Foarte bine zis! Si ca rezolvare, este vorba chiar de conceptul de transport urban durabil.
Varga Istvan Tg. Mures ----- Original Message ----- From: damboviteanu To: [email protected] Sent: Wednesday, January 17, 2007 6:02 AM Subject: [Bucuresti] Orasul ucis cu benzina rece Salut colistenii, Am gasit din intamplare acest grup de discutii de si m-am alaturat fara ezitari. Republic aici un articol pe care l-am publicat in revista TimeOut Bucuresti in urma cu aproape un an, revista proaspat lansata nu avea un impact asupra "autoritatilor" sau opiniei publice. Datele din articolul care urmeaza sunt in consecinta invechite cu un an, situatia este mult mai grava astazi. Deunãzi citeam în ziare cum cã anul acesta românii au cumpãrat 160 000 de maºin nou-nouþe. O maºinã "consumã" circa 25 mp. Din spaþiul public (ºosele, strãzi, parcãri, etc.). În consecinþã, anul acesta spaþiul public asfaltat sau pietruit, cu gropi sau fãrã, a devenit mai mic cu 4 milioane de metri patraþi. Sã presupunem cã circa 20% din numãrul de autoturisme achiziþionate aparþin cetãþenilor oraºului nostru, deci circa 32 000 de autovehicule noi. Consecinþa - mai puþin 80 de hectare de asfalt în capitalã. Nu numai spaþiu din bulevarde ºi strãzi, ci ºi trotuare, zone pietonale, linii de tramvai ºi aºa mai departe. În urmã cu destul de mulþi ani încercam cu multã energie sã schimb politica traficului într-o altã capitalã, dat fiind cã poziþia mea de urbanist cu proiecte însemnate îmi permitea sã am o influenþã directã asupra municipalitãþii. Doamna "Arhitect-ªef" al acelui oraº, agasatã de insistenþele mele, mi-a spus cîteva vorbe care s-au adeverit a fi, din pãcate, cît se poate de adevãrate: "Oraºele sînt precum omul, trec prin crizele copilãriei, adolescenþei, maturitãþii. Chiar dacã te naºti înþelept, nu scapi de ele, treci prin toate, una dupã alta". Cu alte cuvinte, nu ajutã sfaturile celor trecuþi prin viaþã, faci toate neroziile, una dupã alta, atunci cînd le vine rîndul. ªi dupã cei ai devenit înþelept, e prea tîrziu, viaþa e rãmasã în urmã. Aºa ºi cu Bucureºtiul nostru. La începutul anilor 1990, cînd capitala intra într-o nouã perioadã pe care aº numi-o nu "post-revoluþionarã", ci "consumeristã", erau cunoscute necazurile care loviserã marile capitale ale lumii odatã cu extinderea nelimitatã a traficului bazat pe autoturisme particulare. Erau cunoscute belelele ºi aplicate soluþiile. La congresele internaþionale la care participam îmi fãcea plãcere sã mã întîlnesc cu colegi veniþi din România, care învãþau împreunã cu mine noul catehism al traficului în mediul urban. Speram cã, odatã întorºi în România, îl vor ºi practica ºi poate cã acum, fiecare acolo unde se aflã, încearcã. Fãrã succes, din pãcate. Oraºul moare. Oraºul este ucis, cu benzinã rece, de "maºina micã". Arterele oraºului s-au blocat. Trotuarele au dispãrut sub roþile autoturismelor parcate ziua ºi noaptea în spaþiile care sînt proprietatea de drept a pietonilor. Pe stradã sau pe ºosea - se trãieºte "la barã". Sã mai facem un calcul. Sã presupunem cã, dintr-o populaþie de 2.500 000 de cetãþeni, circa 15% se deplaseazã prin oraº într-un autoturism particular ºi cã acest autoturism este blocat în trafic aproximativ o orã. 375 000 de ore pierdute, de înmulþit cu 2 EU pe orã = 750 000 EU pierduþi pe zi, 18 750 000 EU pe lunã, 222 000 000 EU pe an. Nu i-am luat în calcul pe cei blocaþi în trafic, care se aflã în tramvaie ºi autobuze. (Nu îmi este cunoscutã suma investitã în soluþionarea problemei traficului în Bucureºti, anul acesta). În pieþele de prestigiu ale marilor capitale europene troneazã pe soclurile statuilor sfinþi, regi, generali, amirali, mari oameni politici. La Bucureºti, însã, în Piaþa Palatului privim plini de uimire, pe piedestale din cherestea ºi fier, ultimele modele de maºini 4x4, scule mãreþe. Este, oare, ceva de fãcut? Este, oare, posibil sã se gãseascã mijloacele, dar mai ales voinþa de a salva oraþul de la catastrofa care pare inevitabilã? Nu de la o catastrofã care "va fi", ci care este, acum ºi aici, în Bucureºti. Existã, oare, o soluþie? Cum ziceam, oamenii de meserie, fie ei ingineri de trafic, urbaniºti sau arhitecþi, o cunosc. O cunosc oare ºi edilii oraºului? Atunci