CITES CoP 14, Haga, Olanda (4)
   
  Lupta pentru balene
   
  Cetaceele (balene si delfini) sunt un subiect sensibil, datorita situatiei 
conflictuale dintre dorinta unora de a proteja simbolurile incredibilei 
frumuseti a biodiversitatii oceanice aflate la marginea extinctiei din cauza 
omului, si a dorintei altora de a macelari tot ce poate fi prins, indiferent de 
impactul asupra speciilor respective, indiferent de orice moralitate si de 
minim bun-simt. Harponul care se infige in carne, sangele care coloreaza apa 
inspumata, zbaterea si apoi transarea halcilor… este oare bine? Poate ca nu 
este cazul sa descriu modul prin care balenele au ajuns la situatia lor actuala.
   
  Cetaceele sunt mamifere acvatice marine (cu cateva specii de delfini de apa 
dulce), care sunt reprezentate de 83 de specii actuale. Balena albastra 
(Balaenoptera musculus) este cel mai mare animal care a trait vreodata (mai 
mare decat orice dinosaur acvatic sau terestru), si care in mod concret a fost 
masurat avand 34 de metri lungime si peste 150 de tone. In secolele 19 si 20, 
balenaritul industrial a redus mult populatiile de balene, ducand la extinctia 
unor populatii si la aducerea pe marginea extinctiei in cazul altora. Toate 
cele 13 specii de balene mari sunt incluse pe anexa 1 a CITES, iar comertul 
international cu ele este ilegal. 
   
  Dupa crearea la Washington in 1946 a International Convention for the 
Regulation of Whaling, IWC (International Whaling Comission) a fost infiintat 
in 1948. www.iwcoffice.org Era perioada cand criza balenelor ucise in cantitate 
incredibila a facut necesara o interventie internationala; la inceput au foat 
implicate 15 state, toate interesate in balenarit. Odata cu trecerea anilor si 
aderarea de noi state membre la IWC, proportia statelor interesate in balenarit 
a scazut, astfel ca in 2006 exista 70 de state membre, din care 32 sunt 
considerate anti-balenarit, 34 sunt pro-balenarit iar 4 nu au drept de vot. 
Trebuie mentionat ca intre 1976 si 2005 a fost permanent o majoritate a 
statelor anti-balenarit, care au si putut crea majoritatea de 75% necesara 
introducerii moratorium-ului privind balenaritul industrial; aceasta majoritate 
a fost rasturnata in 2006.
   
  IWC se ocupa doar de managementul celor 13 specii de balene mari, din totalul 
de 83 de specii de cetacee. De la moratoriumul global inceput cu 1986 de catre 
IWC, populatiile de balene au inceput sa isi revina, populatiile lor crescand 
cu cca 4% pe an, dar inca ele sunt extraordinar de departe de nivelul de 
dinaintea macelului produs de om. Balenele au o reproducere lenta, cele mari 
avand un pui la 2-3 ani, dar traiesc mult, speciile mari intre 50 si 100 de 
ani, iar cele mici cca 30 de ani. Poluantii din apele marine se acumuleaza si 
se concentreaza in aceste organisme aflate la varful piramidei trofice, de 
aceea monitorizarea gradului de concentrare a substantelor poluante din corpul 
balenelor duce la o imagine asupra poluarii marine. 
   
  Este interesant de vazut pe situl web al IWC, cum printre cele 77 de membre 
sunt si Austria, Ungaria, Cehia, Slovacia, ca sa amintesc doar cateva state din 
vecinatatea Central-Europeana care nu au iesire la mare, dar Romania, care are 
iesire la mare si candva avea si flota de pescuit oceanic, nici vorba sa fie 
membra a IWC...
   
