Scrisoare deschisă către Radiodifuziunea Romană despre cum o
adaptare radiofonică elimină mesajul creştin din basmul "Făt-Frumos din
lacrimă" de Mihai Eminescu
În anul 2002 a apărut in Colecţia Radio-Prichindel, Editura "Casa
Radio", basmul sus amintit, insoţit de un CD ce conţine o adaptare
radiofonică de Mircea Ştefănescu, inregistrare din anul 1964.
Radiodifuziunea Romană deţine inregistrări remarcabile, făcute de-a
lungul timpului cu cei mai valoroşi actori romani, care incantă
ascultătorii, dar mai sunt şi capcane ale cenzurii comuniste, care ar
trebui eliminate.
Nu ştiam, la fel ca aproape toţi cei care am făcut şcoala in anii
comunismului, şi nici nu aş fi aflat despre acest mesaj creştin al
basmului respectiv, dacă nu ar fi trebuit să-l duc la grădiniţă pe
nepotul meu, cale de o jumătate de oră cu maşina, undeva in SUA, timp
in care am ascultat o casetă cu acest basm. La inceput am ciulit
urechile ca să-mi reamintesc intamplările din basm, apoi am ascultat
splendidul fundal muzical şi efectele sonore ca in final să fiu atent
la ceea ce nu ştiam, adică mesajul creştin. M-am uitat mai bine la
casetă şi am văzut că era o inregistrare Roton, regia artistică Liviu
Smantanică şi ilustraţia muzicală Geo Sfaiţer. Cand am venit din ţară
am adus insă şi CD-ul cu adaptarea radiofonică, ascultandu-l din
curiozitate, am văzut că seamănă cu caseta, dar a fost cenzurat,
lipsind partea cea mai importantă, care-l face deosebit de toate
celelate basme, mesajul profund creştin.
Dacă partea scrisă a basmului respectă intocmai ceea ce a scris
Mihai Eminescu, partea audio are "mici scăpări". Astfel este eliminat
complet Cuvantul Dumnezeu. De exemplu cand impăratul il intreabă pe Făt
Frumos de cine se teme mai mult, acesta răspunde: "De nime-n lumea
asta, afară de Dumnezeu". La fel răspunde şi impăratul la intrebarea
lui Făt-Frumos: "Eu iar de nime, afară de Dumnezeu şi de mama pădurii".
În varianta audio cei doi nu se tem de nimeni, la fel ca "eroii"
desenelor animate sau benzilor desenate de astăzi. După cateva zile
l-am intrebat pe nepotul meu, de patru ani şi jumătate, de cine se teme
şi spre bucuria mea mi-a răspuns: "De nimeni, doar de Dumnezeu. "Deci
sămanţa a incolţit. În adaptarea lui Mircea Ştefănescu, intre
Făt-Frumos şi Genarul are loc o singură intalnire, care rezolvă şi
moartea şi invierea lui Făt-Frumos doar prin o vrajă a fiicei
Genarului. În basmul original au loc trei intalniri, la prima Genaru il
iartă, atenţie, "pentru că Genarul era creştin şi puterea lui nu era in
duhurile intunericului, ci in Dumnezeu ".După a doua intalnire, din
cenuşa lui Făt-Frumos "se făcu un izvor limpede …Dar pe vremea aceea
Domnul umbla pe pămant."
Cu Domnul era şi Santul Petre, care după ce beau apa din izvor şi
se răcoresc la umbră apoi" … zise Sf. Petre: -Doamne ,fă ca acest izvor
să fie ce-a fost mai inainte.
-Amin! zise Domnul ridicand mana sa cea sfantă…"Aşa explica
Eminescu invierea lui Făt-Frumos, printr-o minune dumnezeiască. De
altfel şi naşterea lui Făt-Frumos este explicată de Eminescu ca pe o
minune creştină, astfel, la "rugăciunile impărătesei ingenuncheate,
pleoapele icoanei reci se umeziră şi o lacrimă se scurse din ochiul cel
negru al Mamei lui Dumnezeu".
În adaptarea radiofonică Făt-Frumos se naşte din o lacrimă a mamei
sale. Eminescu precizează şi timpul cand au avut loc intamplările din
basm, "…pe cand Dumnezeu calcă incă cu picioarele sale sfinte
pietroasele pustii ale pămantului", În varianta radiofonică, basmul
incepe cu uralele mulţimilor salutand pe Făt-Frumos. Mai mult, duşmănia
dintre cei doi impăraţi vecini se stinge la voinţa popoarelor, in
varianta radiofonică, ceea ce nu apare nicăieri in basmul lui Eminescu.
Chiar şi cuvantul "cruce" a fost eliminat din adaptarea radiofonică, Făt
Frumos devenind doar... "frate cu impăratul vecin" şi nu "frate de cruce", cum
zice Eminescu. După ce o slujeşte pe baba cu iepele, in adaptarea
radiofonică, Făt-Frumos, in basmul Luceafarului, era lăsat doar să plece
"să plece cu Dumnezeu", nu doar..."sa plece"! Foarte frumos descrie Eminescu
revenirea
vederii Ilenei "visa in vis că Maica Domnului desprinse din cer două
vinete stele ale dimineţii şi i le aşezase pe frunte". Desigur că
aceasta lipseşte din adaptarea radiofonică, la fel cum lipseşte şi
descrierea nunţii lui Făt Frumos, unde "Un roi de raze venind din cer a
spus lăutarilor cum horesc ingerii cand se sfinţeşte un sfant …"
În ultimul timp am ascultat şi citit foarte multe basme romaneşti
şi străine, dar un basm frumos cu un evident mesaj creştin, cum este
"Făt-Frumos din lacrimă" de Mihai Eminescu, nu am mai intalnit. Este foarte
păcat
să mutilăm o asemenea capodoperă cu o adaptare radiofonică care elimină
ce este mai preţios in acest basm. Suna a blasfemie. Cand o mare firmă de
autoturisme a
rechemat in service cateva zeci de mii de autoturisme pentru că s-a
descoperit o piesă defectă, s-a dat dovadă de curaj şi responsabilitate.
Oare Radiodifuziunea Romană, cand lansează in Colecţia Radio Prichindel, un
disc schilod, care deformează grosolan o capodoperă, va avea curajul
să ceară retragerea de pe piaţă şi inlocuirea lui cu un CD care să
reproducă intocmai capodopera lui Eminescu? Soluţii, desigur, există, nu ştiu
caţi dintre cei care au făcut inregistrarea in 1964 mai trăiesc;
Făt-Frumos (Ion Dichiseanu) ştiu că trăieşte, aşa că se poate corecta
adaptarea respectivă...
Pană atunci, să ne bucurăm de caseta inregistrată de Roton şi să sperăm că
va scoate şi un CD identic cu caseta respective.
Ioan Ispas - Newark, DE.
[Non-text portions of this message have been removed]
