> -----Original Message----- > From: romania_eu_list@yahoogroups.com > [mailto:[EMAIL PROTECTED] On Behalf Of mousastefan > Sent: zondag 14 januari 2007 18:50 > To: romania_eu_list@yahoogroups.com > Subject: [romania_eu_list] Re: ISAILA: Iarta-ma, Beatrice! > > --- In romania_eu_list@yahoogroups.com, "Tudor Georgescu" > <[EMAIL PROTECTED]> wrote: > > > > Da, aveti dreptate, dreptul liberal-democratic este pentru > > Romania o forma fara fond.
> Dreptul este o alta mancare de peste. Este dinamic si totodata > se hraneste din trecut, din cutume. Intr-un stat normal, > cu cadre juridice bine pregatite, dreptul isi are propria sa > viata, se desprinde de axiomele care stau la baza unui stat. > Dreptul evolueaza, se adapteaza, este o fiinta vie. Se poate, dar dreptul si statul au o zona destul de larga in care se intersecteaza. Statul modern este de neconceput fara drept, iar dreptul modern este de neconceput fara stat. Asa ca statul si dreptul se sustin reciproc si sunt de nedespartit. > > Despre dreptul romanesc putem spune ce a afirmat Leo Strass > > despre stiinta politica: > > numai ca dreptul nu este o stiinta, ca sa nu mai vorbim de > pretentiosul "stiinta politica". Nu exista asa ceva. Politologia > niciodata nu o sa fie o stiinta. > > Iar Leo Strauss, in citatul pe care-l dati ridiculeazeaza > tocmai aceasta pretiozitate stangista, a progresistilor de > a defini politologia lor stangista drept "stiinta politica". De acord ca asta spune Strauss. Dar, o stiinta trebuie sa fie universala, deci nu poate fi aservita unei orientari politice. Politologia are macar potentialul de a deveni universala, adica a trece dincolo de prejudecatile stangistilor afirmate ca dogme absolute ale acestei stiinte. > > Numai unui geniu cum a fost Ataturk i-a reusit sa transforme un > > imperiu decazut al musulmanilor intr-un stat laic modern. Basmaua, > > simbolul (vechi de doua secole) al femeii musulmane cu stare, este > > interzisa sa fie purtata in institutii publice, in Turcia. > > vad ca incurcati subiectele. > Mai sus ati incurcat notiunea de "stat" cu cea de "drept". > Dupa aceea ati incurcat notiunea de "drept" cu cea de "stiinta > politica". Nu le-am incurcat, ci am facut o comparatie. Este vorba ca la inceput, proiectul lui Ataturk era o forma fara fond, adica un proiect cu totul strain spiritului turcesc al timpului respectiv, ceva care nu se mai pomenise in acele locuri. Si anume a conferi o organizare pe principii luminate unui popor destul de inapoiat. Pe urma, forma a capatat fond, si proiectul lui Ataturk a reusit. > Acuma incurcati subiectul nostru, al luptei "iconoclastilor" > dusa impotriva "iconodulilor", cu ambitia lui Ataturk de > a moderniza cel mai mare imperiu musulman (cel otoman). Nu le-am incurcat. Am explicat cum o adoptarea unei forme fara fond poate fi combinata cu nasterea fondului pentru aceasta forma, si in acel moment forma nu mai este lipsita de fond. > Asta nu-i impiedeca pe turcii de rand sa fie foarte religiosi > fiindca armata nu se amesteca in ceea ce poporul crede, in > spiritualitatea sa. Armata are ca obiect de activitate politicienii > fanatici religiosi. > > Aceasta situatie din Turcia nu se suprapune deloc cu cea din > Romania. In Romania pana acuma 17 ani statul era ateu. > Spre deosebire de statul turc, statul ateu romanesc a incercat > din rasputeri sa elimine religia din sufletul oamenilor. A > omorat credinciosi, a omorat preoti, calugari, ierarhi. A impinzit > biserica cu securisti. Precum cei mai bun elevi/sportivi erau > inrolati in securitate, la fel, securitatea inrola astfel > de tineri pe care-i trimitea la teologie, unde absolventi, deveneau > popi ori ierarhi in biserica. In timpul lui Ceausescu reprimarea > bisericii a cunoscut forme mai perverse. Anterior, in perioada > Dej, credinciosii erau eliminati fizic (glont in cap, securea > in cap, inchisori cu conditii de exterminare, lagare de exterminare). > > In timpul lui Ceausescu insa, credinciosii care cauzau probleme > regimului erau declarati