ROMANIA CEDEAZA SANTAJULUI ORGANIZATIILOR EVREIESTI 

dr. Robert Faurisson
republicat la http://ro.altermedia.info/index.php?p=2112 

Dr. Robert Faurisson este cel mai cunoscut revizionist european in problema 
holocaustului. A urmat Universitatea din Paris Sorbonne, lucrand apoi ca 
profesor asociat la Universitatea Lyon din 1974 pana in 1990. Este 
specialist recunoscut in analiza textelor si documentelor. Dupa ani de 
studii si cercetari private, Dr. Faurisson si-a facut pentru prima oara 
publice viziunile sceptice asupra versiunii oficiale a holocaustului intr-o 
serie de articole publicate in 1978 in cotidianul Le Monde. Scrierile sale 
asupra holocaustului au fost grupate in doua volume si numeroase alte 
articole, multe dintre ele vazand lumina zilei in Journal of Historical  
Review editat de Institute for Historical Review [ http://www.ihr.org ] 

PRESA DIN INTREAGA LUME a titrat: Romania, dupa ce a insistat ca nu a avut 
nici o responsabilitate in ceea ce este numit in mod conventional 
âexterminarea evreilorâ (sau âHolocaustâ), a realizat in sfarsit 
greseala comisa si este decisa sa se pocaiasca. In  Franta, Le Monde a 
subliniat âRomania a admis formal participarea sa la exterminarea 
evreilorâ. 

Totusi, daca a existat vreo tara care sa fi protejat populatia sa de etnie 
evreiasca in timpul acelor ani de razboi, aceasta este Romania. Acest adevar 
putea fi inca spus acum 20 de ani. Azi, ni se ordona sa il ascundem, si, 
astfel, sa mintim. 

Asupra realitatii soartei evreilor romani in timpul razboiului, sa citam 
intai, ca un cuvant inainte, o marturie publicata de L'Express in 1979 sub 
titlul âLes Roumains et les Juifsâ (âRomanii si evreiiâ), apoi, ca o 
analiza mai atenta, sa privim indeaproape la un raport aparut in 1982 in Le 
Monde juif,  revista Centre de documentation juive contemporaine (CDJC,  
Centrul de Documentare Evreiasca Contemporana) din Paris, sub remarcabilul 
titlu âLa Roumanie sauvÃe de l'Holocausteâ (âRomania salvata de 
Holocaustâ). 

âROMANII SI EVREIIâ 

Iata scrisoarea semnata de un anume Constantin Mares, care a aparut in 
L'Express  (numarul din 10 - 16 martie 1979): 

âSunt un roman care traieste in Republica Federala Germania. Am 51 de ani. 
Cand Hitler a murit, aveam 17. Am citit cu consternare in L'Express nr. 1440 
ca in Romania, in timpul celui de-al doilea razboi mondial (sursa citata si 
acceptata fara obiectie), se pretine ca 425.000 de evrei ar fi murit sau 
disparut, cu alte cuvinte 50% din populatia evreiasca de 850.000 (in 1939). 

Aceasta este o grava eroare, o veritabila calomnie indreptata spre un popor 
care a suferit mult prea mult, care niciodata n-a practicat ura, asasinatele 
in masa pe criterii politice sau rasiale in teritoriile apartinand altor 
popoare. Este si ocazia de a reaminti cititorilor dvs. ca, in timpul celui 
de-al doilea razboi mondial, Romania nu a fost condusa de un partid fascist, 
ci de un maresal care a comis unele erori, dar care a purtat lupte pentru 
teritoriile invadate. 

