Basescu
Andrei Plesu, Dilema veche, Nr. 169, 4-10 mai 2007
Textul de mai jos a aparut in Dilema acum aproape zece ani, pe vremea cind
Traian Basescu era ministrul Transporturilor in Guvernul Ciorbea. Ici-colo, ar
fi de facut oarecari modificari. Intre timp, personajul pe care il defineam
atunci ca om de actiune a ajuns in postura de presedinte, adica, potrivit
Constitutiei noastre, a unui om de reprezentare. O asemenea postura e greu de
armonizat cu firea jucatorului. Nici trecerea de la disciplina de echipaj la
spiritul de echipa nu e la indemina in cadrele metabolismului basescian. Dar
continui sa cred ca Romania de azi are mult mai multa nevoie de acest tip de
metabolism, decit de micii maestri ai aranjamentelor oportune care se inghesuie
sa o conduca. Tot soiul de prosti si de ticalosi submineaza Constitutia tarii
cu aerul ca o protejeaza, si prefera o dictatura de gasca unei politici de
bun-simt si de convingeri. UDMR si PRM in aceeasi barca, Vacaroiu la Cotroceni,
Voiculescu la rampa si liberalii manipulati de
socialisti de circumstanta iata rezultatele iresponsabile ale regimului
nostru curat constitutional. Pe acest fundal, concluzia textului meu de acum
zece ani ramine valabila.
Am auzit ca unele sedinte de guvern dureaza douasprezece ore. E semn rau.
Inseamna ca pregatirea sedintei e inclusa in sedinta propriu-zisa in loc sa o
preceada, ca deciziile sint caznite, ca unanimitatea e rara, ca prim-ministrul
e prea rabdator, ca, deseori, lucrurile trebuie reluate de la zero, ca
dezbaterile sint baroce si circulare. (Uimitor e ca cele douasprezece ore de
discutii produc, frecvent, ezitari si confuzii diagnosticate ca lipsa de
comunicare!).
Dincolo de explicatii obiective si justificari plauzibile, e limpede ca tipul
uman dominant in guvernul nostru nu este omul de actiune. Omul de actiune nu
poate sta pe un fotoliu fie si ministerial vreme de douasprezece ore. Il
apuca nevricalele, se arunca pe fereastra, fuge! Sitzfleisch, adica
aptitudinea sezutului, nu au decit firile contemplative si dialectice.
Visatorii. Intrebarea este cit de visator isi poate permite sa fie un guvern al
reformei. Sa sezi si sa cugeti se poate. Dar sa sezi si sa faci, sa misti
lucrurile raminind nemiscat asta nu-i reuseste decit lui Dumnezeu.
In guvernul acesta de convorbitori care nu comunica exista, evident, si
exceptii. Prototipul lor mi se pare a fi Traian Basescu. In mod limpede, el
este un om de actiune. Un executiv prin vocatie. Cind are de spus ceva o
spune. Abrupt, uneori brutal, dar fara echivoc si fara retorica. Nu are o
ideologie. Are scopuri, strategii imediate si imaginatie pragmatica. Cind spune
ca va face face. De multe ori face inainte de a spune. Cind a facut ceea ce
si-a propus sa faca, nu da niciodata inapoi. Nu se lasa intimidat de greve,
amenintari, razmerite. Are solutii si isi asuma riscul aplicarii lor. E tonic.
Crede in fapta lui si inspira incredere. E bine dispus. Iar cind se infurie
iese la bataie fara precautii preliminare, fara sa-si aleaga, abil, mijloacele.
Capabil de abuzuri temperamentale, e incapabil, dupa parerea mea, de alt gen de
abuzuri. Vorbeste prea raspicat si actioneaza prea transant ca sa fie suspect
de calcul venal si derapaj tenebros. Nu stiu daca ar fi un
bun ministru in vremuri normale; nu e omul potrivit sa administreze calmul,
linearitatea, gata-facutul. Dar in tranzitie, asadar intr-un moment in care
ceea ce conteaza e decizia curajoasa si prompta, obsesia tintei, infaptuirea
neintirziata, Traian Basescu e excelent. Multiplicat, ar da guvernul care ne
trebuie. In plus, reuseste sa fie simpatic, cu aerul lui nesofisticat,
indaratnic, putin sui, hitru, direct. Cind nu te astepti, are accese de candida
timiditate. Format ca om de echipaj, e, cu siguranta, si un bun om de echipa. E
simplu, camaraderesc, eficace. Fara pretentii si fara complexe. M-am intrebat,
adesea, care e, in definitiv, secretul reusitei lui, cheia seninei lui
inflexibilitati. Cred ca stiu raspunsul: nu vrea deloc sa fie, cu orice pret,
ministru. A mai fost si s-a putut intoarce, cu naturalete, la ale lui. Mi se
pare ca, la un moment dat, s-a apucat de fabricat inghetata; nu ma indoiesc ca,
la o adica, ar prelua din nou, cu placere, comanda unei nave.
Ministeriatul nu e decit ceva de facut, o necesara corvoada: fara fasoane,
fara mirajul prestigiului si al carierei, fara fascinatia beneficiilor. E vadit
ca lui Traian Basescu nu-i pasa deloc, dar absolut deloc, daca de miine va
trebui sa faca altceva. De aceea, se comporta, mereu, ca un om liber. De aceea,
pina una-alta, e indispensabil.
(Dilema, nr. 252, 21 noiembrie 1997)
---------------------------------
Ahhh...imagining that irresistible "new car" smell?
Check outnew cars at Yahoo! Autos.
[Non-text portions of this message have been removed]