nebuni, internati in azile de nebuni > unde erau transformati in legume. > > Pe acest fond, dupa decembrie 1989, credinciosii din Romania > si-au revendicat un drept (sa nu uitam, acesta a existat si > exista in Turcia lui Ataturk), care in Romania li s-a interzis: > dreptul la libera practicare a religiei, fara interferente > din partea statului. De acord. > Este drept, ca ulterior, politicieni comunisti, deveniti peste > noapte "revolutionari", ori politicieni FSNisti, PDSRisti, PSDisti, > PDisti, PRMisti, samd au apelat la religie ca la o sursa de > putere si si-au inrolat popii si BOR-ul in campaniile lor > electorale. Pentru ca viata politica romanesca este un balci, mahalaua iubeste balciul, iar preotii cauta sustinerea mahalagiilor. O simbioza perfecta intre oportunismul preotilor si cel al politicienilor. > E clar ca este vorba de un abuz. Precum tot un abuz este > modul in care popii polueaza fonic spatiul public cu slujbele > lor religioase prin intermediul difuzoarelor instalate pe > exteriorul bisericilor. > > Dar cum vedeti, analogia cu Turcia nu-si are sens. La noi exista > o traditie a PCR-ului prin Securitate sa interfereze in spatiul > religios. Traditie care se perpetueaza azi prin politicienii > de extractie comunista/securista. In Turcia in schimb, institutia > cea mai importanta a statului, supravegheaza ca aceasta > tagma a politicienilor sa nu se interfereze cu religiosul. > Observati deosebirea? Da, dar nu vroiam sa compar Turcia cu Romania. Ce vroiam era sa subliniez succesul unei forme care la inceput parea fara fond, succesul asta ca exceptie de la regula. Adoptarea in Romania a unei forme lipsite de fond, nu va capata fond deloc, in modul cel mai probabil, deoarece politicienii romani nu au geniul lui Ataturk, de a face sa mearga un proiect atat de ambitios. Politica este amestecata cu religia pentru ca ambele domenii, in Romania, sunt dominate de oportunism. Si nu numai ele, spre exemplu, economia e si ea dominata de oportunism (foarte miop), de dorinta perpetua de a ne imbogati peste noapte. > In scandalul icoanelor din Romania pe de o parte avem > marea masa de credinciosi, iar pe de alta parte avem o mica > grupare de politicieni, evident de tip internationalist, ateu, > care interfereaza cu dreptul cetatenilor la practicarea religiei, > la folosirea simbolurilor religiose in limbajul lor public. Da, dar nu faceti si dumneavoastra aceeasi greseala in acest argument? Confundati limbajul publicului cu limbajul institutiilor statului. Ortodocsii au voie sa afiseze icoane in public, nu le ia nimeni dreptul asta. Dar statul (politica) nu trebuie sa se implice in viata lor religioasa. Icoanele pot fi afisate de ortodocsi in nume propriu. Daca vor sa umple targul de afise cu icoane, o pot face in locurile dedicate reclamei (panourile publicitare). Dar a admite ca institutiile statului sa afiseze icoane inseamna a *recunoaste* dreptul statului (politicienilor) de a se amesteca in religia poporului. > Acesti internationalisti/atei incrimineaza folosirea limbajului > religios in spatiul public. In mod fortat, adica fals, ei > confunda biserica cu religia, biserica cu limbajul religios, > biserica cu credinta. Acesti politicieni internationalisti/atei, > care pozeaza in Romania drept societatea civila (e vorba > de un anumit segement al ong-urilor) se confrunta cu vechea > extractie comunista, care conduce astazi Romania ca psd-isti, > pd-isti, prm-isti, pc-isti, pnl-isi camuflati, etc. S-ar putea. Trebuie demonstrat. > Biserica inseamna o institutie, pe cand religia, limbajul > religios, ori credinta nu sunt musai institutionalizate. De acord. > Iar in limbajul oricarui credincios crestin ortodox icoanele > reprezinta o componenta esentiala. Alterarea limbajului unui > credincios inseamna interferenta in dreptul la practicarea > religiei unui cetatean. De acord, dar cetatenii sa se exprime in nume propriu, nu sa se exprime statul in numele lor. > Precum unui progresist nu-i putem interzice sa foloseasca > in limbajul sau