Este datoria mea sa arat ca, in timpul razboiului, compatriotii mei de 
origine evreiasca nu au fost siliti sa poarte steaua lui David, ca aveau 
scoli, iar in capitala era deschis un liceu evreiesc si un teatru evreiesc, 
ultimul fiind frecventat de mult locuitori ai Bucurestiului, evrei sau nu. 
In acei ani, pe scena Teatrului National, piesa âSteaua fara numeâ, 
scrisa de un mare dramaturg roman de origine evreiasca, Mihail Sebastian, 
facea spectacole cu casa inchisa. In intreaga tara nu a existat nici un 
lagar de concentrare pentru evrei, Maresalul Antonescu opunandu-se personal 
cererii lui Hitler de a infiinta unul, si, consecvent, nici unul din 
compatriotii mei nu a fost predat nazistilor.â 

Sa notam asadar, mai intai, aceste trei puncte tari ale marturiei: evreii 
romani, spre deosebire, de exemplu, de cei francezi, nu trebuia sa poarte 
infama stea a lui David, nu au fost internati in lagare de concentrare si nu 
au fost predati germanilor spre deportare in Germania sau Polonia. 

âROMANIA SALVATA DE LA HOLOCAUSTâ
(prezentarea relatarii lui Toma Popescu in Le Monde juif) 

Sub semnatura lui Josif Toma Popescu, relatarea intitulata âRomania 
salvata de Holocaustâ (Le Monde juif, ianuarie-martie 1982, p. 1-2 si 
3-11) are o importanta cu atat mai mare cu cat primise aprobarea CDJC, al 
carui director era Georges Wellers, inamic de moarte al revizionistilor. 
Introducere si prezentarea (p. 1-2) relatarii (p. 3-11) este laudativa si 
aproape onesta. Guvernul roman nu si-a gasit nici o responsabilitate in 
soarta pe care au avut-o evreii din anumite teritorii rupte din Romania 
intre 28 iunie si 30 august 1940, prin aplicarea pactului germano-sovietic 
si a Dictatului de la Viena impus de Hitler si Mussolini. In doua luni, 
nordul Transilvaniei a fost anexat de Ungaria,  Basarabia si nordul 
Bucovinei au fost anexate URSS iar Dobrogea de sud a fost anexata de 
Bulgaria. 

Consecvent, a imputa Romaniei responsabilitatea pentru soarta evreilor din 
toate aceste regiuni este o escrocherie. Ce este adevarat, e ca in 1941 
guvernul roman, aliat cu Germania, urma sa reia Bucovina si Basarabia si sa 
transfere multi evrei din aceste provincii in Transnistria cu intentia de 
a-i trimite in Urali imediat ce imprejurarile ar permite-o. Proiectului 
acestui âtransferâ se va dovedi un dezastru si, un an mai tarziu, acei 
dintre ei care nu murisera datorita tifosului, foamei si frigului â 
principalii âcriminaliâ din aceasta tragedie â erau dusi inapoi in 
Romania. Redactia Le Monde juif specifica: âResponsabilitatea guvernului 
roman in aceste suferinte este una grea, cu toate ca nu este usor sa o 
distingi de cea a oficialilor germani (aliatii Romaniei in cruciada 
impotriva Uniunii Sovietice). Le Monde juif condamna existenta ghetto-urilor 
in restul tarii si legile anti-evreiesti, adaugand in acelasi timp ca nu 
s-au facut deportari din Romania in lagarele din Polonia sau Germania. Se 
merge pana acolo incat se admite ca generalul Antonescu (devenit maresal in 
august 1941), vicepremierul Mihai Antonescu (un anglofil), Regina-mama si 
cateva inalte autoritati ale Bisericii Ortodoxe au raspuns favorabil 
numeroaselor interventii ale sef-rabinului Romaniei, dr. Alexandru Safran. 
Cat despre Iuliu Maniu, fost premier si presedintele Partidului National 
Taranesc, el a jucat, in relatiile sale cu maresalul Antonescu, un rol in 
favoarea compatriotilor sai evrei. 

