Draga Dle.Nicolae Rusu,
Multumesc mult pt. mail-ul cu descrierea cetatii Sorocii.M-a 
impresionat.Bunicii mei erau din Soroca.S-au refugiat in "celalata" Romanie din 
fata tavalugului bolsevic in 1940.
Cu prietenie

Ovidiu Dobronauteanu

--- On Sun, 21/6/09, Niculae Rusu <[email protected]> wrote:

From: Niculae Rusu <[email protected]>
Subject: [Bucuresti] CETATEA SOROCA
To: [email protected], [email protected], 
[email protected], [email protected], 
[email protected], [email protected]
Cc: "sorin t" <[email protected]>, [email protected], 
[email protected], [email protected], [email protected], [email protected], 
[email protected], [email protected], [email protected], "Dumitru 
Gheorghian" <[email protected]>, [email protected], 
[email protected], [email protected], [email protected], 
[email protected]
Date: Sunday, 21 June, 2009, 2:46 AM











    
            
            


      
      




  
  
    

     
  
    CETATEA SOROCA
     


  
  
    

  
  
    
      
        
        
          
            
              
              
                
                

      
        
        
          
      
        
        
          
            
            Se gaseşte în mijlocul oraşului Soroca, la circă 160 km spre nord 
            de Chişinau. În perioada medievală cetatea Soroca facea parte 
            dintr-un vast sistem defensiv al Moldovei, care includea: 4 cetăţi 
            la Nistru, 2 cetăţi pe Dunare şi 3 cetăţi în nordul ţării. În aşa 
            fel, cu un adevarat "brau de cetăţi din piatra", erau protejate 
            hotarele ţării. Cetatea Soroca a fost construită la trecatoarea 
            peste Nistru pe locul unor fortificaţii mai vechi. La 1499, din 
            porunca Voievodului Ştefan cel Mare, este înalţata o cetate 
            pătrată din lemn pe locul fortareţei genoveze Olihonia (Alciona). 
            Între anii 1543-1546, în timpul dommiei lui Petru Rareş, cetatea 
            este rezidita din temelie de piatra, aşa cum ? vedem şi astăzi, 
            adică rotunda cu diametrul de 37,5 m şi cu cinci bastioane egal 
            departate intre ele. Meşterii au pus la baza calculelor lor legea 
            suprema a armoniei "secţiunea de aur", fapt care face cetatea 
            unicala printre moştrele de arhitectură defensivă din Europa. 
            Cetatea Soroca mai este cunoscuta şi drept loc unde s-au întrunit 
            oştirile moldovene sub conducerea celebrului om de stat Dimitrie 
            Cantemir şi armatele ruseşti conduse de ţarul Petru I în timpul 
            campaniei de la Prut impotriva ostaşilor turci in a. 1711. În 
cetate 
            au mai fost: Bogdan Hmelniţchi, Timuş Hmelniţchi, Alexandru Suvorov 
            s.a.
            
            
Asezarea Sorocii este mentionata pentru prima data intr-un 
            document de la 1499. Data inaltarii ei a fost determinate in 
            rezultatul sapaturilor arheologice. S-a constatat ca anume Stefan 
            cel Mare a poruncit sa fie inaltata in fata vadului peste Nistru, 
pe 
            locul unei vechi fortarete genoveze Alciona, cetatea de lemn, 
            inconjurata cu valuri din pamint, iar Petru Rares a reconstruit- o 
            din temelie, durind in piatra zidurile-i inalte 
            

Multpatimitui si jefuitui pamint ai Sorocii a stat, dupa cum 
            nota cronicarul Grigore Ureche, "in calea rautatilor". Aceeasi 
            asezare nepotrivita si aceeasi soarta o depling si alti doi 
            cronicari ai istoriei neamului nostru, Miron Costin si Ion Neculce. 
            Caci anume asupra acestor locuri s-au abatut ostile cazacilor, 
            tatarilor, lesilor, turcilor, cita frunza si iarba, impinse de 
            poftele nesatoase de imbogatire, pustiitoare ca lacustele, trecind 
            prin foc si sabie orice petec de pamint. Tatarii au trecut de 
            nenumarate ori Nistrul anume prin vadul din dreptui Sorocii, spre a 
            supune jafului si prapadului tinutului si asezarile din preajma, in 
            acea vreme apele Nistrului constituind hotarele de est ale Statului 
            Moldovenesc. De la extremitatea de nord a frontierei si pina la 
            mare, pe Nistru erau citeva vaduri de trecere. Cele de la Hotin si 
            Tighina erau aparate de garnizoanele cetatilor cu aceleasi nume. Pe 
            cind vadul de trecere de la Soroca raminea expus primejdiei din 
            partea invadatorilor straini si a veneticilor de tot soiul. Tocmai 
            in perioada respectiva peninsula Balcanica fusese cucerita si 
supusa 
            in intregime de catre Imperiul Otoman.
            
