Salut colistenii,
Am gasit din intamplare acest grup de discutii de si m-am alaturat
fara ezitari.
Republic aici un articol pe care l-am publicat in revista TimeOut
Bucuresti in urma cu aproape un an, revista proaspat lansata nu avea
un impact asupra "autoritatilor" sau opiniei publice.
Datele din articolul care urmeaza sunt in consecinta invechite cu un
an, situatia este mult mai grava astazi.
Deunãzi citeam în ziare cum cã anul acesta românii au cumpãrat 160
000 de maºin nou-nouþe. O maºinã "consumã" circa 25 mp. Din spaþiul
public (ºosele, strãzi, parcãri, etc.). În consecinþã, anul acesta
spaþiul public asfaltat sau pietruit, cu gropi sau fãrã, a devenit
mai mic cu 4 milioane de metri patraþi. Sã presupunem cã circa 20%
din numãrul de autoturisme achiziþionate aparþin cetãþenilor oraºului
nostru, deci circa 32 000 de autovehicule noi.
Consecinþa mai puþin 80 de hectare de asfalt în capitalã. Nu numai
spaþiu din bulevarde ºi strãzi, ci ºi trotuare, zone pietonale, linii
de tramvai ºi aºa mai departe.
În urmã cu destul de mulþi ani încercam cu multã energie sã schimb
politica traficului într-o altã capitalã, dat fiind cã poziþia mea de
urbanist cu proiecte însemnate îmi permitea sã am o influenþã
directã asupra municipalitãþii. Doamna "Arhitect-ªef" al acelui
oraº, agasatã de insistenþele mele, mi-a spus cîteva vorbe care s-au
adeverit a fi, din pãcate, cît se poate de adevãrate: Oraºele sînt
precum omul, trec prin crizele copilãriei, adolescenþei, maturitãþii.
Chiar dacã te naºti înþelept, nu scapi de ele, treci prin toate, una
dupã alta".
Cu alte cuvinte, nu ajutã sfaturile celor trecuþi prin viaþã, faci
toate neroziile, una dupã alta, atunci cînd le vine rîndul. ªi dupã
cei ai devenit înþelept, e prea tîrziu, viaþa e rãmasã în urmã.
Aºa ºi cu Bucureºtiul nostru. La începutul anilor 1990, cînd capitala
intra
într-o nouã perioadã pe care aº numi-o nu post-revoluþionarã",
ci consumeristã", erau cunoscute necazurile care loviserã marile
capitale ale lumii odatã cu extinderea nelimitatã a traficului bazat
pe autoturisme particulare. Erau cunoscute belelele ºi aplicate
soluþiile. La congresele internaþionale la care participam îmi fãcea
plãcere sã mã întîlnesc cu colegi veniþi din România, care învãþau
împreunã cu mine noul catehism al traficului în mediul urban. Speram
cã, odatã întorºi în România, îl vor ºi practica ºi poate cã acum,
fiecare acolo unde se aflã, încearcã. Fãrã succes, din pãcate.
Oraºul moare. Oraºul este ucis, cu benzinã rece, de "maºina micã".
Arterele oraºului s-au blocat. Trotuarele au dispãrut sub roþile
autoturismelor parcate ziua ºi noaptea în spaþiile care sînt
proprietatea de drept a pietonilor. Pe stradã sau pe ºosea se
trãieºte la barã".
Sã mai facem un calcul. Sã presupunem cã, dintr-o populaþie de 2.500
000 de cetãþeni, circa 15% se deplaseazã prin oraº într-un autoturism
particular ºi cã acest autoturism este blocat în trafic aproximativ o
orã. 375 000 de ore pierdute, de înmulþit cu 2 EU pe orã = 750 000 EU
pierduþi pe zi, 18 750 000 EU pe lunã, 222 000 000 EU pe an. Nu i-am
luat în calcul pe cei blocaþi în trafic, care se aflã în tramvaie ºi
autobuze. (Nu îmi este cunoscutã suma investitã în soluþionarea
problemei traficului în Bucureºti, anul acesta).
În pieþele de prestigiu ale marilor capitale europene troneazã pe
soclurile statuilor sfinþi, regi, generali, amirali, mari oameni
politici. La Bucureºti, însã, în Piaþa Palatului privim plini de
uimire, pe piedestale din cherestea ºi fier, ultimele modele de
maºini 4x4, scule mãreþe.
Este, oare, ceva de fãcut?
Este, oare, posibil sã se gãseascã mijloacele, dar mai ales voinþa de
a salva oraþul de la catastrofa care pare inevitabilã? Nu de la o
catastrofã care va fi", ci care este, acum ºi aici, în Bucureºti.
Existã, oare, o soluþie?
Cum ziceam, oamenii de meserie, fie ei ingineri de trafic, urbaniºti
sau arhitecþi, o cunosc. O cunosc oare ºi edilii oraºului?