  Conform documentului IFAW (International Fund for Animal Welfare) 
www.ifaw.org distribuit la CITES CoP 14, prin faptul ca Japonia vaneaza balene 
in Pacificul de nord, din apele internationale aflate in afara jurisdictiei 
japoneze, ea incalca CITES. Conform acestui document, de la moratoriul care 
opreste vanarea comerciala a balenelor incepand cu 1986, pana acum au fost 
ucise peste 30.000 de balene, mai cu seama sub pretextul ‘cercetarii 
stiintifice’, ale caror produse se vand totusi pe piata. Japonia si Norvegia au 
stabilit cote pentru 2005 a fi 1.455 balene vanate, 2006 are 1.735, 2007 are 
alocat 2.525 balene, iar anul 2008 are o cota de 3.215 balene ucise. 
   
  Este adevarat ca in trecut, inainte de a fi masacrate in masa, balenele erau 
vanate de populatii costiere in jurul lumii, de la cei din Alaska la siberieni, 
de la norvegieni la islandezi, de la japonezi la statele insulare ‘de peste 
tot’. Spania, Franta si Norvegia vanau balene prin secolul 9. Mult mai tarziu, 
in 1864, a fost creat harponul modern tras din arma de pe vapoare de otel, o 
unealta care a permis o eficienta care a dus la devastarea populatiilor. 
   
  Japonia si celelalte state care doresc sa vaneze balene (Norvegia, Islanda), 
impreuna cu consultanti foarte bine platiti, incearca diferite tactici pentru a 
gasi cai de vanatoare, diverse abordari diplomatice, cooptarea unor marunte 
state insulare finantate in a sustine ideile respective prin votul lor etc. Sub 
‘rezerva’ lor fata de listarea balenelor pe anexa 1 a CITES, Japonia si 
Norvegia doresc sa/ sau chiar comercializeaza parti din balenele vanate. 
Incepand cu 1994, Japonia a incercat permanent sa scoata balene de pe anexa 1 a 
CITES. La CoP in Nairobi/ Kenya am auzit ca Greenpeace era sa fie dat afata de 
la conferinta, deoarece au produs o balena gonflabila care era disturbanta 
pentru Japonia, stat care sustinea si atunci o mai intensa exploatare a 
acestora. Daca nu te conformezi reglementarilor si daca esti prea agresiv/ 
ofensator, poti sa fi eliminat. Cand Islanda propune ca va realiza o evaluare a 
efectivelor de balene in Atlanticul de Nord, iti poti pune
 intrebarea oare cat de aproape vor fi rezultatele de realitatea concreta, atat 
timp cat islandezii doresc sa reia vanarea de balene? 
   
  La CoP 14, Japonia a venit cu o mare cantitate de ‘materiale promotionale’, 
de la pliante la brosuri de diferite tipuri si mai multe carti traduse in 
limbile de circulatie, care distribuite in numeroase copii incearca sa creeze 
suport pentru interesele japoneze de a redeschide masacrul. The Institute of 
Cetacean Research a distribuit ‘Why Whale Research?’. Acestea arata ca Japonia 
face cercetari asupra hranirii, reproducerii, parazitilor, acumularii de 
substante poluante in organism, analize genetice, si a altor aspecte biologice 
si ecologice ale balenelor, in interes stiintific, imposibil de realizat fara 
uciderea unor exemplare, dar fara a afecta populatiile acestor specii. Daca 
numarul balenelor creste, ele mananca mai multi pesti marini marunti, afectand 
‘pescuitul industial’ al acestora, iar in acest caz se pune problema 
competitiei pentru resursele de peste marin, intre balene si oameni. Se arata 
aici ca la mijlocul secolului 21, populatia umana globala va avea
 probabil peste 9 miliarde, iar producerea hranei pe uscat nu poate fi 
satisfacatoare, fiind nevoie de utilizarea hranei din oceane. Japonia sustine 
ca balenele mananca anual de 3 pana la 5 ori mai mult peste si krill 
(249.000.000- 436.000.000 tone) decat este cantitatea extrasa prin pescuitul 
oceanic mondial (de 90.000.000 tone). Conform documentului, in Oceanul 
Antarctic ar fi acum cca 760.000 de balene din ‘minke whales’, 149.000 in 
Atlanticul de Nord si 25.000 de exemplare in nordul Pacificului, date estimate 
de IWC in 1990. Probabil ca termenul ‘minke whales’ se refera la doua specii, 
anume common minke whale – Balaenoptera acutorostrata si Antarctic minke whale 
- Balaenoptera bonaerensis.
   