            
            
De aceea a si pus la cale domnitorul Stefan cel Mare 
            inaltarea cetatii la vadul de trecere de linga Soroca, spre a 
intari 
            frontierele de rasarit ale tarii si a pune la adapost poporul 
jefuit 
            cu multa cruzime. Acea prima cetate patrata de lemn, inconjurata de 
            niste fortificatii de pamint,a fost construita intr-un timp foarte 
            scurt. iar in vremea domniei lui Petru Rares, cam intre anii 
            1543-1546 mesterii moldoveni au durat zidurile inalte si sigure de 
            piatra de 15-20 metri, incununate de niste creneluri, care mai stau 
            si pina astazi ca o coroana a demnitatii, profilata pe cerul 
            albastru ai vremurilor de pace. Cetatea Sorocii are un plan 
circular 
            cu diametrul de 37,5 metri, patru turnuri la fel circulare si un al 
            cincilea turn patrat la intrare. Turnurile sint cu trei nivele, cu 
            metereze si niste ambrazuri rotunde pentru tunuri. Grosimea 
            zidurilor e de 3,5 metri si erau menite sa-i apere pe ostenii 
            garnizoanei, paraclisul, incaperile si ele in trei nivele, 
            depozitele de armament si provizii.

E unicul monument de 
            istorie si arta medievala moldoveneasca, ce s-a pastrat integral, 
            asa cum a fost conceput de mesterii zidari. Facind parte din 
            sistemul defensiv si fiind asezata in zona frontierei de rasarit a 
            tarii, cetatea a fost intarita in repetate rinduri, prin grija si 
            priceperea celor doi domnitori, astfel incit in fata zidurilor 
            trainice si inalte s-au vazut siliti sa-si potoleasca poftele 
            nesatioase si sa dea bir cu fugitii si tatarii, si cazacii, si 
            turcii, si lesii -tot felul de hoarde cotropitoare. De parca 
            proverbul "Fuga-i rusinoasa, dar e sanatoasa" ar fi fost potrivit 
ca 
            sfat si avertisment anume pentru ei. 

Inaltarea cetatii din 
            piatra pe vremea domniei lui Petru Rares e confirmata si de Miron 
            Costin, care notase cu pana de cronicar al adevarului istoric ca 
            anume pe timpul celei de a doua domnii a vrednicului domn al 
            Moldovei si urmas al lui Stefan cel Mare a si fost savirsita 
aceasta 
            munca de reconstruire.

In cunoscuta-i lucrare "Descrierea 
            Moldovei", Dimitrie Cantemir sustine ca "Tinutui cel mai de pret ce 
            iaste pre malul Nistrului o buna bucata de cale, iaste tinutul 
            Sorocii. Scaunul lui iaste Soroca, ce se chema mai inainte Olihonia 
            (adica Alciona-n. n), linga Nistru supt deal, pe un ses, si macar 
ca 
            iaste mica, dar incit dupa vremea intru care s-a facut, iaste 
foarte 
            tari, cu zidu foarte teapan, in patru unghiuri,aparat cu turnuri 
            destui de inalte si iaste zidit de bicase (cremene) care sint in 
            indestulare pre dealurile de prin prejur). si fiindca ea, de cind 
            s-au dat Bindiriul, iaste cetatea cea mai de frunte despre lesi, 
            pentru aceea se orinduiesc de catre domnie doi stapinitori pentru 
            apararea ei".

In timpul campaniei lui Petru I in Moldova 
            (1711) garnizoana cetatii Soroca si aparatorii ei au respins cu 
            vitejie atacurile numeroase si masive ale turcilor si au stat la 
            datorie pina la sosirea ostirilor imparatului Rusiei. Sorocenii 
            condusi de pircalabii lor au purces in repetate rinduri la lupta de 
            partea domnitorilor Moldovei. Asa a fost si la 1711, cind l-au 
urmat 
            pe Petru I pina la Prut, intru sustinerea lui Dimitrie 
            Cantemir.

Lucrarile de restaurare au profilat prin ani pe 
            cerul istoriei noastre de veacuri una din cetatile virtutii si 
            demnitatii neamului nostru. Si in rasarit de soare, si in amurg, 
            prin jaristea de stele, care intretin in vatra focul vesnic al 
            dainuirii in timp si in spatiu, se inalta deasupra capetelor, 
precum 
            crucea lui Stefan cel Mare deasupra crestinitatii, steaua fara de 
            moarte, luminind in stema frumoasei si strabunei Moldove.
            LITERATURA SI 
            ARTA

 

      

    
    
        
         
        
        








        


        
        


      

Raspunde prin e-mail lui