CITES CoP 14, Haga, Olanda (2)
Relatia dintre CITES si alte initiative.
Relatia dintre CITES si alte structuri. Intre diversele initiative, conventii
etc, exista interdependente, legaturi de cautare a sinergiilor dar si o
incercare de delimitare, de acaparare, de impunere a propiilor interese etc.
Este destul de complicata legatura dintre CITES, CBD (Conventia asupra
Diversitatii Biologice), FAO (UN Food and Agriculture Organization), IWC
(International Whaling Commission-Organizatia Internationala asupra Balenelor,
sau am putea sa-i zicem Comisia Internationala de Balenarit, daca asa ceva ar
exista in limba romana), Conventia asupra Speciilor Migratoare, sau cooperarea
cu organisme mai putin cunoscute, cum este Comisia pentru Conservarea
Resurselor Vii Marine Antarctice (Commission for the Conservation of Antarctic
Marine Living Resources (CCAMLR)) etc.
Complicatii printre Conventii si interese divergente
Diferenta este mare
intre 1. conservarea reala inclusiv ecoturism si 2. utilizarea durabila sub
pretextul careia se vaneaza ultimele exemplare, spre exemplu vanarea balenelor
in scop stiintific etc.
Chestiuni alunecoase. Desigur, situatia nu este roz in permanenta, existand o
diferenta de abordare intre cei care 1. doresc protectia concreta si corecta si
cei care 2. doresc exploatarea intensiva a speciilor, chiar daca evident astfel
se aluneca spre subminarea viitorului acestora si a celor care le
supraexploateaza (vezi vanarea balenelor, fildes, blanuri, sturioni/ caviar
etc).
1. Relatia dintre CITES si WTO sunt si ele destul de
complicate, fiind vorba de comertul global si capacitatea de a influenta
viitorul unor resurse majore; se aminteste la Standing Committee la 2 iunie
2007, ca este posibil sa se realizeze un MoU (Memorandum of Understanding)
intre WTO si CITES.
2. Balenele sunt oprite de la vanatoare din 1986, de atunci au
fost omorate mai putin de 25.000 de exemplare. Prin documentul 51, al CoP 14,
Japonia propune sa se aduca o decizie prin care sa se zica cum ca IWC nu
functioneaza bine, adica sa se critice o alta conventie, International Whaling
Commission
3. In ceea ce priveste rechinii, pescuiti pentru a le taia
inotatoarele care sunt apoi consumate ca delicatese, exista o situatie
conflictuala intre CITES si FAO, cea din urma dorind sa aiba intaietate in ceea
ce priveste stabilirea cand anume pescuitul poate fi oprit din cauza
periclitarii speciilor (FAO este mai permisiv, dorind sa continue exploatarea
resurselor)
La dezbaterile plenare de azi, 4 iunie 2007, au fost rostite declaratii de
cooperare dinspre mai multe structuri.
-GTF (Global Tiger Forum) a subliniat problemele serioase in care se afla
populatiile de tigri, lipsa suportului public pentru conservare, ceea ce poate
duce la inexistenta tigrilor in salbaticie la data cand CoP al CITES se va
reuni data viitoare.
-Conventia Ramsar arata ca desi exista diferente de abordare si de mandat,
toate conventiile de biodiversitate doresc sa contribuie la conservarea
naturii, scopul lor este comun.
- UN ODC (UN Office on Drugs and Crime) arata cum criminalitatea
internationala, coruptia, traficul international cu specii salbatice este in
atentia UN ODC.
ITTO (International Tropical Timber Organisation) arata cum in ultimii 15
ani relatiile dintre ITTO si CITES devin din ce in ce mai puternice. In
viitorul apropiat va porni un proiect de crestere a capacitatii pentru
protectia si managementul a 3 specii de arbori tropicali aflati pe listele
CITES.
Introducerea pe liste a unor specii marine si a unor arbori. Traditia CITES
de a nu se ocupa de specii marine, si a lasa cetaceele in seama IWC iar pestii
si alte organisme marine exploatate economic in seama FAO, a fost schimbata la
CoP 12, in Chile. Conventia arata diferit comparativ cu ceea ce era inainte de
CoP 12, fiind largita si reorientata. Largirea se refera la includerea unor noi
specii, iar reorientarea se refera la faptul ca pana atunci, CITES nu incerca
protejarea speciilor marine si a arborilor. Astfel, marile afaceri cu organisme
vii, cum sunt cele realizate in sectorul pescuitului industrial sau al
sectorului forestier, sunt de acum controlate de CITES. Arborele sud-american,
mahon cu frunze mari (big-leaf mahagony - Swietenia macrophylla) a fost inclus
pe Anexa 2. Pe liste au fost incluse la CoP 12 si doua specii de rechini.
Exista o oarecare situatie de suprapunere dar si de cooperare intre CITES si
ITTO (International Tropical Timber Organisation), structura care are 59 de
membri care deruleaza 90% din comertul mondial cu lemn tropical. Dupa
introducerea mahonului cu frunze mari pe Anexa 2 a CITES, a fost organizata o
conferinta in Peru, in Mai 2004, unde sa ajuns printre altele la concluzia ca
nu exista date detaliate bine structurate despre situatia mahonului cu frunze
mari, dar ca specia arata semne ale declinului peste tot pe unde este prezenta.
