De ce patriotii de carton lovesc în Mitropolia Basarabiei si Partidul Popular
Crestin Democrat
Ediþia de Vineri Nr.2008144 din 08 august 2008
Dupa cum vedeti, titlul acestui articol nu este o întrebare, ci un enunt
afirmativ. Asta pentru ca noi stim cine sunt cei care lovesc în Mitropolia
Basarabiei si în PPCD, care sunt interesele lor, pe cine au servit în trecut si
pe cine servesc acum. Sa le luam pe rând. Sa vedem mai întâi cine sunt
patriotii de parada sau de carton.
1. Portretul de grup al patriotilor de parada
Exista în Republica Moldova un soi de patrioti de parada care îsi scâncesc
marea lor dragoste pentru popor ori de câte ori au ocazia sa apara în public.
Ei sunt eroii, ei sunt martirii neamului nostru, vechi revolutionari de la
48, vorba lui Caragiale. De regula, sunt niste persoane cu o pregatire
profesionala si culturala superficiala, care nici nu au prea citit la viata
lor, nici nu au prea scris ceva mai de valoare si nici alte minuni nu au facut,
pentru ca nu au fost înzestrati cu nici un har. Asta desi unora dintre ei
Dumnezeu le-a dat, e drept, destul de dozat, un soi de talent, acesta nu a mai
ajuns sa se fructifice, fiind dizolvat prematur în alcool sau în prea multa
iubire de sine.
Patriotul de parada poate accepta orice, chiar si o ticalosie, numai nu
anonimatul
Acesti patrioti de parada nici de muncit nu au prea muncit (desi ar fi
putut sa faca munca onesta de salahor într-un laborator, la o catedra, la o
redactie sau la o biblioteca) din lene sau din teama de a nu cadea în umbra
anonimatului. Patriotul de parada poate accepta orice, chiar si o ticalosie,
numai nu anonimatul, care este un fel de mormânt pentru sufletul lui ahtiat de
aplauzele si recunostinta natiunii. Îi poti auzi vorbind despre propriile
merite, glorificându-si propriul trecut, la Vocea Basarabiei sau scriind în
Literatura si Arta, sau în alte ziare din presa galbena si mafiotizata.
Patriotii de parada, cu dramul de cultura sclipuit pe ici-colo, stiu sa se
dea drept intelectuali rafinati. Stiu cum sa prosteasca lumea, cum sa creeze
iluzia ca sunt culti, ca pot face trimiteri la nume celebre si au capul plin de
inteligenta. Orice prostie sau orice informatie banala prinsa din mers de la
radio sau dintr-o discutie privata în discursul lor tinut în fata microfonului
(într-un studio sau la o adunare), devine citat din opera nu stiu carui
filozof, savant, întelept, doctor, academician care a spus odata ... nu-mi
amintesc exact când si tot asa, si tot asa...
Mereu se victimizeaza, se plang ca sunt persecutati pentru ca isi iubesc poporul
Si, trebuie sa recunoastem, patriotii de parada au priza la public, mai
bine zis, au publicul lor. Prostimea, superficiala si incapabila a discerne
dincolo de traiul cotidian, îi apreciaza pentru ca ei sunt pe aceeasi lungime
de unda cu ea, pentru ca au trairi la fel de superficiale. O alta parte a
publicului, mai teribilista, mereu dornica sa fie impresionata, avida de
cuvinte mari, dar goale, iarasi îi aplauda. De multe ori chiar si persoane
integre care vad inconsistenta, lipsa de esenta, nulitatea intelectuala a
patriotilor de parada, cel mult îi privesc cu ironie, însa, de regula, îi
tolereaza prin nedorinta de a se implica, de a lua atitudine. De ce sa te pui
în poara cu un nebun?
Cei care cred ca patriotii de parada sunt firi inofensive gresesc amarnic.
Dimpotriva, acestia sunt vanitosi, razbunatori si chiar foarte periculosi. Ei
nu iarta, sunt necrutatori cu cei care le contesta sau nu le exalta calitatea
de patrioti ai neamului si de intelectuali subtiri. Dar si atunci când nu
sunt contestati, ei oricum se agita, se salta din calcâi în sus, scuipa venin,
lovesc fara mila doar ca sa se afirme cu orice pret, sa se impuna macar si în
mod dezonorant. Sau, dimpotriva, se victimizeaza, se plâng, în special la
Bucuresti, ca sunt persecutati pentru ca îsi iubesc poporul. Daca ai sta sa
te iei dupa mintea si minciunile lor, mai ca i-ai crede pe cuvânt, mai ca ai
spune ca sunt niste martiri.
Patriotii de parada, de regula, au turnat la securitate
De regula, patriotii de parada au pete negre în biografia lor, despre care
lumea, de multe ori, nu stie nimic. Ce au facut? ceea ce poate fi mai
dezonorant pentru o persoana care se pretinde intelectual si barbat al
neamului: în tineretile lor au tradat, si-au turnat colegii la securitate, iar
unii continua sa o faca pâna acum, când deja au ajuns la batrânete. Altii, pur
si simplu, nu au rezistat, au cedat, s-au frânt sau au obosit si, în loc sa se
retraga cu demnitate, sa se resemneze, sa se pocaiasca, ei s-au ticalosit.
Apropo de colaborarea patriotilor nostri de carton cu securitatea, mai
întâi cu KGB-ul sovietic, apoi cu securitatea moldoveneasca. Acum câtiva ani,
deputatii crestin-democrati au propus deconspirarea dosarelor securitatii,
initiativa care însa nu a fost acceptata de majoritatea parlamentara. Atunci
