa lui Mircea Eliade, ce transformă pământul american şi în pământ românesc. Dar şi de nesfârşirile de pepeni şi roşii, de prune şi mere pe care ţăranul român le creşte mult mai sănătoase decât toată Europa. De arhitectura neobrâncovenească, de mobilă şi fripturi, de ciorba de burtă şi brânza de oi, de şiragurile de fete de la Poiana Sibiului şi căluşarii divini de pe Valea Grădiştii, de tot ce are frumos şi bun poporul român. Dăm această listă kalocagatonică fiindcă nici un popor european nu se duce la masa cea mare a lumii cu mizeriile şi nenorocirile sale, ci cu tot ce are anume frumos şi bun.
De ce miza lui George Bush este „the moral values of the American people”? De ce discursurile Preşedintelui Franţei împacă Franţa cu ajutorul „marii culturi franceze”? De ce Angela Merkel nu mai atacă pe adversarii din campania electorală? De ce Vladimir Putin proiectează starea demografică a Rusiei pentru o sută de ani înainte tocmai în preajma noului G8, în armonie cu „legea limbii engleze” şi legile dure împotriva imigraţiei ale ţarilor matcă din UE? Şi de ce de la summitul Mării Negre nu a rămas nici măcar parfumul de basm al unui vechi Cotnar, nici măcar clipa de înfiorare ce te cuprinde în faţa „Cavalcadei Sfintei Cruci” de la Pătrăuţi??
Dacă 9 români îşi vor pune aceste întrebări, în 9 mănăstiri (din cele 900) clopotele vor bate de la sine (asta este logica „terţului inclus”), şi alte 9 milioane de români se vor întoarce spre lume cu faţa cea bună şi frumoasă a poporului român, cea creatoare de valori, nu cu cea creatoare de mediocritate (de care, fie spus şi acest Ianus, încă nu a scăpat nimeni!).
Check out AOL.com today. Breaking news, video search, pictures, email and IM. All on demand. Always Free.
__._,_.___
*** sustineti [romania_eu_list] prin 2% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.doilasuta.ro ***
SPONSORED LINKS
| Dvd region free | American politics | Region free dvd player |
YAHOO! GROUPS LINKS
- Visit your group "romania_eu_list" on the web.
- To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
- Your use of Yahoo! Groups is subject to the Yahoo! Terms of Service.
