Negociatorul Sef al Romaniei cu U.E., Prof. dr. Vasile Puscas, despre grava criza institutionala din U.E.
Criza Leadership-ului European Prof. dr. Vasile Puscas, Deputat - 23 Iunie 2008 http://www.informatiacluj.ro/arhiva/158_1019/eveniment/criza_leadership_ului_european "Problema legitimitatii Tratatului de la Lisabona nu stă in inlăturarea NU-ului Irlandez, ci in curajul de a răspunde la intrebarea: cati NU si cati DA ar exprima cetătenii europeni din toate Statele Membre?" "In loc ca liderii politici să prezinte cu convingere si exemplul faptelor o viziune simplă si pragmatică despre Uniunea Europeană, au oferit o materie juridic-tehnicizată care dădea impresia că se adresează unui "stupid people" care ar trebui să dea crezare unei elite politice ce-si extrăgea pretentiile doar din succesele predecesorilor." De la aflarea vestii despre NU-ul Irlandez la Tratatul Reformei U.E. (zis Tratatul de la Lisabona), s-au făcut auzite o multime de scenarii alarmiste: - UE ar fi in criză si nu va mai putea functiona; - institutiile [europene] comunitare ar fi intr-o stare de confuzie...; - UE nu va putea fi un actor global important; - conduita paradoxală a Statelor Membre cu influentă ridicată si a celor considerate "povesti de succes” ar arăta că nu mai există coeziune integrativă intre Bruxelles si celelalte capitale europene etc. Pe de altă parte, liderii europeni sunt mai putini interesati să descifreze mesajele NU-ului irlandez, atentia lor fiind concentrată pe găsirea unei solutii reparatorii de urgentă si diminuarea scăderii prestigiului lor politic. Ultimul Consiliu European [de la Bruxelles] intentiona să fie un fel de conclav bizantin care să traseze căile "democratice" ale "alegerii" primului presedinte al U.E. si să convină asupra modalitătilor constituirii si functionării Serviciului Diplomatic European [in frunte cu un Ministru de Externe al U.E.], dar a trebuit să ridice mai intai steagul de pericol [si avarie], căci apărea posibilitatea aminării datei propuse pentru inceperea functionării UE pe baza Tratatului de la Lisabona. Criza Uniunii Europene nu se datorează procesului de extindere (2004-2007). Dimpotrivă, aderarea celor 12 Noi State Membre a impulsionat procesul integrationist si o dinamică mai vivace a dezvoltării Pietei Interne a UE. NU-ul irlandez nu a generat o nouă criză, ci a subliniat că autoritătile comunitare si statele nu au venit cu răspunsuri adecvate la vechi si noi provocări globale si multiple probleme ale cetătenilor. Spre exemplu, prin faptul că Europa va vorbi lumii printr-o singură voce nu inseamnă că va face fată provocărilor globale, atita vreme cât nu va accelera cresterea competitivitătii [produselor si institutiilor ei]. Credibilitatea internatională a UE nu este dependentă doar de Serviciul Diplomatic European, cit mai ales de capacitatea de a mobiliza resurse pentru aplicarea unor proiecte care interesează comunitatea internatională, pe termen mediu si lung. Or, pentru a realiza asa ceva e nevoie ca Uniunea Europeană să aibă o viziune credibilă despre evolutia sa si a sistemului international [global]. Iar o asemenea viziune lipseste, dovedind că liderii europeni nu au avut vointa si putinta să o elaboreze, să o dezbată si să o aplice. De aceea, se poate afirma că problemele UE se datorează, in primul rind, leadership-ului european si nicidecum ideii europene, constructiei europene. Cu atit mai putin a cetătenilor europeni! Parafrazindu-l pe Kagan, am putea spune că cetătenii europeni trăiesc pe planeta realitătii, iar liderii europeni se află, fiecare, pe cite un asteroid in miscare browniană. Iesirea Europei din paradigma Războiului Rece a fost pregătită de un leadership politic european care avea in frunte un duet vizionar si decis: Kohl-Mitterand. Următoarele generatii de lideri europeni s-au divizat: o parte s-au grăbit să "consume" succesele victoriei post-Războiul Rece, iar o alta s-a străduit din răsputeri să constientizeze că Uniunea Europeană trebuie si ea să se transforme. De la Tratatul de la Maastricht, la Tratatul de la Nisa s-au incercat modificări institutionale si functionale in stilul epocii Războiului Rece, ducind Uniunea Europeană spre o birocratizare accentuată. De aceea, s-a decis convocarea Conventiei pentru Viitorul Europei care, intre 2002-2004, a propus Tratatul Constitutional European, text care a intentionat să pună impreună aspectele institutional-functionale cu cele politice, propunind un sens mai coerent obiectivului uniunii politice. NU-ul francez si olandez (2005) s-a datorat incapacitătii politicienilor de a se pune in fruntea transformării Uniunii Europene. Si, in loc să se repare acest tip de greseală, actualii lideri au făcut o altă eroare enormă: au eliminat sensurile identitătii politice [crestine] europene din Tratatul Constitutional, preluind doar propunerile institutionale si birocratice, care si asa erau mult prea complicate pentru intelegerea cetătenilor europeni. Ei nu au inteles că cetătenii europeni nu se tem de prea multă integrare europeană, ci de intalnirea cu complexa si dificil de controlat masinărie euro-birocratică. In loc ca liderii politici să prezinte cu convingere si exemplul faptelor o viziune simplă si pragmatică despre Uniunea Europeană, au oferit o materie juridic-tehnicizată care dădea impresia că se adresează unui "stupid people" care ar trebui să dea crezare unei elite politice ce-si extrăgea pretentiile doar din succesele predecesorilor. Problema legitimitătii Tratatului de la Lisabona nu stă in inlăturarea NU-ului irlandez, ci in curajul de a răspunde la intrebarea: cati NU si cati DA ar exprima cetătenii europeni din toate Statele Membre? Este regretabil că mecanismele care privesc eficientizarea procesului decizional in UE si unele perfectionări institutionale (inclusiv presedintia UE, Serviciul Diplomatic European etc.) nu au fost deja aplicate. O nouă aminare ar decredibiliza si mai mult Uniunea, atit intern cit si international. Solutii de moment si pe termen scurt pot fi găsite. Rămane insă adevărata problemă: cind se va manifesta un leadership european care să mobilizeze resursele Uniunii Europene pentru mult asteptata intalnire cu aspiratiile cetătenilor europeni si problemele globale ale secolului al XXI-lea?" Deputat Vasile PUSCAS
