Sfera semantica a politetii e mult mai larga si se este centrata in jurul ideii
de respect fata de celalalt; din punctul meu de vedere, nu poti pune semnul
egalitatii intre ipocrizia blanda si politete. Dar cand, constient sau nu,
traiesti intr-un turn de fildes.....
"LORELEI, Lorelei" <[EMAIL PROTECTED]> wrote: "N-am crezut niciodata
in specificul national, in "sentimentul romanesc al fiintei", in tot ceea ce
filozofii culturii si psihologii maselor ne-au atribuit ca sa ne distinga de
alte popoare. Nu cred ca suntem mai ospitalieri decat altii, mai harnici sau
mai hoti.
Nu-mi pare nici bine, nici rau ca sunt roman. Uneori regret ca nu m-am nascut
elvetian, dar imediat imi aduc aminte ca as fi putut sa ma nasc ugandez. Suntem
si noi, romanii, undeva "la mijloc de rau si bun", cum scria Ion Barbu, un neam
sub soare, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Daca n-am luat nici un premiu
Nobel, in schimb am inventat stiloul. Daca zidul ni s-a prabusit peste noapte,
ne-am apucat cuminti, a doua zi, sa-l ridicam la loc, si tot e ceva. Am fi
putut, in definitiv, sa-l lasam in plata Domnului de zid si sa ne caram cu
totii in alta parte... Cu toate astea, exista ceva specific romanesc, ceva atat
de adanc in firea noastra, a celor care traim azi pe acest plai de dor,incat
m-as hazarda sa
spun ca este insasi esenta "romanismului" in acest moment istoric. Este cercul
vicios al isteriei provocate de stres si al stresului provocat de isterie.
Dati-mi voie sa fiu, in continuare, mai explicit.
Daca traiesti numai in Romania, e posibil sa nu-ti dai seama ca e ceva in
neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o data cu el. Esti
una cu toti ceilalti. Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e
cu neputinta sa nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici. De cat de
chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta. Nu se poate sa nu
fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele mai raspandite strategii de
supravietuire e mitocania agresiva. In orice tara civilizata oamenii incearca
sa-si menajeze nervii cat se poate de mult. Sunt prevenitori unii fata de altii
in forme duse aproapepana la caricatura. Si-au dezvoltat zambete sociale si
ritualuri de contact care sa elimine, practic, posibilitatea oricaror
conflicte. Cand cineva te contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to
disagree" ("am cazut de acord ca nu suntem de acord"). Cand cineva te calca pe
picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze. O ipocrizie blanda
si surazatoare te intampina peste tot, ca un balsam care alina toate ranile si
satisface toate susceptibilitatile. Aceasta ipocrizie poarta numele de politete
si e esentiala pentru fluidizarea substantei sociale. Romanul nu este asa
pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa. Pentru ca la noi, daca esti bun, esti
calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara care devine vanzatoare. Isi iubeste
meseria si isi propune sa fie cat mai draguta si
mai serviabila cu clientii. Zambetul profesional, acel zambet care vinde marfa,
i se va sterge insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor
tranti cate-o badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din
prima zi de lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i
dispara complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si
scarbita, care te repede de nu te vezi. Badaranii de care-am vorbit nu sunt
nici ei badarani din nastere. Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si
care-au fost umiliti de cand se stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit
pe pielea lor ca nu tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate
ghiseele, au rezolvat numai urland.Pentru ca doar fiind mitocani au avansat
social, calcand peste cei blanzi. In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti
"in perioada" de sergentii lor. Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe
noii recruti si mai abitir. Si tot asa, in toate straturile sociale
si la toate nivelurile, romanii isi sunt propriii calai si propriile victime
intr-o societate profund alienata psihic, o societate isterica. Cred ca asta ne
distinge, ca romani, in lume, la ora actuala: tensiunea continua la nivelul
vietii cotidiene. Starea continua de explozie, care ne provoaca ulcere si
atacuri cerebrale. Conflictul generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa
spun prin asta ca suntem fundamental rai. Fireste, ne-au impins spre asta
saracia si lipsa de orizont, carentele de educatie, perplexitatea maselor
taranesti dezradacinate si aduse in ghetourile marilor orase. Pot fi si alte
explicatii obiective. Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest
chimism social. Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa
ne placa sa fim rai. Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si
obscenitate. Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai
moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate
ale publicului. Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a
distinge binele de rau ca tarfele, securistii si noii imbogatiti. Ascensiunea
(sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele premiu castigat cu pretul
mitocaniei noastre. Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart
decat printr-o lunga terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lunga,
scumpa si cu un rezultat incert. Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata."
Lorelei
---------------------------------
Ahhh...imagining that irresistible "new car" smell?
Check outnew cars at Yahoo! Autos.
[Non-text portions of this message have been removed]
---------------------------------
Ahhh...imagining that irresistible "new car" smell?
Check outnew cars at Yahoo! Autos.
[Non-text portions of this message have been removed]
