http://www.gandul.info/2005-06-22/arte/lectia_britanica
De câteva ori am avut ocazia sa ascult prelegerile unor specialisti britanici
în domeniul restaurarii si valorificarii patrimoniului tinute în fata unui
public românesc. De fiecare data, dincolo de modul de constructie a
discursului, care îl faceau atractiv deopotriva specialistului si
nespecialistului, un element m-a surprins în mod deosebit. Obisnuit cu stilul
profesionistilor români, care într-un limbaj cât mai tehnic cu putinta,
indiferent de context, nu faceau decât sa sublineze reusitele si performantele
românesti în restaurare, am fost mirat la început sa îi aud pe britanici
vorbind despre esecuri. Si asta nu în tara lor, cu usile închise si într-un
cadru profesional restrâns, ci în strainatate, în fata unor oameni care
aveau astfel ocazia sa afle, poate pentru prima data, informatii despre cum se
poarta britanicii cu monumentele lor. Ceea ce pentru noi putea fi considerat un
mod de a-ti face tara de râs, pentru britanici se dovedea o extraordinara
ocazie de a învata si de a-i învata pe altii. Si cum se învata mai bine
decât din greseli?
Astfel, una dintre prelegeri acorda cea mai mare atentie unui caz de
reabilitare si valorificare din perspectiva turismului cultural a unui parc
industrial dintr-o zona miniera închisa. Greselile de abordare, cauzele care
au amplificat esecul încercarilor de reabilitare a parcului industrial au fost
disecate pe îndelete pentru a arata si specialistilor români ce anume trebuie
evitat în cazuri similare. Fireste, în România ne aflam înca în stadiul
reabilitarii unor monumente de pe vremea lui Stefan cel Mare, asa ca exemplul
dat de britanici privind reintroducerea în circuitul public a patrimoniului
industrial nu poate fi considerat decât un vis frumos. Pâna când fondurile
si modul în care e conceputa politica de patrimoniu în România îl va aduce
în plin plan si pe cel industrial, vor mai rugini fiare prin fabricile
parasite ale patriei.
Dincolo de acestea însa, abordarea britanicilor exprima un mod eficient si
sanatos de raportare la monumente si la munca de reabilitare a lor, care nu da
semne de cramponare de patriotism prost înteles sau subiecte asa-zis tabu. La
noi însa, situatia pare a sta mai degraba invers. Nu prea îti este dat sa
auzi, oficial, în vreo dezbatere publica, discutate greselile specialistilor
români. De învatat din ele, nici nu poate fi vorba. Un ultim exemplu în
acest sens l-ar putea constitui scandalul legat de pavimentul folosit în
parcul din Târgu Jiu, unde se afla ansamblul monumental al lui Constantin
Brâncusi. În ciuda amplorii scandalului, a sumelor imense cheltuite, o
dezbatere publica între specialisti care sa analizeze solutiile tehnice
adoptate se lasa înca asteptata. Mai mult, actualul Minister al Culturii, care
ar putea initia el o asemenea discutie, se multumeste sa publice pe site o
"scrisoare de la World Monument Fund cu privire la restaurarea Ansamblulului
Monumental Brâncusi din Târgu Jiu", prin care este trasa de urechi presa, ca
si-a permis sa semnaleze ceea ce era de domeniul evidentei - noroiul care se
formeaza în jurul lucrarilor.
Însa, pe cât de mare e "linistea" oficiala, pe atât de mult sunt criticate
unele lucrari de restaurare, prin culise. Daca câstigi încrederea vreunui
restaurator ai ocazia sa afli, la o discutie informala, cât de prost a lucrat
colegul x la o biserica monument istoric, ce solutie proasta a aplicat colegul
y la consolidarea pe care facut-o etc. Dar criticile se opresc la stadiul de
bârfe, ele nu ajung decât rareori sau niciodata publice. Nimeni nu le
analizeaza, nimeni nu le prezinta drept exemple de ce anume nu trebuie facut.
Astfel, în timp ce britanicii vin în România si vorbesc si despre esecurile
lor, pentru a nu repeta greselile, noi ascundem mizeria sub pres. Iar presul
acesta nu e unul obisnuit, ci împopotonat pe masura. El îmbraca forma
avalansei fara sfârsit parca a Premiilor pentru patrimoniu cultural national,
pe care Ministerul Culturii si Cultelor considera ca e cazul sa le acorde anual
tuturor celor care se gasesc prin preajma.
Gheorghita Aurelian ION
--
"Let me know, that at least, she will try
Then she'll be a true love of mine"
www.arin.ro
--
"Let me know, that at least, she will try
Then she'll be a true love of mine"
www.arin.ro
[Non-text portions of this message have been removed]
Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public!
Yahoo! Groups Links
<*> To visit your group on the web, go to:
http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/
<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
http://docs.yahoo.com/info/terms/
