--- In romania_eu_list@yahoogroups.com, "Tudor Georgescu" <[EMAIL PROTECTED]> wrote:
> Da, aveti dreptate, dreptul liberal-democratic este pentru > Romania o forma fara fond. eu vorbeam de statul liberal-national-democratic care s-a impus in Romania ca o forma fara fond (a se vedea obiectiile lui Maiorescu pe tema asta, Eminescu, Junimea, etc. de o parte ca conservatori, iar pe de alta parte un Dobrogeanu Gherea ca socialist, de fapt ulterior acesta a fost fondator al partidului comunist). Iar aceasta traditie continua. Dreptul este o alta mancare de peste. Este dinamic si totodata se hraneste din trecut, din cutume. Intr-un stat normal, cu cadre juridice bine pregatite, dreptul isi are propria sa viata, se desprinde de axiomele care stau la baza unui stat. Dreptul evolueaza, se adapteaza, este o fiinta vie. > Despre dreptul romanesc putem spune ce a afirmat Leo Strass > despre stiinta politica: numai ca dreptul nu este o stiinta, ca sa nu mai vorbim de pretentiosul "stiinta politica". Nu exista asa ceva. Politologia niciodata nu o sa fie o stiinta. Iar Leo Strauss, in citatul pe care-l dati ridiculeazeaza tocmai aceasta pretiozitate stangista, a progresistilor de a defini politologia lor stangista drept "stiinta politica". > > Numai unui geniu cum a fost Ataturk i-a reusit sa transforme un > imperiu decazut al musulmanilor intr-un stat laic modern. Basmaua, > simbolul (vechi de doua secole) al femeii musulmane cu stare, este > interzisa sa fie purtata in institutii publice, in Turcia. vad ca incurcati subiectele. Mai sus ati incurcat notiunea de "stat" cu cea de "drept". Dupa aceea ati incurcat notiunea de "drept" cu cea de "stiinta politica". Acuma incurcati subiectul nostru, al luptei "iconoclastilor" dusa impotriva "iconodulilor", cu ambitia lui Ataturk de a moderniza cel mai mare imperiu musulman (cel otoman). Unul la mana ca aceasta suprapunere de subiecte, ortodocsii din Romania cu musulmanii din Turcia este foarte fortata (ca sa nu mai vorbim de faptul ca Rum^nia nu a fost niciodata un imperiu - ortografiez Rum^nia ca sa diferentiez de Romania care intr-adevar a fost imperiu, cel roman). Daca stiti, astazi guvernul turk este unul islamofil. Daca tot cunoasteti subiectul stiti ca Ataturk a modernizat statul turc punand la bazele sale armata. Armata turca este cea mai importanta institutie a statului turc care asigura integritatea caii sale spre modernizare. Nici un ofiter (asta incepand cu primele clase din academia militara) n-are voie sa fie credincios. Cand un elev, un student sau un ofiter da dovada de religiozitate este imediat expulzat. Nu exista loc pentru un credincios in randurile armatei turce. Armata este configurata sa supravegheze modul in care decurge viata politica in Turcia. Ori de cate ori politicieni fanatici islamici ajung la putere, armata ii tine din scurt. Ba chiar, cand acestia depasesc anumite limite, sunt eliminati. Asta nu-i impiedeca pe turcii de rand sa fie foarte religiosi fiindca armata nu se amesteca in ceea ce poporul crede, in spiritualitatea sa. Armata are ca obiect de activitate politicienii fanatici religiosi. Aceasta situatie din Turcia nu se suprapune deloc cu cea din Romania. In Romania pana acuma 17 ani statul era ateu. Spre deosebire de statul turc, statul ateu romanesc a incercat din rasputeri sa elimine religia din sufletul oamenilor. A omorat credinciosi, a omorat preoti, calugari, ierarhi. A impinzit biserica cu securisti. Precum cei mai bun elevi/sportivi erau inrolati in securitate, la fel, securitatea inrola astfel de tineri pe care-i trimitea la teologie, unde absolventi, deveneau popi ori ierarhi in biserica. In timpul lui Ceausescu reprimarea bisericii a cunoscut forme mai perverse. Anterior, in perioada Dej, credinciosii erau eliminati fizic (glont in cap, securea in cap, inchisori cu conditii de exterminare, lagare de exterminare). In timpul lui Ceausescu insa, credinciosii care cauzau probleme regimului erau declarati nebuni, internati in azile de nebuni unde erau transformati in legume. Pe acest fond, dupa decembrie 1989, credinciosii din Romania si-au revendicat un drept (sa nu uitam, acesta a existat si exista in Turcia lui Ataturk), care in Romania li s-a interzis: dreptul la libera practicare a religiei, fara interferente din partea statului. Este drept, ca ulterior, politicieni comunisti, deveniti peste noapte "revolutionari", ori politicieni FSNisti, PDSRisti, PSDisti, PDisti, PRMisti, samd au apelat la religie ca la o sursa de putere si si-au inrolat popii si BOR-ul in campaniile lor electorale. E clar ca este vorba de un abuz. Precum tot un abuz este modul in care popii polueaza fonic spatiul public cu slujbele lor religioase prin intermediul difuzoarelor instalate pe exteriorul bisericilor. Dar cum vedeti, analogia cu Turcia nu-si are sens. La noi exista o traditie a PCR-ului prin Securitate sa interfereze in spatiul religios. Traditie care se perpetueaza azi prin politicienii de extractie comunista/securista. In Turcia in schimb, institutia cea mai importanta a statului, supravegheaza ca aceasta tagma a politicienilor sa nu se interfereze cu religiosul. Observati deosebirea? In scandalul icoanelor din Romania pe de o parte avem marea masa de credinciosi, iar pe de alta parte avem o mica grupare de politicieni, evident de tip internationalist, ateu, care interfereaza cu dreptul cetatenilor la practicarea religiei, la folosirea simbolurilor religiose in limbajul lor public. Acesti internationalisti/atei incrimineaza folosirea limbajului religios in spatiul public. In mod fortat, adica fals, ei confunda biserica cu religia, biserica cu limbajul religios, biserica cu credinta. Acesti politicieni internationalisti/atei, care pozeaza in Romania drept societatea civila (e vorba de un anumit segement al ong-urilor) se confrunta cu vechea extractie comunista, care conduce astazi Romania ca psd-isti, pd-isti, prm-isti, pc-isti, pnl-isi camuflati, etc. E vorba de aceasi tagma, acelasi aluat, dar care se opun pe sintagma nou versus vechi. Exact ca in fosta Iugoslavia, unde comunistii aia vechi au fost confruntati de comunistii aia noi, de tip european, gen Ioschka Fischer et Co (verzii si alte minuni pe pereti). Biserica inseamna o institutie, pe cand religia, limbajul religios, ori credinta nu sunt musai institutionalizate. Iar in limbajul oricarui credincios crestin ortodox icoanele reprezinta o componenta esentiala. Alterarea limbajului unui credincios inseamna interferenta in dreptul la practicarea religiei unui cetatean. Precum unui progresist nu-i putem interzice sa foloseasca in limbajul sau notiuni precum "evolutie", "stiinta", ori icoane precum cea care reprezinta evolutia darwinista a omului de la maimuta la om, ori icoane precum sunt graficele intr-o prezentare powerpoint cu statistici etc, la fel este imposibil a-i interzice unui credincios exprimarea sa prin elementele religioase. Si cam asta ar fi esenta filozofiei lui Leo Strauss, un discipol al lui Carl Schmidt. Mousa Stefan