Rezultatele conferintei au fost publicate sub titlul Making the Mahagony Trede
Work, Technical Series 22, ITTO.
Interesanta este situatia mahonului, specie care este cunoscuta sub mai multe
denumiri: mahon, acajou, mahogany, mogano, caoba, mogno, mahonie etc. Mahonul
este una dintre genurile de arbori tropicali de mare valoare economica, de la
care provine o mare cantitate de venituri de pe piata internationala. Mahonii
au crestere lenta, nu se cunoaste mult despre biologia reproducerii lor, iar
exploatarea lor intensiva evident duce la devastarea resurselor nu doar din
padurile tropicale central si sud-americane, dar si de piata internationala. In
Peru, mahonul cu frunze mari in ariile unde are cea mai mare densitate, are cca
1 exemplar la hectar.
Exista mai multe specii de mahon. Swietenia mahogani, din America Centrala si
Caraibe, comercializat international incepand cu secolul 16 (Inclusa pe anexa 2
CITES in 1992), si S. humilis din America Centrala, utilizat local in mod
devastator (inclusa pe anexa 2 in 1975), au ajuns sa nu mai aiba populatii
utilizabile la nivel comercial. La ora actuala, relevant pe plan comercial este
mahon cu frunze mari (big-leaf mahagony - Swietenia macrophylla), inclusa pe
anexa 2 in 2002. Cei mai mari exportatori ai acestei specii prezente in padurea
amazoniana sunt Brazilia si Peru, dar exporta si Bolivia, Nicaragua, Guatemala,
specia existand in 17 state, majoritatea foarte mici.
Dupa listarea speciei in CITES, exista cativa pasi facuti de statele
exploatatoare de mahon. Brazilia face cursuri pentru vamesi incat acestia sa
recunoasca lemnul de mahon, si sa nu se poata face export sub denumiri false.
Dealtfel, in Brazilia exista cca 400 de specii de arbori care se vand pe piata
internationala... asa ca situatia nu este simpla. Bolivia, unde toate padurile
se afla in proprietatea statului, permite taierea exemplarelor de mahon doar la
un diametru mai mare de 70 cm la inaltimea pieptului, iar 20 % dintre
exemplarele batrane nu pot fi taiate legal, sunt marcate cu semnul care arata
ca sunt lasate pentru seminte. Se pune intrebarea, oace cum se poate asigura
supravietuirea speciei in fata devastarii produse de exploatatorii de lemn,
daca exista o slaba calitate a datelor din teren, lipseste un plan de
management credibil, monitorizarea este slaba, organele guvernamentale au
capacitate slaba de a implementa eventuale decizii in realitatea din padurile
tropicale, finantarea este slaba, coruptia este un fenomen important, iar
populatia saraca are doar ocazia sa lucreze la exploatari in conditii greu de
imaginat... ?
Mari importatoare de mahon sunt SUA (60% !! din volumul total mondial),
Canada, Marea Britanie, Italia, Spania, Olanda etc. Spania arata cum ca
importurile de lemn tropical se fac in vapoare mari, care aduc diferite
esente iar in stare semiprelucrata ele sunt greu de deosebit, este greu de
identificat specia; Muzeul National de Stiinte ale Naturii lucreaza la un
sistem de identificare pe baza de ADN, dar mai este pana la functionalitate.
La dezbaterile din Standing Committee a CITES, din 2 iunie 2007, inca inainte
de inceperea CoP, au aparut la suprafata diferendele rivind «subiectul
mahonului». Taierilele ilegale si nesustenabile de arbori, mai cu seama a
exemplarelor de mahon cu frunze mari in Peru, in principal de catre
comunitatile sarace aflate in distress social, constituie o chestiune
complicata. Autoritatea de management nu a luat in considerare limita
considerata sustenabila de catre propia autoritate stiintifica din Peru (5.000
mc), cosiderand a fi posibil a fi taiate 30.000 mc pe an. Totodata, desi
guvernul peruvian a promis la CoP 13, nu a fost stabilit un diametru minimal,
sub care sa nu se poata taia exemplarele. Structuri neguvernamentale/
independente sustin ca exista o mare frecventa a iregularitatilor extragerii
de mahon, recomandand stoparea importului dinspre Peru, pana cand tara
demonstreaza ca managementul mahonului asigura sustenabilitatea speciei. Se
cere toleranta zero pentru
comert ilegal cu mahon. Desigur, guvernul peruvian zice ca totul este sub
control, pe cand analize facute de structuri independente cer stoparea
exportului pe cel putin 2 ani (sustinuti de Norvegia), iar EU aminteste de
nevoia de a reduce cota la 1.000 de arbori pe an. Guvernul peruvian promite ca
vor planta 1 milion de puieti de mahon in urmatorii cativa ani, si estimeaza ca
cca 5% vor supravietui. Negocieri tensionate pentru a evita situatii dificile
de acceptat politic
Peter
---------------------------------
Ready for the edge of your seat? Check out tonight's top picks on Yahoo! TV.
