Horia-Roman Patapievici: "Problema cu europarlamentarii români este ca nimeni nu stie ce sa astepte de la ei: nici partidele, care îi propun, nici electoratul, care îi voteaza, nici statul, care îi plateste, nici guvernul, care organizeaza pentru ei alegeri." ---
Cu toate ca nu mi s-a intamplat des, uite o situatie in care nu pot sa fiu decat 100% de acord cu HRP ;) CE stim noi despre "europarlamenteri"? In fond, vad ca numai D-na Weber trimite comunicate de presa (inclusiv pe lista) - din pacate, daca am inteles bine, D-ei nu (mai) este pe lista de candidati a nici unui partid... ma intreb daca nu cumva si din cauza ca e prea "transparenta" pt. gustul lor :( Codruta --- http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/848326/SENATUL-EVZ-Europarlamentarul-roman-o-forma-fara-fond/ În absenta unei traditii politice care sa îl lege cumva de interesele electoratului, europarlamentarul român se duce în fata acestuia întâi de toate pentru ca asa se face în Europa, apoi pentru ca îl trimite partidul, în fine, pentru ca e profitabil. Iar în absenta unei cunoasteri politice precise a ceea ce poate face si trebuie sa faca un europarlamentar, electoratul nu poate avea decât o relatie facultativa si arbitrara cu acesta. Astfel încât, europarlamentarul român se duce la Bruxelles pentru ca si alti politicieni, din alte tari, o fac; iar cetateanul român se va duce la vot pentru ca si alti cetateni, din alte tari europene, o fac. Europarlamentarul român este, de aceea, o forma fara fond. Forma a fost impusa de practicile europene, la care si România adera si pe care aspira sa si le însuseasca. Fondul cade în sarcina noastra, sa îl asiguram. Potrivit însa caror practici? Pornind de la ce? Invocând ce anume? Imitând care model ? Conformându-ne caror standarde? Trebuie sa recunoastem, nimeni nu stie nimic. Iar daca stie cineva, tace. Vinovatul principal îmi pare a fi, în actualul aranjament institutional, presa, deoarece de peste trei ani nici o institutie publica nu mai reuseste sa comunice cu publicul altfel decât prin intermediul vocii presei. Vocea oricui trebuie sa se plieze pe timbrul vocii ei. Nu mai exista, la noi, alta voce publica în afara presei. Nici partidele, nici guvernul, nici parlamentul, nici chiar presedintele nu mai au alta voce decât vocea pe care le-o împrumuta, cu agenda proprie, presa. Ca atare, presa poarta principala responsabilitate pentru analfabetismul politic referitor la politicile europene. Nu însa pe toata: restul responsabilitatii cade pe umerii guvernului si ai parlamentului, care ar fi trebuit din timp, prin mijloace de stat, sa faca educatia electoratului privind menirea, statutul si posibilitatile de actiune ale europarlamentarilor. În fond, educatia politica a electoratului român s-a facut, cu demonstratii, încaierari si mineriade, în anii fierbinti de dupa 1990. A luat ceva timp pâna când unanimitatea prepolitica de tip "pro-Iliescu" s-a transformat, prin doua scrutine (1990; 1992) si un exercitiu conflictual al libertatilor, în bipolaritatea politica ce a condus la prima alternanta la putere (în 1996). Constiinta politica a electoratului s-a format în timp si, deoarece continutul sau e identic cu actiunea ei, ea nu înceteaza niciodata sa se formeze. Trebuie sa ne întrebam: care este, în privinta Europei, experienta noastra politica? Formeaza electoratul român, pentru Europa unita, un veritabil corp politic? Putem vorbi de mai multe corpuri politice? Cumva douazeci si sapte? Reprezentativitatea unei natiuni, în parlamentul european, este de acelasi tip cu reprezentativitatea unui cetatean, în parlamentul national? Care este raportul între parlamentele nationale si cel european? Sunt aceste lucruri stabilite (de specialisti, de practici, de legislatii)? Sau, desi sunt date ca limpezi (de practicieni), constituie în fond chestiuni litigioase (în drept si în teoria politica)? România intra acum într-o institutie deja formata sau într-una care nu înceteaza sa se formeze? Cred ca fiecare om resimte acut nu doar lipsa dezbaterilor menite sa-l lamureasca, ci si lipsa informatiilor de baza, care ajung atât de greu la electorat. Electoratului român nu i s-a pus înca în miscare inteligenta. Este înca în minorat. Ceea ce ne lipseste în prezent este si mai putin, si mai mult decât o întelegere a felului în care merg lucrurile: este o curiozitate informata. În stadiul actual de informare a opiniei publice privind alegerile europarlamentare, electoratul va vota în deplina necunostinta de cauza. Vom trimite europarlamentari la Bruxelles nu pentru ca am astepta ceva de la ei, ci pentru ca asa ni se cere, de vreme ce tot suntem în UE. Asa cum pe vremuri produsele de larg consum NU se puneau în vânzare, ci "se dadeau" si se bagau" ("s-a bagat brânza!"; "se da carne!" etc.), tot asa, pentru electoratul pasiv si amorf, europarlamentarii "se baga", "se dau". Nu îi resimtim ca fiind ai nostri, pentru ca nu stim ce sa facem cu ei: nu stim nici ce sa le cerem, nici daca sunt obligati sa ne asculte, nici daca si nici cum pot fi trasi la raspundere. Nu stim ce fac europarlamentarii nostri acolo: nu stim daca sunt constiinciosi (dar ce înseamna, pentru un europarlamentar, sa fie constiincios?) sau daca taie frunza la câini; nu stim daca ne trag în piept sau daca sunt eficienti (dar ce înseamna, acolo, sa fii eficient?); nu stim daca îsi îndeplinesc mandatul (dar în ce consta un mandat, când e vorba de un europarlamentar?) sau daca îl irosesc; nu stim daca promoveaza interesul national sau daca slujesc agende ascunse; etc. Pe scurt, electoratul nostru intra în primele alegeri europarlamentare cu mandat complet fara sa stie urmatoarele patru lucruri, care mi se par esentiale: (1) Ce si pe cine reprezinta europarlamentarul român? (2) În ce consta mandatul unui europarlamentar? (3) Ce puteri si ce drepturi are un europarlamentar român? (4) Cum poate fi controlat un europarlamentar si de catre cine? Fireste, la aceste întrebari trebuie întâi de toate raspuns în principiu, cu referire la orice europarlamentar. Abia apoi poate fi obtinut un raspuns românesc. Pâna una-alta, în deplina necunostinta de cauza, vom trimite în Parlamentul European nu europarlamentari, ci politicieni români în concediu foarte bine platit. --- "Let me, at least, to know that she'll try Then she'll be a true love of mine". Puteti dona 2% din impozitul pe venitul Dvs. pentru combaterea defrisarilor - detalii cont la www.arin.ro