âRomania salvata de la Holocaustâ
(relatarea lui Toma Popescu) 

La acel moment, J. T. Popescu era avocat in Bucuresti. Relatarea sa este 
bogata in precizari care confirma ca, multumita in particular guvernului 
Antonescu, evreii romani s-au vazut scutiti de diverse dificultati cu care 
evreii se confruntau in alte tari europene. Un anumit numar din acesti evrei 
si-au aratat simpatia pentru cauza Uniunii Sovietice, care era in razboi cu 
Romania. La inceputul conflictului, in orasul Iasi, o formatie militara 
romaneasca, in mars spre front si trecand pe o strada ingusta, fusesee 
atacata de evrei comunisti: infruntarea s-a soldat cu morti de ambele parti 
ca si in randul populatiei neimplicate direct; doar pierderile evreiesti, 
considerabil umflate de legenda, au fost inregistrate in cronici. J. T. 
Popescu nu aduce aminte de aceasta intamplare, insa el face apel la o 
ilustrare a ei: evreii romani nu au fost mobilizati in armata romana si deci 
nu au luat parte la campania din Rusia, care a provocat pierderi teribile in 
randul soldatilor romani. Ca o compensatie pentru acest privilegiu, 
maresalul Antonescu a prevazut âo contributie speciala impusa doar 
evreilor, luand in consideratie ca ei nu au participat la campania 
militaraâ (p.7). 

Totusi, dupa una din multele interventii ale lui Maniu, masura preconizata a 
fost abandonata. Relatarea lui Popescu mentioneaza de asemenea un privilegiu 
uimitor pentru evrei: acordarea, cu efect retroactiv, a unei pensii de 
varsta pentru evreii non-cetateni romani care, lucrand in Romania, 
neglijasera sa satisfaca formalitatile de naturalizare in perioada de timp 
stipulata in lege. Cu numerosi evrei imigranti ilegali venind in tara din 
Austria, Cehoslovacia si Polonia, guvernul de la Bucuresti a intentionat sa 
ia masuri pentru internarea si repatrierea fortata a acestor persoane insa a 
sfarsit, inca o data, prin a abandona planul. 

Pe 23 august 1944, cand roata s-a intors, maresalul Antonescu a fost arestat 
din ordinul Regelui Mihai I si inmanat sovieticilor, care l-au executat in 
1946. 

FIGURA MARESALULUI ANTONESCU 

Dinspre partea sa, poporul roman a trait dupa razboi rigorile comunismului 
(1947-1989). Apoi, dupa caderea acestuia, romanii au incercat sa ridice ici 
si colo statui ale fostului conducator [âConducatorâ aparea chiar in 
textul original in engleza, n. A.M.]. Departe de a fi perceput ca un 
fascist, Antonescu are trasaturile unui nationalist care, in 1941, a pus 
capat intr-un mod violent guvernarii Garzii de Fier si, la cealalta extrema, 
a ridicat armele impotriva comunismului. Respectandu-i pe aliatii sai 
germani, el s-a dovedit foarte independent atat prin refuzul de a preda 
evreii comunisti germanilor pentru a fi deportati in Germania sau Polonia, 
cat si prin facilitatile facute evreilor, la apogeul razboiului, si prin 
permisiunea acordata acestora de a parasi tara. 

Astazi, comunitatea evreilor romani si prietenii sai internationali 
protesteaza impotriva omagiului inchinat memoriei Maresalului care a fost 
impuscat de comunisti. In decembrie 2000, un lider de extrema dreapta, 
Corneliu Vadim  Tudor, care a adunat 28% din voturile exprimate in alegerile 
prezidentiale din acel an, castigate de Ion Ilescu, a declarat: âNu pun in 
discutie Holocaustul, dar nu cred ca nenorocirile ar trebui exploatate ca o 
afacere. In cazul Romaniei, cifrele sunt exagerate pentru a se cere 
compensatii financiare maxime. Evreii ne cer sa demolam asa cum talibanii 
le-au demolat pe cele ale lui Budaâ (Mirel Bran, âL'autre mÃmoire 
roumaineâ, Le  Monde, 8 martie 2002, p. 8). 

