Romanii sint ca italienii la 1900 interviu cu scriitoarea italianca Melania Mazzucco, realizat de Ioana Calen pentru ziarul "Cotidianul" In Numele ei era Viata, roman lansat de Polirom, Melania Mazzucco spune povestea imigrantilor italieni, care a fost o vreme si povestea ei. Cum sint perceputi romanii care si-au urmat visul italian in ultimii ani? Am lucrat foarte mult cu imigrantii din Italia si romanii reprezinta un procent considerabil dintre acestia. Am realizat ca imigrantii romani traiesc in Italia aceeasi poveste pe care o traiau imigrantii italieni in America, cu o suta de ani in urma. Conditiile sint grele si trebuie sa munceasca mult pentru a-si urma visul. Este important pentru noi sa tinem cont de faptul ca si noi am fost in locul lor. In cazul imigrantilor italieni in America, a existat o lipsa de informatie, pentru ca cei care s-au intors nu au spus adevarul. Cind scriau scrisori celor de acasa negau din orgoliu mizeria in care traiau. Scriau ca muncesc, ca sint fericiti, sanatosi, dar nu era adevarat. Probabil asa fac si romanii din Italia cind vorbesc cu cei de acasa. Care este povestea adevarata de la care a plecat Numele ei era Viata? Punctul de plecare al romanului este istoria bunicului meu, Diamante, care a emigrat la inceputul secolului al XX-lea in Statele Unite cu o fetita pe care o chema Vita. Acesta este doar simburele de adevar pe care il contine romanul. Povestea este in parte adevarata si in parte inventata. Cind m-am hotarit sa o scriu, aveam doar frinturi de informatii din povestea bunicului meu, pe care mi-o spusese tata cind eram mica. Aceasta poveste s-a intimplat intr-un moment in care milioane de italieni emigrau in SUA pentru a putea duce un trai decent. Dar, cind eu eram studenta, Italia era o tara care atragea multi imigranti tocmai pentru ca le putea oferi o viata mai buna. Am lucrat cu imigrantii in Roma, la inceputul anilor 90, si am realizat ca ei traiesc in aceleasi conditii in care traia bunicul meu in America cu multi ani in urma. Atunci am inteles ca povestea bunicului meu nu era povestea familiei mele, ci a tarii mele. Este important pentru mine sa o spun din nou, pentru ca noi, italienii, am uitat povestea noastra. Cum se vedea visul american din Italia, acum o suta de ani? Cind bunicul meu a incercat sa emigreze in Statele Unite, orice italian visa la America. Au emigrat milioane de italieni si, cind au ajuns acolo, au realizat ca, de fapt, America nu exista. Tocmai de la aceasta iluzie vine si ideea motoului din cartea mea: America nu exista. Stiu asta pentru ca am fost acolo. Multi imigranti au realizat ca visul american este un mit. Ei erau cei care urmau sa construiasca America, tara care i-a primit cu portile deschise. Din punctul lor de vedere, America nu era o tara, nu era un continent, ci o lume in care oamenii se pot simti liberi si pot trai demn. Visul a fost, pina la urma, mai important decit realitatea. Ce rol au legaturile de familie si felul in care sint transmise povestile de la o generatie la alta? Am luat interviuri multor emigranti din acea perioada, incercind sa inteleg cum era cu adevarat viata lor in America. A fost dificil pentru ei sa spuna povestea adevarata, pentru ca ei prefera sa uite partea urita a experientei lor si sa isi cultive doar amintirile frumoase. S-au pierdut multe informatii de la o generatie la alta. Am descoperit adevarata viata a muncitorilor si dificultatile pe care le-au intimpinat cind am studiat arhivele despre revoltele din companiile americane. Pentru imigranti, saracia si esecul erau o rusine. Pentru a-si salva demnitatea, nu vorbeau niciodata despre esecurile lor. In acest fel, lantul amintirilor s-a rupt de-a lungul anilor. Tatal meu mi-a spus aceasta poveste intr-un registru didactic. A incercat sa ma faca sa inteleg cit de norocoasa sint pentru faptul ca am libertatea sa studiez, sa calatoresc, sa ma bucur de sansele pe care viata mi le ofera. Nu uita sa iti amintesti, spunea tatal meu. Si se referea la sacrificiile pe care bunicul meu le-a facut pentru aceasta libertate. De aceea, nu puteam sa scriu povestea dezamagirilor si a esecurilor lor fara sa vorbesc despre propriile mele dezamagiri si esecuri. Atunci am realizat ca eu trebuie sa fiu in aceasta carte, cu numele meu si cu propria mea poveste. Vita este bunica ta? Nu este bunica mea, pentru ca Vita se hotaraste la virsta de 18 ani sa stea in America si nu se mai intoarce niciodata in Italia. Asta e povestea celui care s-a intors si a celui care a ramas, pentru ca bunicul s-a intors in Italia. Peste 38 de ani, in 1915, Vita si Diamante au ramas vaduvi amindoi si s-au hotarit sa se reintilneasca si sa se casatoreasca. In roman este, de asemenea, povestea mea, pentru ca ma simt un fel de martor in aceasta poveste. Am fost, la rindul meu, imigranta, chiar in perioada in care am inceput sa scriu romanul. Cartea ta a fost in topul celor mai citite zece carti din SUA. Ce inseamna succesul pentru tine? A fost un miracol ca aceasta carte a fost tradusa in engleza. Pentru scriitorii italieni este foarte dificil sa ajunga sa fie tradusi in limba engleza. Vorbitorii de limba engleza nu sint foarte interesati de literatura italiana. De aceea am fost surprinsa cind o editura din America a venit cu oferta. Cred ca cititorii americani au perceput-o ca fiind ceva nou pentru ca ei aveau asupra acestui aspect al vietii lor, ca popor, doar perspectiva de la Hollywood. Am fost fericita ca a fost tradusa, pentru ca literatura europeana este foarte vie in acest moment. Vita m-a tras dupa ea prin toata lumea. In rest, sint acelasi om care incearca sa fie fericit si sa isi scrie povestile. Mi-ai redat demnitatea Care a fost reactia persoanelor pe care le-ai intervievat cind au citit cartea? Inainte sa public romanul eram foarte ingrijorata de faptul ca ei nu se vor identifica cu ceea ce am scris. Am fost surprinsa si mindra sa constat ca multi dintre ei s-au recunoscut in personajele mele. Cel mai frumos lucru pe care l-am auzit vreodata de la un cititor de-al meu a fost: Eu sint Vita! Tu ai redat demnitatea vietii mele spunind mai departe povestea. Acesta a fost marele meu trofeu. Cele mai bune ginduri, Oana Boca Departamentul de Promovare si Relatii cu Presa Tel.& fax: 021-313.89.78; mobil: 0722.609.478, 0724.621.811 E-mail: [EMAIL PROTECTED]; www.polirom.ro
__________________________________________________ Do You Yahoo!? Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam protection around http://mail.yahoo.com ------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~--> Something is new at Yahoo! Groups. Check out the enhanced email design. http://us.click.yahoo.com/SISQkA/gOaOAA/yQLSAA/RR.olB/TM --------------------------------------------------------------------~-> *** sustineti [romania_eu_list] prin 2% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.doilasuta.ro *** Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/romania_eu_list/ <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/