cînd te învîrteºti disperat sã gãseºti un loc de parcat, înjuri în gînd primarul cã nu construieºte parcãri destule ºi la îndemînã. Atunci cînd te deplasezi cu 2 km. pe orã, îl înjuri tot pe bietul primar cã nu croieºte bulevarde ºi strãzi mai multe ºi mai largi... Soluþia nu se aflã, însã, nici în parcãri, nici în strãzi mai largi. Singura soluþie posibilã este o revoluþie în conceptul traficului în mediul urban. Trafic care, într-un oraº modern ºi civilizat, se poate baza mai ales pe transportul în comun: tramvaie, autobuze, troleibuze, metrou, taxi-uri. Ce as face eu, dacã peste noapte aº deveni primarul Bucureºtiului? În primul rînd, dupã obiceiul locului, la o schimbare de regim aº da jos de pe soclu statuile vechii puteri, adicã maºinile 4x4, ºi i-aº pune în locul lor pe cei care au preluat puterea, adicã un vagon de tramvai! I-aº aduna în cabinetul meu pe toþi funcþionarii relevanþi ai primãriei, pe arhitectul oraºului, directorul RATB-ului, ºeful poliþiei, ºeful jandarmeriei ºi directorul Administraþiei Strãzilor. ªi i-aº pune la treabã: - sã calculeze numãrul de tramvaie ºi de autobuze cu care trebuie suplimentat parcul de vehicule al RATB-ului, în aºa fel încît un cetãþean sã nu aºtepte mai mult de patru minute în staþie pînã la sosirea tramvaiului sau autobuzului dorit. - sã restructureze reþeaua transportului în comun asigurînd atît amplasamentul necesar punctelor de legãturã între diferitele mijloace de transport, cît ºi amplasamentul staþiilor, în aºa fel încît sã nu existe o distanþã mai mare de maximum 250 de metri între orice locuinþã ºi o staþie de transport în comun. - sã stabileascã ºi sã punã în aplicare regimul prioritar ºi preferenþial al transportului în comun, în aºa fel încît tramvaiele ºi autobuzele sã posede trasee pe care accesul vehiculelor particulare sã fie nu interzis, ci inaccesibil. - sã lanseze o campanie agresivã de imagine a transportului în comun, în aºa fel încît folosirea vagoanelor de tramvai, de metrou sau a autobuzelor curate, civilizate, frumoase, sã fie nu un chin, nu o ruºine, ci un mijloc civilizat, comod ºi rapid de transport. ªi, dupã ce aº îmbunãtãþi în mod eficace reþeaua de transport în comun, aº lansa o campanie de restricþionare a accesului traficului particular în centrul aglomerat al oraºului: amenzi care sã usture pentru maºinile parcate ilegal, fie pe trotuare ºi în zone pietonale, fie pe artere de circulaþie. Aº descuraja cetãþenii sã-ºi foloseascã maºinile pentru a ajunge la locurile de muncã, maºini care rãmîn în parcãri care nu existã, timp de cel puþin opt ore... Celor care îmi vor spune cã locuri multe de parcat sînt soluþia potrivitã, le voi rãspunde cã locuri multe de parcat duc la sufocarea arterelor de ciculaþie spre parcãri; celor care mã vor sfãtui sã croiesc artere mai largi, le voi spune cã artere largi nu se pot tãia în oraº ºi chiar dacã s-ar putea, este ºtiut cã drumuri noi atrag imediat un trafic ºi mai mare. ªi, în fine, atunci cînd vistiernicul primãriei sau al ministerului transportului mi-ar spune cã nu sînt bani pentru investiþiile necesare mãririi parcului de vagoane ºi autobuze, înfiinþãrii unor trasee noi, igienizãrii transportului în comun sau bani pentru campania de imagine - pe scurt, domnule primar, nu sînt fonduri! - le- aº arãta diverse calcule, le-aº arãta cum într-un singur an se pierd cel puþin 250 000 000 EU pe traseele sufocate ale oraºului. Ce se poate face, oare, cu 250 000 000 EU investiþi în transportul public orãºenesc? Dupã vistiernic ar veni la mine consilierul politic, sã mã anunþe cã peste un an, doi, trei vin alegerile ºi cã, dacã fac necazuri proprietarilor de maºini, ºansele mele de a fi reales sînt mici. L-aº întreba cît la sutã din populaþie se deplaseazã cu maºina micã, cîþi la sutã dintre alegãtori mei sînt oameni modeºti, pensionari, studenþi... ªi ar afla consilerul cã potenþialii mei prieteni sînt 70% din populaþie. *Am convingerea cã situaþia disperatã la care a ajuns oraºul îi va împinge pe edili sã gãseascã bugetul necesar, dar mai ales voinþa de a declanºa o adevãratã revoluþie în politica de trafic ºi urbanism a Bucureºtiului. Pur ºi simplu nu au încotro. Lucian D.Cismigiu * convingere pierduta