Romania este tara membra NATO si o candidata la intrarea in Uniunea 
Europeana. Insa prima conditie impusa tarilor candidate este, dupa cum stim, 
plata unei âtaxe de intrareâ in beneficiul organizatiilor evreiesti 
internationale. Cuantumul acestei taxe nu este negociabil: el este direct 
proportional cu numarul evreilor care, dupa spusele acestor organizatii, au 
pierit in razboi in tara in cauza. Aceasta âtaxa kosherâ va trebui sa 
fie platita, la fel cum elvetienii au platit-o pe a lor, chiar daca aceasta 
tara n-a cerut nimic de la nimeni, si cu siguranta nu statutul de membru al 
UE sau NATO. 

INGENUNCHERE SI PENITENTA 

Guvernul roman s-a plecat adanc, a ingenuncheat si si-a adus contributia sa. 
âSub presiunea comunitatii evreiesti din SUA, Romania, candidata la 
aderarea la NATO, a sfarsit prin a-si reconsidera trecutul. In martie 2002, 
o noua lege a interzis statuile Maresalului Antonescu. Trei dintre ele au 
fost deja inlaturateâ, anunta Mirel Bran cu satisfactie (Le Monde, 17 
iulie 2002, p. 5). Numita lege, in prevederile sale anti-revizioniste, 
pedepseste âorice negare in public a Holocaustuluiâ cu pana la cinci ani 
de inchisoare (in Franta pedeapsa este de un an). 

Intr-o scrisoare deschisa semnata de Hillary Clinton, senator de New York, 
Romania a fost somata sa indeparteze chiar si portretul Maresalului din 
galeria portretelor premierilor romani [din cladirea Guvernului, nota A.M.]. 
Octogenari de origine romana, care au devenit cetateni americani dupa 
razboi, au fot declarati criminali de razboi de catre tribunale americane, 
li s-a retras cetatenia americana si au fost expulzati in Romania pentru a 
fi judecati si condamnati. 

Elie Wiesel a inaugurat personal un monument al holocaustului in Romania si 
l-a avertizat pe presedintele Iliescu si premierul social democrat Adrian 
Nastase: âNu intoarceti spatele trecutului. Integrati-l in viata voastra 
si veti inflori. Uitati-l si veti fi osanditiâ (New York Times,  31 iulie 
2002). Ceva mai putin de un an dupa aceasta, pe 12 iunie 2003, guvernul 
roman, intr-o incercare efemera de revolta, a declarat: âGuvernul 
incurajeaza cercetarile privind Holocaustul in Europa â incluzand 
documente referitoare la sau gasite in arhivele romanesti â insa 
subliniaza cu tarie ca intre 1940 si 1945 nu a avut loc nici un Holocaust 
intre hotarele Romanieiâ - ceea ce era corect. 

Cinci zile mai apoi, âca rezultat la presiunii internationaleâ, al 
furiei Israelului si al indignarii Institutului Yad Vashem din Jerusalem, 
Bucurestiul si-a rectificat pozitia si, pe 17 iunie, a dat publicitatii o 
declaratie in care se arata ca guvernul Antonescu âs-a facut vinovat de 
crime de razboi, pogromuri si deportari in masa ale evreilor romani in 
teritorii ocupate sau controlate de armata romanaâ, adaugand ca regimul de 
ocupatie a intreprins âmetode de discriminare si exterminare care sunt 
parte a Holocaustuluiâ (vezi Radio Free Europe/Radio Liberty la 
http://www.rferl.org/newsline/2003/06/4-SEE/see-180603.asp). Pe 14 fenruarie 
2004, presa a anuntat pocairea politicianului âde extrema dreaptaâ C.  
V. Tudor: âImi cer iertare tuturor evreilor. M-am schimbatâ. El si-a 
afirmat intentia de a conduce un grup de membri ai Partidului Romania Mare 
in vizita la fostul lagar de concentrare Auschwitz in sudul Poloniei, in 
acel an. El a promis de asemenea ca, daca va fi ales presedinte, va 
introduce studiul Holocaustului in scoliâ (vezi Jerusalem Post la 
http://www.jpost.com/servlet/Satellite?pagename=JPost/JPArticle/ShowFull&cid 
=1076744701710&p=1008596981749). 

