Nota: Scrisoarea de mai jos a luat drumul Parlamentului European (prin
Posta Romana) spre fiecare din cei 35 eurodeputati români sâmbata 21
Ianuarie. Am primit deja un raspuns preliminar (singurul) de la domnul
POPA Nicolae Vlad, membru în Comisia pentru petitii a PE.
-----------------------------------------
Stiati ca
* prin lege, la 900.000 (500.000 adulti) de discromati români nu
li se permite sa fie soferi amatori?
* desi nu se poate legal în tara, discromatii ar putea sa-si ia
permisul (legal) în restul Uniunii Europene?
* în practica, discromatii români tot în tara fac scoala de sofer,
eventual deschizand ceva mai larg portmoneul?
* soferilor europeni ce intra în tara nu li se face test de
percetia culorilor la granita?
* medicii oftalmologi nu stiu si/sau nu le pasa ca situatia din
România e probabil unica?
* celor mai multi români putin le pasa, nici medicilor de
discromati, nici discromatilor de legile absurde?
România si drepturile celor 900.000 de discromati
Scrisoare deschisa catre onor. 35 de reprezentanti ai românilor în
Parlamentul European
Stimatii nostri,
Ma numesc Vasile Tomoiaga si sunt discromat. La fel ca aproximativ
850.000 de români de sex masculin si 40.000 persoane de sex feminin.
Si poate la fel ca doi dintre dumneavoastra. Spun doi pentru ca
statistic 8 procente (sau unul din 12) barbati mostenesc o defectiune
genetica manifestata printr-o perceptie putin diferita a culorilor,
afectiune numita discromatopsie. Discromatii, în general si în marea
majoritate, disting si rosul si verdele, dar contrastul între anumite
culori/nuante apropiate în spectrul vizual poate fi mai scazut decât
la cei care vad normal. De exemplu, eu nu vad zmeura coapta de la
15-20 de metri, dar sora mea o vede. Însa n-am spus niciodata ca
cineva are ochii rosii când erau verzi, nici n-am trecut
(neintentionat) pe culoarea rosie a semaforului.
Cei mai multi dintre dumneavoastra probabil ca nu cunoasteti amanunte
despre aceasta anomalie, si poate ca va mira si numarul foarte mare de
persoane afectate. Daca am trai de la granita cu Ungaria spre vest,
pâna în estul continentului american, sau din nordul Canadei pâna în
sudul Australiei nici nu ar trebui sa ne facem griji sau sa ne
intereseze detalii despre discromatopsie sau discromati. Dar România
este o tara aparte în aceasta privinta. Pentru ca la noi discromat
este sinonim cu inapt sofer.
Aceasta anormalitate este contrabalansata într-un mod mioritic
tragi-comic de o alta: predilectia românului ca parte a unei societati
"afectiv-difuze" de a utiliza "pilele, relatiile, cunostintele [
]
pentru suprimarea greutatilor birocratice", cum scrie Dan Ungureanu &
Xandrei Popescu în excelentul articol-analiza Mentalitate si ideologii
(Cultura, Nr. 15 (120), 19 aprilie 2007). Acest lucru mi s-a confirmat
din nou si din nou atât în discutiile private cât si pe forumurile de
pe internet unde s-a scris despre acest subiect, când în majoritatea
covârsitoare a cazurilor am fost sfatuit amical sa deschid portmoneul
sau sa schimb examinatorul pâna la obtinerea rezultatului satisfacator.
Acesta este si motivul pentru care dumneavoastra nu stiti despre
existenta problemei acestor 900.000 de români. Daca medicul îi spune
omului nostru ca nu poate conduce din cauza unei probleme de vedere cu
nume complicat când el vede musca la 7 metri si stie care-i ala verde
si care-i ala rosu iar culorile semaforului nu le-a confundat
niciodata, acesta nu se lasa pagubas asa usor. Daca are nevoie de
permis, permis o sa aiba. Astfel interdictia legala de a fi sofer
pentru discromati se transforma într-un pretext în plus pentru a da
si/sau a cere mult hulita si des întrebuintata spaga. Însa nu trebuie
sa fie asa. Unul din mobilele principale ale hotarârii de a demara
acest proiect a fost refuzul de a trece pe lânga lege, cu atât mai
mult cu cât în acest caz legea este aberanta.
