Nu misca nimic. Doar pe trotuar sunt cinci caini colorati. Merg impleticit. Eu merg pe strada. Ii aud pufnind si stranutand dincolo de sirul de masini parcate. Nici un loc pentru oameni pe trotuar. Intuneric, becuri galbene, asfalt, e clar, e noapte! He-heeeii… Nu e nimeni. Statia RATB e goala si nu mai vine nici un troleu. Banda de asfalt se tot ingusteaza. In capat are cateva lumini. Niste dungi si niste patrate unde sunt pereti de cladiri goale. Si masinile care mai trec la ora asta, vaaaajjjjjj… sunt tot goale. Sunt conduse de fantome. Flutura grabit, ca niste carpe. Parca le soarbe cineva. E curat asa cum ar trebui sa fie intr-un spital. Asfalt curat. Gri. Neted. Vid. Cineva a maturat tot. N-are cum sa mai vina nici un troleu. Stiu ca nu o sa vina nici un troleu. N-are de unde sa vina. Probabil ca nici macar nu l-au inventat. Metalul si cauciucul sunt ceva rar. Aproape ca nu exista. Asa de rar ca nici n-apuci sa-l vezi. In afara de asfalt sunt multe lumini ordonate, de culoarea unor sori congelati.
http://povestind-bucurestiul.org/index.php/graffiti/369-foarte-tarziu -- Tatueaza Bucurestiul cu povestirile tale :) http://povestind-bucurestiul.org