Astfel, precum am vazut, Le Monde din 17 noiembrie 2004 a anuntat intr-un 
titlu de trei propozitii: âRomania a admis formal participarea la 
exterminarea evreilor. Presedintele Iliescu isi asuma 'intreaga 
responsabilitate a statului' pentru Shoah. Aproximativ 400.000 de evrei si 
11.000 de tigani au fost ucisi.â Cifrele acestea nu corespund, evident, 
nici unui adevar istoric; ele constituie o simpla indicatie a ânotei de 
plataâ care va fi prezentata romanilor. Articolul reaminteste ca, nu de 
mult, Ion Iliescu incercase sa âminimizeze tragedia evreilor in Europa si 
in special in Romaniaâ intr-un asemenea grad incat âziarul Jerusalem 
Post a chemat la izolarea sefului statului roman pe scena internationala, 
asemanandu-l liderului austriac extremist JÃrg Haiderâ. Ministrul 
israelian de interne, Avraham Poraz, el insusi nascut in Romania, il 
declarase pe presedintele roman âpersona non grataâ. Materialul din Le 
Monde se incheie cu confirmarea a trei noi initiative: un memorial al 
Holocaustului care sa fie construit de guvernul roman, un muzeu al 
Holocaustului si, in final, âacest episod intunecat al istoriei Romaniei 
sa fie incorporat in manualele scolareâ. 

Daca Georges Wellers s-ar intoarce in aceasta lume si ar repeta la Bucuresti 
remarcile facute in Le Monde juif in martie 1982, ar putea primi o pedeapsa 
de 5 ani de inchisoare: faptul este un semn clar ca, an dupa an si tara dupa 
alta, caracterul cotropitor al Industriei Holocaustului creste tot mai 
puternic. 

===== 

NOAT: Astazi, Romania este acuzata a fi omorat 400.000 de evrei si, daca ar 
fi sa dam crezare presei, chiar se acuza singura. Totusi, in concordanta cu 
cei mai cotati istorici evrei, numarul mortilor (nu doar al celor ucisi) a 
fost mult mai mic. Gerald Reitlinger propune un total de 210.000 â 220.000 
de morti, specificand ca âdatorita lipsei informatiilor credibile in acest 
moment, aceste cifre trebuie privite ca fiind conjuncturaleâ (The Final 
Solution, Jacob Aronson, North Vale, New Jersey, 1987 [1956], p. 497,  501). 
Lucy Dawidowicz avanseaza spre 300.000 (The War against the Jews, 1933-1945, 
New York, Holt, Rinehart and Winston, 1975, p. 403) iar Raul Hilberg 
vorbeste de 270.000 (The Destruction of the European Jews, New York, Holmes 
and Meier, 1985, p. 1220). Leni Yahil se abtine de la a da vreo cifra (The 
Holocaust, the Fate of European Jewry, 1932-1945, translated from the 
Hebrew, New York and Oxford, Oxford University Press, 1990 [1987], p. 
344-348). 

Pentru o interesanta dezbatere intre doi revizionisti (Serban C. Andronescu 
si Mark Weber) asupra subiectului evreilor din Romania in timpul celui de-al 
doilea razboi mondial si pentru niste cifre de victime destul de diferite, 
se poate consulta The Journal of  Historical Review (vara 1982, p. 211-223; 
toamna 1982, p. 233-238; iarna 1982, p.  357-358, 479). 

 

=========================
http://ro.altermedia.info
http://www.altermedia.ro
email: [EMAIL PROTECTED]
tel. 0722.190.685


------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~--> 
Give underprivileged students the materials they need to learn. 
Bring education to life by funding a specific classroom project.
http://us.click.yahoo.com/4F6XtA/_WnJAA/E2hLAA/DXOolB/TM
--------------------------------------------------------------------~-> 

Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! 
Yahoo! Groups Links

<*> To visit your group on the web, go to:
    http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/

<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
    [EMAIL PROTECTED]

<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
    http://docs.yahoo.com/info/terms/
 



Raspunde prin e-mail lui