Pentru a întelege mai bine contextul si motivatia demersului de
eliminare a restrictiei de a fi sofer pentru discromati, va rog sa
urmariti cu atentie putina istorie. În toamna anului 2006 am fost
declarat inapt sofer de catre un medic oftalmolog al Policlinicii CFR
Cluj-Napoca, în urma examinarii cu pansele Ishihara si a vederii în
lumina crepusculara. Împreuna cu Radu Popescu, un discromat (sofer)
care locuieste în SUA ne-am documentat cât mai bine cu putinta din
informatia prezenta pe internet si personal am alcatuit un memoriu cu
4 pagini de explicatii si 3 anexe pe care l-am trimis în februarie
2007 la sectia de oftalomologie a câte unui spital sau policlinica din
fiecare resedinta de judet, la Societatea Româna de Oftalmologie, la
Ministerul Sanatatii, si la 4 Universitati de Medicina si Farmacie
(Bucuresti, Cluj-Napoca, Iasi, Timisoara). La exact o saptamâna am
trimis memoriul prin email la principalele televiziuni (în afara de
OTV), ziare si radiouri, apoi la Centrul de Asistenta pentru
Organizatii Neguvernamentale (CENTRAS), la Asociatia pentru Apararea
Drepturilor Omului în România si la Fonduri Structurale. De la
Ministerul Sanatatii mi s-a raspuns ca petitia a fost transmisa
Comisiei de Oftamologie care este abilitata sa analizeze si sa
solutioneze cererea mea. Comisia nu a trimis nici un raspuns desi este
o institutie publica si prin lege este obligata sa raspunda într-un
interval de timp stabilit. Motivatia lipsei raspunsului mi-a fost
comunicata prin telefon de catre presedinte, doamna medic primar
oftalmolog Monica Pop, director al Spitalului Clinic de Urgente
Oftalmologice Bucuresti care este ferma în convingerea ei de a nu
acorda calificativul apt discromatilor, si care nu va accepta asa ceva
atâta timp cât va fi presedinte. În 29 iunie am cerut explicatii
scrise Comisiei de Oftalmologie (comisie consultativa a
Parlamentului), în care sa motiveze solid, stiintific, medical, cu
studii de specialitate si coroborat cu practici similare
internationale teza ca discromatii sunt periculosi ca soferi. Nu este
nevoie sa spun ca explicatia nu a sosit nici în ziua de azi. Dupa o
luna am apelat la Centrul SOLVIT printr-o petitie bine argumentata în
care am cerut ajutor european pentru solutionarea problemei
discromatilor, având în vedere ca intern am avut parte de ignoranta.
Dat fiind ca nu era în abilitatea SOLVIT acest caz, am retrimis
documentul Comisiei de Petitii a Parlamentului European. Acestia au
luat act de cererea mea ca cetatean european si am primit raspuns
prompt în care mi s-a spus ca petitia va fi evaluata si daca este
acceptata va fi examinata de comisie într-o sedinta deschisa publicului.
Între timp am încercat sa adun date despe legile din alte tari în ce
priveste discromatii, si pâna acum am aflat ca în Olanda
"discromatopsia nu reprezinta o restrictie/impediment pentru soferi",
în Noua Zeelanda "nu exista cerinte pentru testarea vederii cromatice
în determinarea aptitudinilor de a conduce", în Canada "vederea
culorilor nu este o cerinta pentru conducerea sigura", în Statele
Unite "studiile arata ca nu exista nici o asociere între deficienta de
perceptie cromatica si abilitatea redusa de a conduce", în Germania
"discromatopsia reprezinta o problema doar în cazul persoanelor care
doresc sa obtina permisul de conducere pentru soferi profesionisti",
în Elvetia "discromatilor li se permite sa aiba permis de conducere",
iar în Franta "discromatopsiile sunt compatibile [cu calitatea de
sofer]. Candidatul va fi informat [despre anomalia sa de vedere]".
În România însa Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 87 din 03.02.2003
pentru aprobarea listei afectiunilor medicale incompatibile cu
calitatea de conducator de autovehicule include discromatopsiile, iar
Ordinul nr. 350 din 12/04/2003 privind modificarea Ordinului nr.
87/2003 nu le mai specifica explicit, ci doar ca permisul de conducere
auto nu se va elibera sau nu se va reînnoi persoanelor care sufera de
orice afectiune oftalmologica care compromite siguranta condusului. În
convorbirea telefonica (initiata de mine) cu doamna Monica Pop mi s-a
spus ca a fost o eroare omiterea discromatopsiilor din lista si ca
acest lucru va fi corectat. Oricare ar fi situatia legala (care este
cel putin ambigua) practica testarii eliminatorii cu plansele Ishihara
este înca omniprezenta, o parte din vina fiind si ignoranta medicilor
oftalmologi.
Având în vedere caracterul evident ne-european, izolant,
discriminatoriu si aberant (un discromat vest-european poate conduce
fara nici o restrictie similara în România dar discromatului român nu
i se permite sa conduca pe pamântul tarii sale) ale reglementarile
legale în ce-i priveste pe discromatii care doresc sa devina soferi
amatori, avem încredere ca aceasta cauza va fi studiata de
dumneavoastra si aparata în Parlamentul European la momentul potrivit.
În numele celor 900.000 de români discromati, va multumim pentru grija
cu care veti reprezenta si apara interesele noastre si astept cu
interes rezultatele implicarii dvs. sustinute.
Nota: toate documentele aferente, text si/sau fotocopii, cât si
explicatii detaliate se afla pe blogul http://discromat.wordpress.com/
(Se poate începe de la harta site-ului:
http://discromat.wordpress.com/harta/)
