Nu stiu ce a fost in intentia autorului, sau a ziarului care a publicat-o.
Ca cititor, am inteles ca era vorba despre... demnitate.
Sint intotdeauna amator de subiecte care se refera la demnitate!.
Alin Cristea
Lavinia Chitoran <[EMAIL PROTECTED]> wrote:
Povestea e draguta, dar nu are nici o treaba cu scandalul
icoanelor. Mi se pare un articul de presa din seria campaniei impotriva
icoanelor.
----- Original Message -----
From: Catalin Dimofte
To: [email protected]
Sent: Friday, January 12, 2007 9:30 AM
Subject: Re: [romania_eu_list] ISAILA: Iarta-ma, Beatrice!
Miscatoare povestea si, in plus, foarte bine scrisa.
In acelasi timp, cu greu se putea imagina un exemplu mai nepotrivit in
contextul discutiei despre icoane.
Particularitatea despre care se face vorbire aici este o caracteristica
distinctiva a cultei respective si o diferentiaza in mod clar de altele.
Intr-un plan general, nu e nici o deosebire intre presupusa
traumatizare/indoctrinare etc. a copiilor non-crestini de icoane si acelasi
lucru facut prin intermediul comportamentului diferit al acelui copil.
Colegilor Beatricei li se va fi amintit in fiecare vineri si sambata ca ea este
adventista. Aceeasi interferenta a unei anumite religii in spatiul public, nu?
On 1/11/07, florin tudose <[EMAIL PROTECTED]> wrote:
Alin Cristea <[EMAIL PROTECTED]> wrote:
ISAILA: Iarta-ma, Beatrice!
O poveste adevarata cu icoane si o fata frumoasa
Emilian Isaila, Evenimentul Zilei, 11 ianuarie 2007
Icoanele de pe peretii scolilor au impartit Romania in doua. O minoritate
care le-ar dori indepartate si o majoritate revoltata ca a existat cineva care
s-a gandit si a cerut acest lucru.
In urma cu un sfert de secol, pe vremea cand eram elev in clasa a VII-a D la
o scoala generala din cartierul Berceni, aveam o colega pe nume Beatrice.
Era o fata mica de statura, frumoasa si desteapta. Statea in a doua banca, pe
randul de la mijloc. Invata bine si nu vorbea neintrebata. Era imbracata
regulamentar, ce mai, un copil de vis in comparatie cu noi ceilalti, zgomotosi,
rai si dezordonat.
Pentru intreaga clasa, Beatrice era un mister. O invidiam sincer. La vremea
aceea mi se parea incredibil ca un elev sa lipseasca o zi de la scoala in
fiecare saptamana.
Pe langa faptul ca nu venea sambata, Beatrice pleca si de la ultimele ore de
vineri. Invatam dupa-amiaza, si cum se lasa seara isi strangea lucrurile si
pleca. Era precum Cenusareasa care se grabea sa paraseasca balul inainte de
miezul noptii.
Beatrice era fiica unor medici, iar familia ei era membra a Bisericii
Adventiste de Ziua a Saptea. In fiecare sambata, profesorii ii puneau absente
nemotivate. Diriginta si directoarea scolii discutau cu parintii ei, ii
amenintau, iar ea era criticata la fiecare "adunare de detasament", certata si
dispretuita pentru credinta ei.
Intr-o vineri dupa-amiaza, se apropia sfarsitul orei de istorie, profesoara
noastra, cu cinci minute inainte de a suna clopotelul, ne propune sa n-o lasam
pe Beatrice sa plece. "Cred ca trebuie sa termini cu programul asta special.
O sa-i rog pe colegii tai se te opreasca sa parasesti clasa. Si o sa stau
aici pana vine urmatorul profesor."
Beatrice, impasibila la amenintari, a inceput sa-si stranga rechizitele.
"Profa" ne-a strigat s-o oprim. Cativa baieti, printre care ma aflam si eu, au
blocat usa, altii au inconjurat-o, incercand s-o convinga sa renunte.
Beatrice s-a asezat in banca. Si-a pus mainile la urechi sa nu ne mai auda si
a inceput sa planga. Lacrimile ii curgeau pe obraz ca doua izvoare ce gasisera
in sfarsit drumul spre lumina. Ne-am blocat. S-a facut liniste ca si cum, in
aceeasi clipa, intreaga clasa a avut o revelatie. Ni se facuse rusine.
In ciuda protestelor profesoarei, ne-am intors spasiti in banci. Beatrice a
iesit cu lacrimile siroind pe obraji. Deasupra noastra trona singura "icoana"
acceptata in scoli la acea vreme, cea a lui Nicolae Ceausescu.
Din acea zi, Beatrice n-a mai avut nicio problema cu plecatul de la scoala.
Se crease un fel de solidaritate misterioasa intre noi si ea. O ajutam.
Tineam de sase sa nu o vada profesorii cand pleaca, ii dadeam caietele de
notite cu ce se preda sambata si ii sopteam cand era scoasa la tabla chiar daca
nu avea nevoie. In vacanta de vara dintre clasele a VIII-a si a IX-a, Beatrice
impreuna cu familia ei au emigrat in SUA.
Intr-o societate normala, daca intr-o singura scoala exista un elev care
provine dintr-o familie cu o alta credinta, icoanele de pe pereti ar trebui
date jos. Altfel, cohorte de copii vor trece prin experienta dureroasa traita
de Beatrice.
http://www.expres.ro/article.php?artid=287318
---------------------------------
Any questions? Get answers on any topic at Yahoo! Answers. Try it now.
---------------------------------
Check out the all-new Yahoo! Mail beta - Fire up a more powerful email and
get things done faster.
---------------------------------
Be a PS3 game guru.
Get your game face on with the latest PS3 news and previews at Yahoo! Games.
