Bucuresti, 15 martie 2009
Scrisoare deschisa adresata domnului Prim-ministru, Emil Boc si domnului
Catalin Predoiu, Ministrul Justitiei
Domnule Prim-Ministru,
Domnule Ministru al Justitiei,
In ultimele doua luni, autoritatile statului roman au afirmat, in repetate
randuri, ca adoptarea celor patru mari coduri este o maxima urgenta, pentru
ca ar fi cerute si asteptate de Comisia Europeana, ca o conditie a ridicarii
mecanismului de cooperare si verificare. Adevarul este ca aceste coduri sunt
asteptate de societatea romaneasca de mai bine de 18 ani, tocmai pentru ca
ele sunt fundamentale pentru functionarea corecta a unui stat de drept si ar
fi profund nedrept fata de tara aceasta ca adoptarea lor sa fie facuta acum
"pe fuga", prin angajarea raspunderii sau prin proceduri de urgenta,
indiferent de motivele invocate, de altfel neadevarate.
Se lucreaza la aceste coduri de mai multi ani si, in ansamblu, ele
reprezinta o modernizare a legislatiei noastre, ca urmare a contributiei
multor specialisti in ale dreptului. Dar, ca orice legislatie, ele
reprezinta - in acelasi timp - si vointa politica a celor care guverneaza.
Din acest punct de vedere, guvernul si-a manifestat optiunea politica pentru
forma proiectelor trimise in Parlament, desi in cuprinsul lor sunt unele
aspecte care trebuie neaparat schimbate, daca dorim ca Romania sa fie un
stat al legalitatii si nu al abuzurilor de interpretare si aplicare. Lasati
macar Parlamentul Romaniei, in ciuda majoritatii de 70% pe care o aveti, sa
le dezbata asa cum trebuie - tinand cont si de observatiile venite din
partea societatii civile - si sa modifice ceea ce este absolut necesar.
Iata doar cateva observatii privind Proiectul Codului de procedura penala:
Un judecator de drepturi si libertati cu mainile legate
Desi este salutara crearea institutiei judecatorului de drepturi si
libertati, cu atributii inclusiv in ce priveste solutionarea cererilor
referitoare la masuri procesuale si a tehnicilor speciale de supraveghere,
este de neinteles eliminarea acestuia tocmai in acele situatii in care, prin
masurile procesuale dispuse, s-ar aduce atingere vietii private si dreptului
la un proces echitabil.
De exemplu, in urmatoarele cazuri :
- pentru autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire (art.
146),
- livrarea supravegheata (art. 149),
- identificarea abonatului, proprietarului ori utilizatorului unui
sistem de telecomunicaţii (art. 150) si obtinerea listei convorbirilor
telefonice (art. 151),
nu e prevazuta, indiferent de situatie, necesitatea obtinerii autorizarii
judecatorului de drepturi si libertati, incalcindu-se chiar prevederile art.
52 ale prezentului proiect referitor la competentele judecatorului de
drepturi si libertati.
De asemenea, Proiectul a lasat masura ridicarii silite a bunurilor si
inscrisurilor la latitudinea procurorului, fara a face uz de noua
institutie, cu toate ca dispozitiile din Codurile de procedura penala ale
altor state membre ale UE (de ex. sectiunea 111e din Codul de procedura
penala german) stabilesc necesitatea autorizarii prealabile a judecatorului.
Legalizarea indirecta a torturii
Un aspect de o gravitate fara seaman o reprezinta legalizarea indirecta a
torturii prin intermediul "probelor derivate" mentionate de controversatul
art 100. Acest articol reprezinta un exemplu clar al rezistentei
Ministerului Justitiei fata de opozitia societatii civile referitor la acest
proiect de cod.
Aliniatele 2, 4 si 5 sunt un exemplu clar al ambiguitatii si incalcarii
drepturilor omului, intrucat permit utilizarea, in anumite conditii, a
probelor derivate din tortura si tratamente inumane si degradante, dar si a
altor probe obtinute in mod ilegal.
Or dreptul de a nu fi supus torturii si tratamentelor inumane reprezinta o
norma internationala imperativa ce nu cunoaste exceptii. Nu numai CEDO, dar
si Curtea Europeana de Justitie de la Luxemburg, Comitetul Natiunilor Unite
impotriva torturii, Curtile Constitutionale ale statelor membre ale UE au
declarat dreptul de a nu fi supus torturii ca o norma imperativa si o
obligatie absoluta a statelor de a lua toate masurile posibile de a preveni
si sanctiona orice fel de incalcare a acestui drept.
Art 100 alin (4) si (5) reprezinta o incalcare inclusiv a Constitutiei
Romaniei, care in art. 22 nu stabileste nici un fel de exceptie de la
dreptul de a nu fi supus torturii. Cu toate acestea, in precizarea
Ministerului Justitiei, din 3 martie 2009, la protestul formulat de
APADOR-CH, apare ca legala utilizarea probelor derivate din tortura,
comunicatul fiind confuz, cu explicatii contradictorii, care ba permit, ba
nu permit folosirea probelor derivate din tortura si care sunt in mod vadit
neconforme cu standardele europene si internationale. In mod categoric,
alineatele (4) si (5) trebuie inlaturate.
