[...
iata ce spune o eleva de clasa a V-a in lucrarea despre poluare
(avea si poze cu apa rosie, padurea si rana de pe deal,
le-am scos pt ca documentul depasea 5 M!) ...
=========
Un studiu de caz
„Prin Munţii Apuseni..." Amintiri dintr-o călătorie
O excursie într-una din regiunile ţării mai puţin afectate de
dezvoltarea industrială modernă făgăduia să fie întoarcerea către un
paradis pierdut al naturii pure. Şi în cea mai mare parte a fost. Am
văzut codri neatinşi de om, munţi sălbatici străbătuţi de defileuri
înguste unde ape limpezi îşi taie drum printre stânci de cremene,
animale sălbatice, pajişti nesfârşite, căsuţe de lemn luminate cu o
lampă de gaz, oameni minunaţi care-şi cinstesc obiceiurile.
Şi totuşi, câte o frunză galbenă se lasă deja zărită în codrul
fermecat din Tinereţe fără bătrâneţe ...
Am observat, am întrebat, şi am primit informaţii.
Pe valea Arieşului, de la Câmpeni către Oradea, în zona comunelor
Gârda şi Arieşeni, unde turiştii se grăbesc în microbuze sau maşini
proprii să văziteze celebra peşteră de la Scărişoara , un versant
întreg de munte părea spinarea cheală a unui animal bolnav.
Am aflat că pădurea a căzut victimă unor defrişări abuzive, şi că
acele cioturi erau tot ce mai rămăsese în urma tăierii copacilor.
Am învăţat să mă tem când aud zgomotul tăietorilor de lemne în pădurea
de deasupra Negrilesei, în hotarul comunei Bucium, ceva mai sus de
Poiana Narciselor (monument al naturii), pentru că acel munte ar putea
curând să arate ca spinarea unui animal bolnav.
Iar în drumeţie către stânca de bazalt a Detunatei, drumul forestier
era brăzdat de un şanţ adânc, şi m-am întristat, căci pe acolo
fuseseră târâte cadavrele copacilor ucişi.
Şi pădurea poate să moară...
În drum către Roşia Montană, am văzut apa Roşiei, care era roşie. Mai
sus., aproape de gurile galeriilor de mină, era roşie ca sângele. Am
aflat că, ieşind din mină, apa aduce cu ea oxizi de fier care îi dau
culoarea...
Mai sus, în masivul Cetate, se găseşte o carieră. Maşini uriaşe taie
felii de munte cu un zgomot infernal, ritmat din timp în timp de
explozii. Este cariera exploatării de aur de suprafaţă. Un nor de praf
se desprinde din acest şantier şi acoperă comuna, dând o tentă cenuşie
oamenilor şi plantelor. E praful degajat de desprinderea şi de
transportarea minereului.
De sus de pe munte, dincolo de o vale frumoasă şi verde care
adăposteşte satul Corna, se vede o rană albă pe coasta verde a
muntelui. Este cariera de la exploatarea de cupru de la Roşia Poieni,
de zeci de ori mai mare decât cea de la Cetate, şi de zeci de ori mai
mică decât cea proiectată a se executa de acum înainte.
În vale, la Gura Roşiei, se află un mic munte alb. Este o haldă de
steril, minereul din care s-a scos tot ce era util. Am mai văzut una,
lângă Zlatna. Înaltă de zeci de metri, lungă de aproape un kilometru,
halda de steril stă acolo de zeci de ani şi natura, oricât de
miraculoasă, nu a reuşit să le asimileze. Doar ici-colo un arbust
pipernicit şi-a înfipt rădăcina subţire pe coasta ei.
Mama a insistat să urcăm cu maşina către cariera de la Roşia Poieni.
Cu cât ne apropiam de vârful muntelui, peisajul semăna mai mult cu
unul selenar, impresionant dar lipsit de apă, vegetaţie şi viaţă. În
vârf, exploatarea arată ca un amfiteatru unde muntele e tăiat felie cu
felie, ca un tort. Rana cea albă ce se vedea de la mai mulţi
kilometri.
Şi muntele poate să moară...
A trebuit să renunţăm. Paza vigilentă a exploatării ţine departe ochii
curioşi. Am stat foarte puţin, dar la întoarcere, maşina noastră
albastră închis era toată albă de praf.