  The Institute of Cetacean Research a distribuit si ‘Whales and Whaling’, o 
publicatie care analizeaza istoricul balenaritului si situatia IWC, mreluand in 
mare parte datele din publicatia ‘Why Whale Research’. 
   
  Dezbateri in plen. Japonia. Prin introducerea CoP 14 Doc 51 Cetacee, Japonia 
cere ca CITES sa analizeze periodic situatia populatiilor de balene de pe Anexa 
1, si daca este cazul, sa scada protectia unora, de pe anexa 1 pe anexa 2. 
Totodata, Japonia incearca sa modifice Rezolutia Conf 11.4 adoptata de CoP 12, 
conform careia se recunoaste competenta IWC ca si institutia competenta in 
managementul balenelor. CITES nu este IWC, trebuie sa utilizeze propriile 
reguli. Este critic pentru viitor, daca CITES este o structura bazata pe 
stiinta, sau permite disturbante politice in deciziile sale.
   
  Australia. IWC este cea mai recunoscuta autoritate care se ocupa de balenele 
planetei. Ea doreste prin decizia din urma cu o saptamana IWC 59/90, ca 
moratoriul sa se mentina in continuare, sa nu se reia exploatarea comerciala 
letala a balenelor. Chiar si dupa 20 de ani de moratoriu, balenele albastre 
sunt doar 1% din cate erau inainte de balenarit. Trebuie sa aratam lumii ca nu 
dorim sa lasam sansa ca unele state sa exploateze ultimele balene, ducand la 
extinctia speciilor.
   
  Argentina. Exista un moratoriu privind utilizarea comerciala a balenelor, 
valabil din 1986, bazata pe IWC. CITES a listat toate balenele pe anexa 1. Nu 
este cazul ca CITES sa chestioneze aceasta situatie, duplicarea eforturilor IWC 
in CITES ar fi contraproductiva. 
   
  Germania, in numele UE 27 doreste sa exprime severele retineri privind 
propunerea Japoniei. EU a circulat un document informativ, CoP Inf 44, prin 
care arata ca IWC este corpul recunoscut international privind managementul 
balenelor, iar deciziile lor sunt cele recunoscute. (Pozitiile UE exprimate in 
plen, sunt cele pre-agreate in cadrul intalnirilor zilnice de coordonare intre 
reprezentantii delegatiilor guvernamentale ale statelor membre UE, in cazul de 
fata ele fiind prezentate plenului de catre Germania, ca stat care are la 
momentul de fata ‘presedentia UE’) 
   
  Canada. Credem ca bazele stiintifice prin care CITES ia decizii sunt cele 
importante, iar parerea altor conventii nu trebuie sa influenteze situatia 
deciziilor din CITES.
   
  Mexic. IWC este cea care este specializata in balene. Este importanta 
cooperarea intre CITES si IWC. 
   
  Norvegia. Revizuirea speciilor listate este fundamentul pentru credibilitatea 
CITES. Daca se respinge aceasta propunere, se va transmite semnalul ca CITES nu 
se bazeaza pe informatia stiintifica cea mai bine fundamentata.
   
  Senegal. Revizuirea ceruta de Japonia poate fi eventual facuta la sfarsitul 
moratoriului declarat de IWC. 
   
