„Toceala trebuie sa se termine!" - spun reprezentantii Ministerului. "Ei bine, nu, toceala trebuie sa inceapa!" - scrie Dan Ungureanu in "Dilema Veche".
Daca iesim din conflictualismul retoric si lamurim sensurile termenului "toceala", ambele indemnuri sunt sustenabile si ar merita puse in practica! S-ar putea scrie tomuri multe si groase despre fiecare dintre cele doua asertiuni. Voi schematiza - cu riscul de a produce intelegeri gresite. 1. Toceala - inteleasa ca practica (actuala) de memorare-reproducere cvasi-mecanica, trunchiata, de foarte multe ori distorsionata a unor informatii selectate la intamplare sau dupa criterii "politice" (servind interesele, inclinatiile etc. cuiva), ori pur si simplu a unor insiruiri de cuvinte fara substanta, continut, sens - trebuie sa se termine! Pentru ca nu numai ca nu aduce beneficii, dar constituie un pericol autentic, si pentru individ si pentru societate: la nivelul individului, conduce la stress masiv, frustrari si neincredere in sine; la nivelul societatii, conduce (a condus deja) la atitudini de desconsiderare si respingere a muncii intelectuale si a intelectualilor si la aparitia unei "clase" numeroase de persoane hiper-complexate, care pe de o parte se simt indreptatite sa revendice toate drepturile cuvenite celor care stiu (carte, meserie etc.), iar pe de alta parte pastreaza in subconstient un potential agresiv imens generat de sentimentul de impostura (memoria "strategiilor" prin care si-au obtinut diplomele nu se sterge usor) si de incapacitatea de a face fata unor standarde mai riguroase si mai inalte. 2. Toceala - inteleasa ca "stiinta de carte" autentica, i.e. ca memorare-reproducere-analiza-critica-utilizare *riguroasa, nuantata, cu acuratete, dar si cu simt al realului (al nevoilor practice)* a unor cunostinte selectate atent, dupa criterii rezultate dintr-o reflectie profunda cu privire la scopurile educatiei, individuale si sociale, pe termen scurt, mediu si lung - trebuie sa inceapa! Pentru ca fara cunostinte *riguroase si suficient de extinse*, fara *exercitiul* de a le supune unei prelucrari complexe si profunde si fara *exercitiul *de a le aplica nuantat nicio performanta practica reala nu e posibila - decat din intamplare, ori la standarde care ne mentin sau ne coboara si mai mult in "lumea a treia"! Creativitatea, de care facem atata caz, e o iluzie in absenta unui "bagaj" suficient de "greu" de cunostinte! Afirm de cativa ani ca, in modurile de functionare neoliberal-postcomuniste, invatamantul s-a transformat dintr-un factor de progres social (idealul care a fundamentat dezvoltarea sa in epoca moderna) intr-un *real pericol social*. Nu, termenul "pericol social" nu e prea dur. Si imi promit mie insami sa gasesc intr-o zi "lucrurile" de care am nevoie pentru a-mi face publice argumentele. Prof.univ.dr. Elisabeta Stanciulescu 2010/1/13 Catalin Dimofte <catalin.dimo...@gmail.com> > > > „Toceala trebuie să se termine.“ Ei bine, nu, toceala trebuie să înceapă. > > http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=308&cmd=articol&id=12227 > > > > > -- Elisabeta Stanciulescu, Ph.D. Freelancer : Research, Consulting and Multidisciplinary Coaching-style Lifelong Learning Motto: Raportarea la un ideal e singura care deosebeste clar fiinta umana de orice alta forma cunoscuta de viata, e, probabil, ceea ce numim 'har', numai ea face ca viata noastra sa fie intr-adevar umana - si divina, poate... N.B. Daca ati primit din greseala sau ati fi preferat sa nu primiti acest e-mail, va rog sa acceptati scuzele mele cele mai sincere.