Prin cealaltă parte a muntelui, dinspre Lupşa, mânăstirea cea
străveche din Valea Arieşului, perspectiva este şi mai impresionantă.
Sub muntele de steril ce s-a adunat din 1978 de când se lucrează în
acest şantier, munte acum înalt de sute de metri, se află ce a mai
rămas din satul Geamăna. Câteva case.
Mai jos, un lac cu o stranie culoare violetă şi cu un aspect vâscos.
Câteva trunchiuri de copaci, chei de frunze deşi e plină vară, înţeapă
apa. Am aflat că acolo nu e nici un lac, doar ceea ce se numeşte
„iazul de decantare" în care se adună apa murdară, după ce minereul de
cupru a fost prelucrat. Deci piatra devine un munte de steril, apa
devine un iaz de decantare, o mare vineţie şi vâscoasă.
Apa aceasta a trecut mai înainte prin şi pe lângă multe substanţe
chimice. De aceea copacii mor, când apa aceasta ajunge la ei. De aceea
copacii nu aveau frunze.
Şi apa poate să moară...
Aceasta era aşadar apa moartă. Apă vie şi apă moartă... Şi vacile mor
dacă beau apă din iaz, spun bătrânii care au mai rămas în cele câteva
căsuţe dintre iaz şi munte, iazul de decantare şi muntele de steril.
Mai în jos, în mijlocul acestui iaz e o insulă şi pe insulă o biserică
mică şi veche cu turn ascuţit. Este închisă. Câteva cruci dintr-un
vechi cimitir coboară până la apă.
De fapt, apa e foarte aproape de zidul bisericii.
Dacă apa din iaz va creşte, în câţiva ani turla ascuţită a bisericii
va străpunge pânza apei ca şi trunchiurile desfrunzite ale copacilor,
cu crucea în vărful ei, ca o cruce dintr-un cimitir uriaş.
Şi satele pot să moară ?!...
Am întrebat dacă aşa va arăta Roşia Montana, peste câţiva ani.
Da, mi s-a răspuns, doar că rana din munte, halda de steril şi lacul
de cianuri vor fi fiecare de câteva zeci de ori mai mari.
Satul acela special de frumos, cu case vechi, înalte, albe, cu
acoperiş în două ape ca o fustă cu volane, dintre care pe unele am
citit placa indicatoare a unui Monument istoric. Cu geamurile ocrotite
de grilaje de fier bogat împodobite la Viena, acum un secol sau două.
Cu casa aceea acoperită de viţă despre care bătrânul se lăuda că e cea
mai veche, are patru sute de ani. Cu cinci turle de biserică,
catolică, ortodoxă, greco-catolică, unitatiană şi evanghelică, una mai
mândră şi mai frumoasă decât alta.
Cu muntele Cârnic şi galeriile romane de mină care îl străbat. Cu
galeria muzeu pe care am vizitat-o şi eu, şi am văzut cum tăiau
romanii cu dalta şi ciocanul, în formă de trapez, drumul spre aur.
Şi istoria poate să moară...
O maşină Nissan, mare, cu ferestrele deschise din care se aud la volum
maxim manele, trece în goană pe lângă noi lăsând un nor de praf în
urmă. E de la Companie, spune mamei bătrâna de la poarta casei unde
ne-am oprit.
Toate acestea înseamnă poluarea.
Iar din şosea, la venire, nici nu se observau. Totul părea frumos şi
aşa de curat.
Am întrebat ce este ecologia.
Am învăţat că ecologia înseamnă protejarea mediului şi patrimoniului
natural şi cultural.
Pentru că depinde se pare de noi ca toate acestea să nu moară.
Maria -------------------
Clasa a 5a -
[Non-text portions of this message have been removed]
Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public!
Yahoo! Groups Links
<*> To visit your group on the web, go to:
http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/
<*> Your email settings:
Individual Email | Traditional
<*> To change settings online go to:
http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/join
(Yahoo! ID required)
<*> To change settings via email:
mailto:[EMAIL PROTECTED]
mailto:[EMAIL PROTECTED]
<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
http://docs.yahoo.com/info/terms/