  Saint Kitts and Nevis. Cetaceele listate in CITES au fost puse pe liste intre 
1975-1986. Utilizarea criteriilor stiintifice si nu a chestiunilor emotionale 
si politice poate fi o varianta mai buna. Eliminarea oricarei perturbatii 
legate de interese politice si economice, si lasarea doar a fundamentelor 
stiintifice este importanta. Utilizarea argumentelor politice puternic 
supraincalzite, prin membrii care se opun acestei propuneri… Multe tari isi 
pierd increderea in institutii internationale cum este si CITES, de a aduce 
decizii bazate pe stiinta, si vad cum politica are mari interferente in 
decizie. La intalnirea 58 a IWC a fost o rezoluntie in care balenele nu mai 
sunt sub moratoriu, iar la un an vedem o decizie contrara. Propunerea janoneza 
nu are de a face cu coborarea listarii ci cu utilizarea datelor stiintifice in 
decizie.
   
  Groenlanda, ca parte independenta a Danemarcei, care nu este parte a UE desi 
Danemarca este. IWC aduce decizii care sunt favorabile intereselor de 
neutilizare a balenelor, si a NGO-urilor interesate de conservarea 
biodiversitatii. Groenlanda doreste sa coboare protectia de la apendice 1 la 
apendice 2, si nu zice sa se faca mare vanatoare de balene, dar ca vanarea lor 
este posibila daca se face sub control. 
   
  China. Informatia stiintifica trebuie sa fie la baza deciziilor, ca principiu 
fundamental al Conventiei. 
   
  Brazilia. CITES poate avea un impact direct asupra comunitatilor costiere din 
lume. Brazilia vrea sa sublinieze ca deciziile din IWC au aratat importanta 
utilizarii non-letale ale balenelor, aceasta trebuind sa fie la baza realizarii 
de sanctuare ale balenelor, care sa protejeze populatiile care nu si-au revenit 
dupa balenaritul industrial. Daca avem nevoie de date stiintifice despre 
balene, trebuie sa cerem date de la Comisia Stiintifica a IWC, cea mai 
relevanta autoritate privind balenele planetei. 
   
  IWMC – World Conservation Trust (un ONG care zice ca este de conservare, dar, 
nici vorba, datele lor de copntact apar si pe materialele guvernamentale 
japoneze, care au o pozitie agresiva pro-balenarit). Este normal ca CITES sa 
aiba propriile reguli, iar daca Japonia plateste cum a promis revizuirea 
situatiei balenelor, poate ca vom vedea ca speciile respective nu corespund 
criteriilor CITES.
   
  Whale and Dolphin Conservation Society WDCS. Venind aici dupa intalnirea 59 a 
IWC din Alaska, unde 2 saptamani sa dezbatut situatia balenelor, de catre 200 
de savanti care se ocupa de balene, situatia este clara si actuala. Anual se 
face aceasta evaluare stiintifica, si ea duce la deciziile respective. Nu este 
usor sa ai o parere foarte detaliata despre specii care traiesc in oceane si 
mari, si care strabat distante uriase. CITES, cu agenda plina si resurse 
limitate, nu poate concura cu capacitatea stiintifica a savantilor din IWC, 
care este organizatia competenta in managementul balenelor, a cetaceelor.      
   
  Votare. Votul nu a primut cele 66%, asa ca propunerea Japoniei este respinsa 
:). Este placut sa vezi ca decizia luata de reprezentanti a 171 de guverne face 
imposibila incercarea catorva state sa reia macelul balenelor, animale marine 
atat de afectate de oameni, prin balenarit, dar si prin poluarea chimica, 
fizica si sonora a marilor si oceanelor. O reusita de moment a celor care au 
rezonabilitate, in fata celor care prin abordari ‘pe din spate’ incearca sa 
re-deschida macelaria oceanica. Lista voturilor fiecarui stat va fi atasata la 
raport, cand el va fi realizat.  
   
  Peter
   
   

       
---------------------------------
Get the free Yahoo! toolbar and rest assured with the added security of spyware 
protection. 

Raspunde prin e-mail lui