Atunci cînd te învîrteºti disperat sã gãseºti un loc de parcat,
înjuri în gînd primarul cã nu construieºte parcãri destule ºi la
îndemînã. Atunci cînd te deplasezi cu 2 km. pe orã, îl înjuri tot pe
bietul primar cã nu croieºte bulevarde ºi strãzi mai multe ºi mai
largi... Soluþia nu se aflã, însã, nici în parcãri, nici în strãzi
mai largi. Singura soluþie posibilã este o revoluþie în conceptul
traficului în mediul urban. Trafic care, într-un oraº modern ºi
civilizat, se poate baza mai ales pe transportul în comun: tramvaie,
autobuze, troleibuze, metrou, taxi-uri.
Ce as face eu, dacã peste noapte aº deveni primarul Bucureºtiului?
În primul rînd, dupã obiceiul locului, la o schimbare de regim aº da
jos de pe soclu statuile vechii puteri, adicã maºinile 4x4, ºi i-aº
pune în locul lor pe cei care au preluat puterea, adicã un vagon de
tramvai! I-aº aduna în cabinetul meu pe toþi funcþionarii relevanþi
ai primãriei, pe arhitectul oraºului, directorul
RATB-ului, ºeful poliþiei, ºeful jandarmeriei ºi directorul
Administraþiei Strãzilor. ªi i-aº pune la treabã:
- sã calculeze numãrul de tramvaie ºi de autobuze cu care
trebuie suplimentat parcul de vehicule al RATB-ului, în aºa fel încît
un cetãþean sã nu aºtepte mai mult de patru minute în staþie pînã la
sosirea tramvaiului sau autobuzului dorit.
- sã restructureze reþeaua transportului în comun asigurînd
atît amplasamentul necesar punctelor de legãturã între diferitele
mijloace de transport, cît ºi amplasamentul staþiilor, în aºa fel
încît sã nu existe o distanþã mai mare de maximum 250 de metri între
orice locuinþã ºi o staþie de transport în comun.
- sã stabileascã ºi sã punã în aplicare regimul prioritar ºi
preferenþial al transportului în comun, în aºa fel încît tramvaiele
ºi autobuzele sã posede trasee pe care accesul vehiculelor
particulare sã fie nu interzis, ci inaccesibil.
- sã lanseze o campanie agresivã de imagine a transportului în
comun, în aºa fel încît folosirea vagoanelor de tramvai, de metrou
sau a autobuzelor curate, civilizate, frumoase, sã fie nu un chin, nu
o ruºine, ci un mijloc civilizat, comod ºi rapid de transport.
ªi, dupã ce aº îmbunãtãþi în mod eficace reþeaua de transport în
comun, aº lansa o campanie de restricþionare a accesului traficului
particular în centrul aglomerat al oraºului: amenzi care sã usture
pentru maºinile parcate ilegal, fie pe trotuare ºi în zone pietonale,
fie pe artere de circulaþie. Aº descuraja cetãþenii sã-ºi foloseascã
maºinile pentru a ajunge la locurile de muncã, maºini care rãmîn în
parcãri care nu existã, timp de cel puþin opt ore...
Celor care îmi vor spune cã locuri multe de parcat sînt soluþia
potrivitã, le voi rãspunde cã locuri multe de parcat duc la sufocarea
arterelor de ciculaþie spre parcãri; celor care mã vor sfãtui sã
croiesc artere mai largi, le voi spune cã artere largi nu se pot tãia
în oraº ºi chiar dacã s-ar putea, este ºtiut cã drumuri noi atrag
imediat un trafic ºi mai mare.
ªi, în fine, atunci cînd vistiernicul primãriei sau al ministerului
transportului mi-ar spune cã nu sînt bani pentru investiþiile
necesare mãririi parcului de vagoane ºi autobuze, înfiinþãrii unor
trasee noi, igienizãrii transportului în comun sau bani pentru
campania de imagine - pe scurt, domnule primar, nu sînt fonduri! - le-
aº arãta diverse calcule, le-aº arãta cum într-un singur an se pierd
cel puþin 250 000 000 EU pe traseele sufocate ale oraºului. Ce se
poate face, oare, cu 250 000 000 EU investiþi în transportul public
orãºenesc? Dupã vistiernic ar veni la mine consilierul politic, sã mã
anunþe cã peste un an, doi, trei vin alegerile ºi cã, dacã fac
necazuri proprietarilor de maºini, ºansele mele de a fi reales sînt
mici. L-aº întreba cît la sutã din populaþie se deplaseazã cu maºina
micã, cîþi la sutã dintre alegãtori mei sînt oameni modeºti,
pensionari, studenþi... ªi ar afla consilerul cã potenþialii mei
prieteni sînt 70% din populaþie.
*Am convingerea cã situaþia disperatã la care a ajuns oraºul îi va
împinge pe edili sã gãseascã bugetul necesar, dar mai ales voinþa de
a declanºa o adevãratã revoluþie în politica de trafic ºi urbanism a
Bucureºtiului. Pur ºi simplu nu au încotro.
Lucian D.Cismigiu
* convingere pierduta