Invocarea nulitatii absolute nu poate fi limitata
O incalcare grava a principiilor de drept este limitarea termenului de
invocare a nulitatii absolute pentru situatiile referitoare la "prezenta
suspectului sau inculpatului atunci cand participarea sa este obligatorie
potrivit legii si la asistarea de catre avocat a suspectului sau a
inculpatului, precum si a celorlalte parti, atunci cand asistenta este
obligatorie".
Desi natura de ordine publica a nulitatii absolute impune posibilitatea
invocarii nulitatii absolute in orice stadiu al procesului, Proiectul
stabileste totusi limite de invocare, cum ar fi "pana la incheierea
procedurii in camera preliminara, iar in cazurile in care nu se desfasoara
procedura camerei preliminare, pana la citirea actului de sesizare in fata
primei instante" (art 281 alin 3). Aceasta reglementare ar putea duce la
situatii similare celor deja sanctionate de CEDO in cazuri precum Spinu c.
Romaniei.
De asemenea, prevederea ar fi contrara si principiului
contradictorialitatii, preeminentei dreptului si obligatiilor pozitive pe
care statul roman le are in baza CEDO de a lua toate masurile necesare de
protectie a drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanelor ce se
afla sub controlul autoritatilor publice (pentru ca situatiile
sus-mentionate care atrag nulitatea absoluta privesc si persoanele arestate
preventiv sau supuse altor masuri privative de libertate).
Lipsa termenelor precise permite interpretarile abuzive
O alta problema majora a actualului Proiect este lipsa unor termene precise
pentru indeplinirea anumitor obligatii de catre instante de judectata sau
organe de urmarire penala, precum si in cazul limitarii drepturilor
suspectului sau inculpatului, desi jurisprudenta CEDO a subliniat in
nenumarate randuri necesitatea stabilirii unor termene clare si precise in
vederea asigurarii principiului securitatii juridice si protectiei contra
arbitrariului (vezi Laumont c. France, Ječius c. Lituaniei, Varga contra
Romaniei).
Astfel:
- nu este stabilit termenul cand trebuie sa i se aduca la cunostinta
suspectului dreptul de a fi asistat de un avocat;
- lipseste precizarea unui termen scurt pentru incunostiintarea avocatului
asupra datei si orei efectuarii actului de urmarire penala sau audierii
efectuate de judecatorul de drepturi si libertati;
- lipseste precizarea termenului-limita pentru efectuarea percheziţiei
informatice;
- nu este precizat termenul maxim rezonabil in care procurorul poate amana
motivat efectuarea informarii sau a prezentarii suporturilor pe care sunt
stocate activitatile de supraveghere tehnica catre suspect sau inculpat.
Confidentialitatea avocat-suspect/inculpat, sub semnul intrebarii
Deficitare sunt prevederile referitoare la relatia avocat-client (suspect
sau inculpat). Daca, pe de o parte, este laudabila dispozitia prin care se
apara confidentialitatea avocat-client indiferent de gravitatea infractiunii
cercetate, pe de alta parte alin (2) al art. 87, prin ambiguitatea
formularii ("cu respectarea masurilor necesare de paza si securitate")
permite o restrangere arbitrara a principiului confidentialitatii, mai ales
in sectiile de politie.
Victima ramane victima
Sunt criticabile dispozitiile referitoare la schimbarea partii vatamate din
parte in procesul penal in doar subiect procesual penal, fara insa a i se
acorda in mod expres, in cadrul articolului destinat drepturilor partii
vatamate, dreptul de a exercita caile de atac privind latura penala,
incalcandu-se astfel decizia 100/2004 a Curtii Constitutionale, care
stabileste explicit caracterul inalienabil al acestui drept.
Cred ca este evident ca unele din articolele prezentului Proiect trebuie
neaparat inlaturate, alte dispozitii trebuie sa apara pentru garantarea
drepturilor si libertatilor, iar altele ar trebui reformulate.
O eventuala sugestie - pentru inlaturarea unor interpretari arbitrare si
chiar abuzive ale unor articole redactate ambiguu - ar fi aceea ca fiecare
articol (sau macar, pentru inceput, articolele problematice) sa fie insotit
de o nota explicativa, metoda de mult aplicata in statele cu lunga traditie
democratica.
Consider ca doar expunerea de motive nu este suficienta, notele explicative
trebuind sa cuprinda comentarii pentru fiecare articol in parte, sa
mentioneze domeniul de aplicare, definitia termenilor utili, situatiile
practice la care se refera, criterii clare pentru aplicarea si interpretarea
lor.
Renate Weber, PNL
Deputata in Parlamentul European
Membra a Comisiei de Libertati Civile Justitie si Afaceri Interne
--------------------------------
Biroul de Presa Renate Weber
Mirela Rus - Press Officer
tel. 004-0723.532.030
pr...@renateweber.eu
www.renateweber.eu