notiuni precum "evolutie", "stiinta", > ori icoane precum cea care reprezinta evolutia darwinista > a omului de la maimuta la om, ori icoane precum sunt graficele > intr-o prezentare powerpoint cu statistici etc, > la fel este imposibil a-i interzice unui credincios exprimarea > sa prin elementele religioase. Da, dar sa nu fie ostentative, adica menite de a pune statul sa proclame apartenenta lui religioasa. Sau am putea face ca in Olanda, organiza invatamantul pe criterii religioase: protestantii au scolile lor, catolicii au scolile lor, ateii au scoli publice, antroposofii au scoli libere (Waldorf), s.a.m.d. Deci, indivizii ar avea voie sa recurga la simboluri religioase in domeniul public, dar nu in mod ostentativ. Ar avea voie sa discute metaforele biblice, dar nu sa scrie cele Zece Porunci la intrarea in scoala publica. Ei ar putea discuta aceste lucruri in nume propriu, dar nu in numele scolii. Ar putea cere: a cunoaste aceste subiecte este necesar pentru a lua nota de trecere la examenul de religie, dar nu ar putea cadea la examen pe cei care nu cred in aceste lucruri. Allan Bloom zicea ca efortul epocii luminilor a fost sa prezinte Biblia ca pe o colectie de pilde din care fiecare intelege ce vrea, in mod privat, facand Biblia "inofensiva" (citeste: impotenta) din punct de vedere politic. In universitate, Biblia este prezentata ca un text printre multe altele, care poate fi studiat lingvistic, logic, literar, etc., dar nu ca indrumatorul omenirii si ca izvor de adevar. > Si cam asta ar fi esenta filozofiei lui Leo Strauss, un > discipol al lui Carl Schmidt. Strauss ar zice ca distinctia epocii luminilor intre spatiul public si cel privat, care a aruncat religia in domeniul privat, este profund gresita. El crede ca religia si politica duc o lupta comuna pentru innobilarea omului, prin urmare ele nu pot decat coopera, nu pot fi decat aliate. Deci, Strauss ar zice ca e gresit sa consideram religia o chestiune privata, si ca trebuie sa recunoastem faptul ca religia are o contributie esentiala la viata politica. Adica, amestecul religiei in stat si a statului in religie sunt chestii naturale, firesti. Dilema e urmatoarea: daca religia e pur privata, nu e afacere de stat, iar statul trebuie sa se abtina sa o promoveze si sa o sustina. Daca religia este o chestiune publica, atunci simbioza dintre stat si religie este de dorit. Ar mai fi o a treia cale, in care religia este partial publica si partial privata, dar e greu de redat asta intr-un principiu care sa configureze viata unui stat. Cei care sustin ca religia este o chestiune privata il vor trage atunci pe spuza lor, iar cei care sustin ca religia este o chestiune publica il vor trage pe spuza lor. Exista religie inafara Bisericii si Biserica inafara religiei. Spre exemplu, un om poate fi credincios fara sa mearga la Biserica, fara sa participe la institutia Biserica. Iar Biserica poate face lucruri extra-religioase, spre exemplu evidentele contabile ale fondurilor proprii si ale salariilor preotilor, ale cheltuielilor de intretinere a cladirilor, s.a.m.d. Dar, Biserica nu este decat institutia prin care religia se manifesta in cadru organizat. Deci, dilema e ca cele doua posibilitati nu sunt usor de impacat. Eventual, am putea admite ca teza dreptului izvorat din Revolutia Franceza, care distinge intre public si privat, poate fi gresita, iar atunci dilema nu mai are sens. Trucul de a lasa poporului liberatea de a crede poporului, si a organiza statul dupa principii moderne (sau cel putin, anti-fanatice), i-a reusit lui Ataturk prin geniul sau organizatoric. Politicienii romani nu au geniul lui, deci e improbabil ca lor sa le reuseasca acelasi lucru. De aceea, putem sa consideram ca este natural ca statul roman sa se amestece in religia romanilor si religia romanilor in statul lor, si anume asta e de asteptat in lipsa de ceva mai bun, este firesc tocmai pentru ca nu ne putem astepta la altceva. Ne meritam soarta. Nu cunosc o solutie eleganta a dilemei de mai sus. Cu stima, Tudor Georgescu
